O expoziţie formidabilă

Publicat în Dilema Veche nr. 292 din 17 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

N-am văzut nicăieri anunţată, cum s-ar fi cuvenit, expoziţia de fotografii documentare care este deschisă la Muzeul Naţional de Artă Contemporană. Era duminică dimineaţa şi nu era nimeni. Nici nu-mi închipui că, în timpul sesiunilor parlamentare, s-ar îmbulzi acolo senatorii care împart CASA cu această instituţie de cultură. Pentru noi, cei care iubim Bucureştii care au fost, este o extraordinară revelaţie. Înainte de toate, însăşi ideea de a aduce sub ochii bucureştenilor din 2009 spaţiile dispărute în care era găzduită arta românească şi străină este genială. Cele mai multe au fost suprimate după război, ultimele fiind Muzeul Simu " demolat în 1962 şi Muzeul Tăttărescu " închis de prin anii ’80. În momentul de faţă, Capitala nu mai are decît 20% din spaţiile expoziţionale de care a beneficiat în timpul "regimului burghezo-moşieresc". Ceea ce s-a pierdut reprezenta o investiţie excepţională, atît prin vasta întindere şi prin stilul construcţiilor, totdeauna în acord cu spiritul epocii, cît şi prin colecţiile pe care acele săli le adăposteau, vremelnic sau, cum credeau oamenii de atunci, pentru viitor. Operele de artă adunate atunci spre folosul public s-au risipit, furat ori distrus, aşa că nici din conţinutul acestor săli n-am moştenit decît rămăşiţe. În cele mai vechi dintre aceste fotografii, care provin, toate, din colecţia dlui Mihai Oroveanu şi sînt de o calitate fără egal, apare expoziţia din Parcul Carol, organizată în 1906 cu ocazia jubileului, cu Palatul Artelor, pe locul căruia se află actualul Mausoleu, şi cu Pavilionul Regal, care se găsea unde e astăzi Muzeul Tehnic. Urmează, în ordine cronologică, sala Arta, cu o fotografie din 1915 de la expoziţia pictorului Kimon Loghi, şi sălile de la subsolul Ateneului. Acolo era Pinacoteca Statului şi expunea Societatea "Tinerimea Artistică" (catalogul ilustrat din 1906 cuprinde numele expozanţilor, printre care Luchian, Petraşcu, Iser, Fritz Storck, G.D. Mirea, Eustaţiu Stoenescu, Jean Steriadi, N. Grant, N. Vermont, Artur Verona, Ary Murnu). Oscar Spaethe avea un bronz, statueta ecvestră a lui Carol I, "darul jubiliar al cavaleriei"! Chiar A.S.R. Principesa Maria expunea "diferite studii după natură". Din 1913 sînt fotografii ale colecţiei Kalinderu, deschisă atunci, la moartea donatorului, care fusese administratorul domeniilor Coroanei şi preşedinte al Academiei (şi de asta s-a ales praful, iar clădirea n-a fost decît parţial recuperată). Acelaşi gust al vremii, care acumula nediferenţiat mărturii ale artei vii şi copii sau falsuri, pe care-l vedem la autorul Portului bărbii la români, caracterizează şi entuziasmul lui Anastase Simu, a cărui colecţie va fi cunoscută numai din anii ’30, cînd oamenii au început să urce treptele micului templu grec. Între timp însă, tinerii de după război vizitau sălile construite de Duiliu Marcu la al treilea rond al Şoselei Kiseleff (1925) şi sala Ileana de la parterul blocului "Cărţii Româneşti" care, pînă la bombardamentul din 1944, exista vizavi de Cercul Militar. Muzeul de Artă Religioasă, datorat iniţiativei lui N. Iorga, ocupa din 1932 palatul Kretzulescu de la intrarea în Cişmigiu (astăzi sediul UNESCO). O preţioasă fotografie, în care am recunoscut una dintre icoane, arată obiectele de cult încredinţate grijii arheologului Virgil Drăghiceanu, devotat explorator al monumentelor istorice româneşti. Noi săli s-au adăugat în Piaţa Senatului, la capătul dinspre Dîmboviţa al Căii Victoriei, şi la Ministerul Propagandei, adică în spatele clădirii în care au fost Ministerul de Interne, sub Carol al II-lea, iar mai tîrziu Comitetul Central. Şi ele au dispărut, Sala Dalles este de nerecunoscut, somptuosul Muzeu "Toma Stelian", donaţie postumă a unui ministru liberal al Justiţiei, a ajuns sediul Uniunii Scriitorilor, de la care succesorii, o ambasadă arabă şi, după o vreme, PSD-ul, au moştenit bustul lui Eminescu din curte. Acest muzeu, condus altădată de G. Oprescu, este, poate, pierderea cea mai gravă pentru spaţiul bucureştean de expoziţii. Biblioteca de 15.000 de volume donată de Stelian odată cu casa se găseşte, cred, la Facultatea de Drept. S-a împrăştiat colecţia Dona, iar casa, aflată în paragină, se vinde. Despre cum Statul, mereu, şi-a bătut joc de asemenea donaţii stă dovadă colecţia sculptorului Medrea. După cutremurul din 1977, s-a format Muzeul Colecţiilor din ce se lua cu japca în cîteva zile: Slătineanu, Zambaccian, Oprescu etc. Dna Medrea, alarmată, i-a telefonat lui Geo Bogza ca să-i ceară ajutor. Ce a răspuns Maestrul? "Leagă poarta cu lanţ şi nu mai răspunde la telefon!" Aşa a scăpat colecţia, pînă cînd, de curînd, imobilul fiind restituit, colecţia a fost luată sub custodia Senatului (!?). Să mai amintesc de documentele de la fostul Muzeu "Dr. Gh. Marinescu", care aşteaptă acum să se îndure Arhivele Naţionale să le ia, după ce casa a fost înstrăinată?

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.