Să lăsăm cenuşa în pace

Publicat în Dilema Veche nr. 258 din 26 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Unul dintre ziarele de la sfîrşitul anului trecut semnala o iniţiativă de anvergură a Academiei Române. Preşedintele şi, la rîndul lor, ceilalţi membri ai conducerii Academiei ar fi declarat că ne trebuie un Pantheon (cu h, fără h, nu mai ştiu nici eu, deşi prima formă este cea corectă, din vremea cînd oamenii mai ştiau greceşte). Recunosc că asta mi-a dat de gîndit. Nu e puţin lucru o asemenea erupţie din discreţia obişnuită a înaltului for. Cum s-a ajuns la această născocire patriotică, nu se spune în presă. Ba un ziarist l-a invocat chiar pe Carol I, pretinzînd că marele rege ne-a lăsat cu limbă de moarte datoria de a construi acest monument. Ceea ce spune testamentul regal din 1899 este, însă, cu totul altceva. Hotărînd să fie îngropat lîngă biserica Curţii de Argeş ("lîngă", nu înăuntru, fiindcă el gîndea ca un bun catolic), Carol avea în vedere şi un alt mormînt pentru sine şi urmaşii săi, deci o necropolă dinastică, în zona Văcăreşti-Abator, "în mijlocul iubiţilor mei bucureşteni". Acel mausoleu ar fi trebuit ridicat dacă ar fi cerut-o locuitorii Capitalei. Dat fiind că aşa ceva nu s-a întîmplat, regii au rămas la Argeş, iar acest cartier din sudul oraşului n-a mai fost înnobilat. Educarea memoriei colective este şi acum o problemă politică tot atît de gravă ca în trecut. Iată că unii, republicani ca la Ploieşti, îşi doresc un monument care să adune la un loc rămăşiţele marilor oameni ai naţiunii. Va să zică îi dezgropăm de pe unde sînt pentru a-i depune acolo unde va fi o ţintă de pelerinaje. De ce nu în Catedrala Mîntuirii Neamului, a cărei construcţie stă să înceapă la primăvară? Nu ştiu, poate pentru că academicienii cu ideea sînt şi laici. E vorba, pur şi simplu, de a imita ce au făcut francezii. Cine a fost la Paris n-a putut să nu vadă - chiar dacă n-a intrat, fiindcă se plăteşte -, templul gloriilor naţionale. Lucrurile au început mai de departe, mai demult. La Roma, sub domnia lui Augustus, a fost clădit un edificiu religios închinat tuturor zeilor: o vastă sală circulară, cu nişe largi din loc în loc, care măsoară 55 m diametru şi 43 m înălţime, sub o cupolă prin care intră lumina printr-un orificiu cu diametrul de 9 m. Acolo au fost săpate, în 1878 şi în 1900, mormintele primilor doi regi ai Italiei, după ce, în fostul templu preluat de creştinismul catolic, fuseseră îngropaţi Rafael şi alţi artişti din Renaştere. La Paris, numele de Pantheon a fost dat unei biserici plănuite de arhitectul Soufflot în 1764: 110 m lungime, 82 m lăţime, cupolă înaltă de 83 m. În timpul Revoluţiei, Adunarea Constituantă a decretat laicizarea sanctuarului, pe al cărui fronton a apărut inscripţia care-i proclamă noua destinaţie: "Marilor bărbaţi, Patria recunoscătoare". Era în 1791 şi primele personalităţi care au avut parte de onoarea de a fi înmormîntate acolo au fost Voltaire şi Rousseau. Mirabeau şi Marat, după ce au avut funeralii naţionale, au fost dezgropaţi cînd s-a schimbat regimul (ca Stalin, mai tîrziu!). Voltaire şi Rousseau au avut aceeaşi soartă la Restauraţie, cînd, într-o noapte din 1814, ciolanele lor au fost vîrîte într-un sac şi ascunse într-o groapă cu var nestins pe un maidan. O povesteşte Victor Hugo, care va ajunge şi el la Pantheon în 1885. Într-un interior încărcat de statui, mozaice şi fresce reprezentînd toate miturile secolului naţionalist ("Hristos arătîndu-i Îngerului Franţei marile destine ale poporului francez"!), au urmat generali, politicieni, fizicieni etc. Dacă există într-adevăr intenţia de a culege osemintele oamenilor de seamă ai naţiei noastre, vă închipuiţi ce competiţie are să fie... ca la Zece pentru România! Unii au fost deja plasaţi de regimul comunist, care, fără s-o spună, avea aceeaşi concepţie colectivist-ierarhică. Scriitorii recunoscuţi mari cu voie de la stăpînire au fost adunaţi la Bellu în jurul lui Eminescu, alături artiştii, iar mai încolo rezervaţia academicienilor, devenită neîncăpătoare. Pentru a umple viitoarea criptă, alţii vor fi aduşi din străinătatea unde au pribegit, ca Titulescu, care a fost smuls, fără consimţămîntul familiei, din mormîntul de la Antibes (acum o să fie transferat de la Braşov la Bucureşti?). Iar o să mai fie trimisă o delegaţie să scormonească în sinistrele catacombe de la Palermo ca să găsească o linguriţă din cenuşa lui Bălcescu. Cantemir ar face a patra călătorie postumă, după cea din 1935 (Moscova-Iaşi), din 1944, pentru a se feri din calea "eliberatorilor", şi alta din Oltenia înapoi la Trei Ierarhi. Mă lasă imaginaţia cînd mă gîndesc la deplasarea sfinţilor de la Putna sau Sfîntul Gheorghe Nou, ori la adormiţii întru Domnul de la Cozia şi Dealu. Ca să nu avem de văzut o asemenea halima, rog respectuos, ca un creştin de rînd ce mă aflu, pe onor Academia Română să renunţe la această idee funestă.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.