În apărarea lui Mincu

Publicat în Dilema Veche nr. 160 din 1 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În autobiografia lui, prea puţin cunoscută, N. Petraşcu, prietenul lui Eminescu şi fratele pictorului, povesteşte cum, în 1907, a cumpărat la licitaţie terenul din Piaţa Romană, colţ cu strada Primăverii: "Acolo construii, după planurile amicului meu Mincu, casa care se vede încă şi astăzi" - adică în 1937 - "la no.1, atît de graţioasă şi de românească ca stil". Strada Primăverii, care a purtat apoi şi numele de N. Bălcescu, se cheamă acum Mendeleev (omagiu meritat de marele chimist, dar motivat de servilismul cu care, ca într-o colonie sovietică, se botezau străzile cu nume ruseşti). Casa există pînă azi, într-o stare care justifică prezenţa ei în rubrica noastră. Petraşcu i-a comandat arhitectului Spiridon Cegăneanu, elev al lui Mincu, casa pe care a clădit-o în 1913 de partea cealaltă a pieţei şi care, nu de mult, a avut norocul de a fi splendid restaurată (lucrare datorată lui Al. Beldiman). Amîndouă casele figurează pe lista monumentelor istorice, deşi cu unele indicaţii greşite: de pildă, nr. 1 e datat "sf. sec. XIX - prima jum. sec. XX 1904". Piaţa Romană mai are, tot din ajunul primului război mondial, casele care continuă frontul de la nr. 1 pînă la colţul următor, cu actuala prelungire a B-dului Dacia, şi peste drum, casa Lalu, astăzi închisă şi pustie, şi fosta locuinţă a profesorilor Sabba Ştefănescu (geologul şi geofizicianul). La intrarea în B-dul Lascăr Catargiu, casa generalului Eraclie Nicoleanu, cîndva prefect de poliţie al Capitalei, diformă şi acoperită de reclame hidoase, şi Academia Comercială (ASE) au apărut sub Carol al II-lea. Blocurile de pe latura de sud a pieţei au înlocuit ceea ce distrusese cutremurul din 1977 şi, cu vreo douăzeci de ani mai înainte, un incendiu. Statuia de bronz a lui Lascăr Catargiu, comandată unuia din sculptorii francezi care furnizau asemenea nemuriri oficiale - Antoine Mercié - a rămas în centrul pieţei din 1907 pînă prin 1955, cînd a fost înlăturată: am revăzut-o în spatele Casei Scînteii, cu capul turtit din căderea de pe soclu. Din motive politice se schimbase şi numele străzii, aşa că unchiul meu italian ne scria pe adresa "Lascar Ipatescu". Casa de la nr. 1, al cărei stil "românesc" îi plăcea lui Petraşcu, este de fapt mai eclectică decît li se părea contemporanilor. E adevărat, foişorul din colţ ar vrea să trimită la tradiţia arhitecturii populare, dar ancadramentele ferestrelor se arcuiesc oriental, iar balconul de deasupra uşii, balconul care stă să se prăbuşească în capul celor care sună la intrare - unde aţi mai văzut un asemenea balcon în arhitectura naţional-ţărănească? La parter, draperiile totdeauna trase astupă ferestrele marelui salon, în care altădată era o copie a celebrului tablou al lui G.D. Mirea, "Vîrful cu Dor" (ilustraţie la Poveştile Peleşului, de Carmen Sylva!). Acum vreo zece ani a venit la mine proprietarul casei, care, folosind ca argument tocmai faptul că e vorba de o operă a lui Mincu, dorea să protejeze monumentul său printr-o extindere pe trotuar a gardului de fier forjat. Aşadar, o încălcare a spaţiului public, cam de 1 metru, pe care am admis-o, crezînd că, în schimbul acestei concesii, domnul acela va face reparaţiile de care casa începuse să aibă nevoie. Nici pomeneală: în timp ce în curte a apărut o maşină scumpă, 4 x 4 - deci pentru ea fusese necesară mutarea gardului -, deteriorarea casei a continuat. Acum nu mai e nici maşina, dar faţada este pe jumătate jupuită de tencuială şi din burta balconului ies fiare. Ca monument istoric, casa e scutită de impozit, prin lege. Legea nu există ca să-i permită proprietarului să-şi cumpere un automobil de lux, ci ca banii să fie folosiţi pentru repararea clădirii. Statul, oricum, nu poate să aibă grijă de ea, chiar dacă a fost construită de Mincu, fiindcă proprietăţile particulare nu sînt în sarcina sa. Deci, domnul, nu mai ţin minte cum îl cheamă, trebuie să se mute, vînzînd casa cuiva capabil să o întreţină. Altă soluţie ar fi doar confiscarea de către stat, ca sancţiune pentru neglijenţă.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.