Legătura directă între Caragiale, orgasm şi breaking news

Publicat în Dilema Veche nr. 448 din 13-19 septembrie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

În literatura română există cel puţin două exemple notorii despre ce înseamnă citirea unui ziar. Există, la Caragiale, ziarul citit – în noaptea furtunoasă – de Nae Ipingescu şi Jupîn Dumitrache, după cum există ziarul citit, în Moromeţii lui Preda, de frecventatorii Poienii lui Iocan. În ambele cazuri e mai mult decît o simplă citire – ziarele sînt comentate, sensurile răzbat prin gura personajelor hilar sau haotic, cinic sau încărcate de suspiciuni. Textul se confundă cu metatextul situaţiei, nu ştirea influenţează omul, ci omul dă contur ştirii şi – una peste alta – între ce scrie la gazetă şi ce discută „cititorii“ e o distanţă ca de la cer la pămînt. Ziarele nu-s citite, ci sînt interpretate; ochiul lectorului (şi mai ales mintea sa) găseşte acolo ce vrea el să vadă, şi nu ce a scris distantul şi veşnic necunoscutul autor.

Pe un asemenea teren, fie-mi permis să spun că era practic imposibil ca în România să avem o televiziune „normală“ – cu atît mai mult cu cît definiţia normalităţii s-a pierdut pe drum. De-a lungul anilor, am avut ocazia (probabil ca şi dvs.) să văd programe de televiziune prin mai multe ţări – mă refer aici îndeosebi la canalele de ştiri. În Statele Unite e cel mai clar: jumătate de program este televiziune, jumătate este reclame – vezi, bunăoară, excelenta GPS a lui Fareed Zakaria de pe CNN (care fu suspendată pentru un plagiat al lui FZ! –, dar sper să revină). Cu siguranţă afli cîte ceva, dar numai cu preţul de a înghiţi pauze comerciale duium. Americanii au inventat noţiunea de breaking news, dar o folosesc cu măsură – ea şi doar ea poate să dea peste cap programarea reclamelor. În Franţa, talk-show-rile sînt dueluri á la Dumas, cărora le lipseşte doar spada, iar ştirile sînt comentate mereu cu o ironie subînţeleasă – mesajul de subtext ar fi „am mai văzut noi de-astea“. Francezii abhoră ideea de breaking news şi o folosesc cu parcimonie. În Canada, sau în Elveţia, sau în ţările europene nordice, te poţi plictisi lejer cu televizorul aprins pe ştiri, pentru că în cea mai mare parte a anului ai senzaţia că nu se întîmplă nimic. Abia aici b.n.-ul funcţionează: trebuie să cadă Turnurile gemene sau trebuie ca Anders Breivik să vîneze oameni pe o insulă pentru ca liniaritatea programului să fie spartă într-adevăr. Cam prin asta aş defini eu „normalitatea“.

Ei bine, probabil că nu există în toată lumea televiziune mai îmbibată de breaking news-uri decît la noi. O zi fără patru-cinci b.n.-uri se cheamă că a trecut degeaba. Întreruperea spectaculoasă de program, care ar trebui să fie orgasmul în materie de televiziune, la noi este un permanent preludiu, în care – de cele mai multe ori – nu se finalizează nimic: pentru că trei sferturi din ştirile care au produs b.n. nici nu mai sînt urmărite pînă la capăt. La noi aproape orice poate fi breaking news: dacă un fotbalist îşi rupe o mînă; dacă un tramvai loveşte un camion ce transporta folii de plastic; dacă un cineva zice că lui i se pare că vine toamna etc. Deşi avem profesionişti excelenţi în TV – cei mai mulţi dintre ei nu apar pe sticlă –, nici măcar ei nu mai pot controla această inflaţie, pentru că lansarea unui b.n. se face doar în logica licitaţiilor: tot ce contează este cine oferă primul suma mai mare. Oamenii din televiziuni stau cu ochii unii pe alţii, primesc în mare cam aceleaşi informaţii şi competiţia se rezumă la cine intuieşte mai repede potenţialul de b.n. al unei ştiri. Şi, din acest motiv, se supralicitează constant.

Efectul benefic al afacerii este că, privind la TV, ai impresia că în România mereu se întîmplă cîte ceva, că nu vei ajunge în veci să te plictiseşti (ceea ce poate e adevărat, sau poate nu). Efectul pervers, însă – pentru că există şi el –, e acela că, prin abuz de breaking news, cam toate ştirile sînt nivelate. Ori sînt toate banale, ori sînt toate spectaculoase. Drogul a creat dependenţă – deci aşteptăm numai spectaculozităţi. Între Helmuth Duckadam operat de urgenţă la Constanţa şi un autocar cu români deraiat cu victime prin Franţa nu mai este decît o diferenţă de dacă şi cîţi oameni au murit – în rest, pe ecran, ele sparg programul identic. În plus, remarcaţi că această abundenţă de b.n.-uri are şi un subtext uşor morbid – de regulă, cum se ştie, b.n.-urile aduc veşti proaste. Exact aerul fatalist din Poiana lui Iocan: indiferent ce spune ziarul, ştii de la bun început că nu va fi bine.

Dar cel mai vizionar a fost, încă odată, Caragiale. La un moment dat, citind ziarul, Nae Ipingescu spune „Stai să vezi: acum vine un ce şi mai tare“ (aceasta e chiar definiţia breaking news-ului!); la care Jupîn Dumitrache (care sîntem noi toţi), după ce se dumireşte (cică!) despre ce-i vorba, spune adînc: „Dă-i înainte, că-mi place“.

Deci, vor mai fi.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.