Dle Pleşu, rog măriţi-mi leafa!
După cum probabil se ştie, noi, cei de la Dilema veche, sîntem plătiţi foarte bine. Eu, de exemplu, cu banii pe primele şase luni ale lui 2012 mi-am cumpărat un submarin galben – şi intenţionez ca din banii pe următoarele şase luni să-mi cumpăr un hotel pe nume California. Dar cred că sînt îndrituit la mai mult – drept care, dle Pleşu, în calitatea dvs. de director, rog luaţi în considerare o mărire a lefii mele. Iată de ce.
Am fost printre primii, poate chiar primul care am scris în această revistă despre Lady Gaga şi despre ce înseamnă ea în pop-cultura de azi (martoră mi-e colecţia, prin iulie anul trecut). Ba mai mult: am şi făcut-o personaj într-o carte (cea amintită mai jos, la finele acestui text). Chiar nu glumesc dacă voi spune că mie îmi place Lady Gaga: vocea ei e notabilă, pop-ul ei nu-i rău deloc, iar star system-ul din spatele ei mi se pare de proporţii istorice – măcar prin faptul că bate tot ce-au realizat în branşă Madonna şi Michael Jackson la un loc. Din acest motiv, n-am rămas indiferent cînd am aflat că Lady vine şi la Bucureşti. Din păcate, n-am putut să ajung la întîlnire: taman eram într-o partidă prelungită de pescuit prin Deltă (am dat ceva detalii săptămîna trecută), şi doar nu era să las peştii Dunării cu rîma-n bot. Oricum, nu cred că din cauza absenţei mele blonda ar fi leşinat – precum am auzit – pe scenă; desigur, dacă va fi cazul îi voi explica faptul că atunci cînd ai un submarin galben nu-ţi prea mai place asfaltul încins din Piaţa Constituţiei.
Am auzit deasemenea că au fost ceva critici legate de faptul că un minister de-al nostru ar fi dat 350.000 de euro pentru sprijinirea acestui concert. Iarăşi nu glumesc dacă voi spune că nu mi se pare deloc rău. În lumea de azi, promovarea costă; mi se pare important dacă această Lady a adus 15.000 de turişti la Bucureşti şi mai ştiu (şi ştiţi şi dvs., dle Pleşu) că nu miniştrii, de fapt, iau astfel de decizii, ci directorii şi experţii care în fapt gestionează ministerele.
Problema e alta: o amintesc pe Lady Gaga doar pentru a medita puţin asupra inegalităţii din lumea de azi. Într-o parte e prea mult, în altă parte e prea puţin. Ştiu că o nivelare, din acest punct de vedere, e imposibilă; mai ştiu că bună parte din tiraniile secolului trecut de aici s-au tras: din ambiţia de a lua de la cel care are pentru a da (cică!) celui ce-ar vrea să aibă şi el. Ştiu, dar nu mă pot împiedica să vă povestesc următoarea întîmplare. Într-o pauză de la pescuială, acum vreo săptămînă, numai ce-am tras eu submarinul pe dreapta, pe un mal al lacului Murighiol, pe undeva prin Tulcea şi, ce să vezi, se întîmplau să fie pe-acolo ruinele unei cetăţi. Cetatea se numeşte Halmyris (aşa i-au spus grecii antichităţii) şi vreme de vreo mie de ani prin acele locuri au locuit, pe rînd, ba greci, ba daci, iar mai apoi a fost fort pentru legiuni romane şi port la un golf al Dunării care între timp şi-a schimbat cursul. Pe scurt, cetatea a fost locuită pînă după anul 600 d.Ch., iar zidurile ei pot fi văzute şi azi, pe o cornişă de piatră aflată între Murighiol şi satul (parcă) Dunavăţ, învecinat. Cînd am ajuns noi la cetate (eram trei bipezi, plus vreo doi cîini, dar care nu veniseră cu noi), era o zi obişnuită din săptămînă, cu cer senin şi cu vînt foşnind prin trestii. Din loc în loc, în jurul cetăţii se află mici panouri, în engleză, cu diverse explicaţii arheologico-istorice; ba chiar un panou mai mare e pus şi la şoseaua judeţeană, în preajma cetăţii, atît cît să te anunţe că acolo-i ceva de vizitat. Dar în perimetru nu era nici un ghid – sau măcar un ghiduş mai mic, care să ne spună una şi-alta. Totuşi, logica mă-ndeamnă să cred că pe undeva pe-aproape vreun paznic trebuie să fi fost – altfel nu văd ce-ar fi căutat pe-acolo nişte cîini, la vreo 1500 de ani de cînd cetatea n-a mai produs resturi menajere.
Ei bine, şi din acest motiv nu m-am putut abţine să nu fac următorul calcul: se aude că Lady Gaga ar fi luat un milion de euro din România. Bravo ei. Totuşi, aceşti bani... dac-ar fi să plătim cu 500 de euro pe lună un ghid la un monument turistic greco-daco-roman... ar ajunge fix pentru vreo 2000 de luni... adică lejer pentru 166 de ani, dacă digitalul calculator de pe telefon nu mă minte.
Desigur, cineva s-ar putea întreba ce-are de-a face un concert al unui star mondial (în carne şi oase & ciuf blond) cu salariul unui ghid (inexistent). Admit că nu e nici o legătură. Iar dvs., dle Pleşu, v-aţi putea întreba ce-au de-a face Lady Gaga şi ghidul fantomă cu mărirea mea de salariu. Ei bine, aici doream să vă aduc: de acum în 166 de ani Lady Gaga va fi o biată amintire, pe cînd cetatea Halmyris va fi tot acolo. Iar lîngă ea se va înălţa, mîndru şi luminos, hotelul meu din banii obţinuţi de la dvs.!
Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.
