O doamnă, pe malul unei epoci

Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
O doamnă, pe malul unei epoci jpeg

În genere, bărbatul trebuie să fie precaut atunci cînd vorbeşte despre doamne – şi încă şi mai precaut atunci cînd leagă într-o frază doamnele de vîrstele lor. Dar cea despre care voi vorbi aici e o creatură aparte. Cînd s-a născut, în 1967, era deja plină de nuri. Precum zeiţa Afrodita, născută pare-se din spuma mării, la fel şi domniţa acestor rînduri fu născută tot pe malul unei epoci, atunci cînd spuma reziduală a stalinismului dădea semne că s-ar duce la fund. Dar, mai departe, să vezi minune: nici nu împlinise 20 de ani cînd domniţa în chestiune a început a cheli şi a se rida toată, de-ţi era şi milă să te uiţi la ea. Pentru ca mai apoi, pe la vreo 25 de ani, s-o vezi pe deplin înflorită – probabil că a fost a doua ei vîrstă de aur şi a doua ei tinereţe. Iar acum, pe cînd vă vorbesc, în chiar aceste zile, doamna cu pricina atinge patru decenii şi jumătate de existenţă printre noi. Şi arată exact aşa: ca o femeie neglijată de rude, ai cărei copii au plecat prematur de-acasă şi care, ca orice feminin, suspină după tinereţea de-altădat’.

Nu ştiu dacă v-aţi prins: nu vă bîrfesc aici o femeie, ci scriu despre o revistă; aş putea-o numi „instituţie de presă“ (pentru că este), dar prefer s-o comentez ca pe o doamnă – pentru că este o doamnă a presei. Revista Magazin istoric împlineşte, în aceste zile, 45 de ani.

La apariţie, în aprilie 1967, Magazin istoric a devenit peste noapte simbolul unei epoci. În sens bun. După ce anii ’50 fuseseră intoxicanţi în istoriografia oficială, după ce în prima parte a anilor ’60 se operaseră oarecare deschideri interesante pe linia re-naţionalizării discursului istoric, publicarea Magazinului istoric, începînd cu acea primăvară a lui ’67, venea deja pe creasta unui nou val: regimul de la Bucureşti nu numai că redescoperea naţionalismul istoriografic, ci şi încerca în mod evident să profite de pe urma lui. Trebuie să fac o precizare: în acei ani, în acel context, acel naţionalism era încă benign – ba încă şi binevenit, date fiind cele două decenii precedente în care identitatea românească şi tradiţia prooccidentală a culturii nostre moderne fuseseră puse între paranteze.

În termeni de presă, Magazin istoric a fost la apariţie un smash hit, un autentic succes. Revista, bine scrisă, avea sumedenie de subiecte, care de care mai interesante: de la împărtaţii romani şi pînă la haiducii balcanici, de la orgiile Antichităţii la scandalurile politice ale epocii victoriene, de la Traian & Decebal şi pînă la Al Doilea război Mondial – aveai ce citi în revistă, lună de lună, în pagini elegante, cu literă mică şi ilustraţii bine alese. Se înţelege, primele pagini mereu au fost o problemă: pe-acolo mai găseai ceva politic/politizat, se mai vorbea ditirambic despre partid, despre tradiţiile revoluţionare (exagerate) sau tradiţiile republicane (inventate) ale românilor etc. Dar, în linii mari, în acei ani ’60 şi în decada ce-a urmat revista era plină de miez. Un miez digerabil pentru orice om suficient de alfabetizat şi suficient de dornic să afle mai mult despre istoria lumii. O citea cu folos şi academicianul, şi şoferul de tractor. (Desigur – îmi veţi spune –, numai un regim închis poate naşte asemenea ciudăţenii publicistice. Da, aşa este.) Bunicul meu patern, fost inginer viticol, citea revista (şi acolo, pe noptiera de la patul bunicilor, am văzut-o eu prima dată: aveam vreo trei ani şi mi-a plăcut un desen dintr-o pagină; l-am rugat pe tataie să-mi spună despre ce e vorba şi el mi-a zis – era Hanibal, care trecea Alpii cu armata lui, alături de elefanţi. Cred că atunci a început să-mi placă Istoria). Bunicul meu matern, pensionar într-un sat doljean, o citea şi el. Cred că nu este român cu măcar patru clase primare – la nivelul anilor ’60-’70 – care să nu fi ţinut în mîini, măcar o dată, acea revistă.

Au urmat apoi anii ’80. Cam trişti: revista a pierdut din pagini, Ceauşescu era tot mai prezent, iar istoria tot mai politizată. A venit şi schimbarea de regim: cîţiva ani după ’90, revista a mers. Numai că interesul pentru Istorie a scăzut pe măsură ce creştea economia de piaţă. Deşi era un autentic (poate singurul) brand în domeniu, Magazinul istoric nu s-a împrietenit (?) cu nici un investitor privat. Azi există pe piaţa noastră trei reviste lunare de istorie; toate trei, adunate laolaltă, nu cred că ajung la un sfert din tirajul Magazinului istoric de la începutul anilor ’70; dintre toate trei, doar Magazinul istoric mai apare în alb-negru şi în formatul iniţial. Nu ştiu dacă colegii de generaţie ai fiului meu mai citesc azi această revistă (sincer: nu cred). Îi voi spune „La mulţi ani!“, dar nu ştiu nici dacă în anul 2020 revista aceasta – ca şi multe altele – va mai exista.

Pe scurt, atît aveam a vă spune despre această doamnă.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.