Nume de străzi (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 167 din 23 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Iau acum să răsfoiesc Ghidul străzilor din Bucureşti, ediţia din 1973 (a mai fost una înainte, în 1970). N-am altul mai recent la îndemînă, dar n-are importanţă data, fiindcă nu caut numele care oricum au fost schimbate: Gheorghiu-Dej, Sălăjan sau Moghioroş, intolerabile politic. În schimb, văd cu plăcere că a rămas tendinţa de a exprima, prin alegerea numelor de străzi, o înclinaţie spre istorie şi filosofie care nu poate decît să înalţe nivelul cultural al bucureştenilor. În primul rînd, strada Salvatorului: cred că înseamnă "a Mîntuitorului", deci un îndemn la pietate, fiindcă nu pot crede că cineva s-a gîndit la salvamari sau salvamontişti. Strada Veacului şi intrarea Veşniciei (de ce numai intrare? ar merita un bulevard) mi se pare că dovedesc o profundă meditaţie istorico-teologică. De altfel, există şi o stradă a Meditaţiei, ceea ce numai naturile prozaice ar putea interpreta ca aluzie la o ocupaţie rentabilă a profesorilor de matematică, fizică ş.a.m.d. Tot domeniului religios îi aparţine probabil un nume al cărui înţeles rămîne obscur: Mucenicul Becheru (să fie un martir ignorat de calendarul oficial al BOR?). Ce să mai zic de str. Invalidu Ion: oare personajul avea acest nume de familie sau au fost avute în vedere meritele, necunoscute altfel, ale unui veteran infirm? Lista e şi aşa plină de sergenţi şi caporali de care n-a auzit nimeni. Istoria e prezentă, de la Antichitate: M.I. Brutus (Marcus Iunius prescurtat, ca pe o carte de vizită) sau patriotica stradă a Geţilor, pînă la secolul al XVI-lea al trecutului naţional: str. Cercel Petru. Politica se infiltrează insidios: nu ştiu dacă am mai lăsat intrarea Poltava (alte referinţe la gloriile militare ruseşti, ca Mareşalul Tolbuhin, deja dispăruseră), iar str. Emigrantului o fi fost numită aşa cînd românii au început să se care peste graniţă. O oarecare aplecare către virtuţile civice sau private aş vedea la străzile Democraţiei, Demnităţii şi Chibzuinţei. Strada Servituţii, care era prin Ferentari, a dispărut odată cu una din eliberările periodice ale poporului român. O fi fost o aluzie la fostul statut de robi al locuitorilor cartierului. O stradă a Declamării presupune admiraţie pentru un mod de a se adresa publicului cu care ne-au obişnuit actorii şi oamenii politici. Str. Entuziasmului şi cea a Duioşiei ne permit să bănuim simpatia de care se bucură temperamentele expansive. Avem strada Copilului şi intrarea Adolescenţei: atît, vîrstele următoare n-au mai trezit acelaşi interes. Reflecţia asupra condiţiei umane nu împiedică starea de veghe atentă pentru a prinde orice sunet, de la cele mai puternice la cele mai sfioase (intrările Fanfarei, dar şi Foşnetului). Sîntem ameninţaţi de calamităţi naturale şi boli: str. Inundaţiei, str. Salubrităţii şi str. Sanatorului (sic), la care s-ar putea adăuga eventual intrarea Detectorului (ai detectat un virus sau un microb). Natura este evocată atît sub aspectul botanicii (str. Mixandrei, intrările Cucuruzului, Cantalupului, mai graţios: a Campanulei şi chiar exotic: a Bambusului), cît şi sub acela al zoologiei (cu sinonime: str. Căprioarei în sectorul 3 şi str. Ciutei în sectorul 4). În sfîrşit, geometria manifestă aspiraţia spre abstracţie: intrarea Rombului, strada Trapezului şi a Semicercului. Ştiu că, deseori, numele unei străzi de botezat se caută în dicţionar, la întîmplare. De aceea, str. Cedrilor poate să fie acolo unde niciodată n-a crescut acel copac. De cele mai multe ori, străzile se botează aşa încît să alcătuiască un repertoriu de celebrităţi naţionale, în chip de carte de citire pentru clasele primare. Dar, într-o ţară ca a noastră, schimbările de regim au însemnat şi înlocuirea unui grup de "oameni mari" cu altul, de sens politic opus. Din 1990, am încercat restabilirea vechilor denumiri, ca o compensaţie simbolică pentru neputinţa unei restauraţii politice. Aşa cum, la Craiova, Armata Poporului a redevenit P.P. Carp, la Bucureşti s-au întors regii şi reginele. Ceea ce mi-aduce aminte de o poveste care circula acum patruzeci de ani. Într-o noapte, actorul Emil Botta se întorcea acasă, într-o stare de relativă confuzie (se zice că era un obicei). Urcîndu-se într-un taxi, a comandat cu vocea lui sepulcrală: "Bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej", apoi, şovăitor, s-a corectat: "Pardon, Regina Elisabeta". La care, şoferul reacţionar ar fi exclamat: "Să dea Dumnezeu!".

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.