Din străinătate

Publicat în Dilema Veche nr. 179 din 12 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

A fost de ajuns o plimbare de un ceas prin oraşul străin unde mă găsesc ca să văd trei situaţii exemplare. Adică trei cazuri din care creatura urbană dîmboviţeană ar avea de cîştigat învăţînd o lecţie încă nouă pentru noi. Mai întîi, un afiş care-i chema pe locuitorii cartierului la o întrunire. O comunitate nu prea mare, de fapt locuitorii unei parohii, erau invitaţi să participe la această consfătuire care se va ţine într-o clădire anexă a bisericii la care, probabil, nu se duc toţi în fiecare duminică. Subiectul discuţiei nici nu e, de altfel, religios. Pur şi simplu, un proiect de dezvoltare urmează să construiască 54 de apartamente, ceea ce înseamnă nouă blocuri de cîte trei etaje. În oraşul de care e vorba se respectă un nivel de înălţime modest, impus de caracterul istoric al acestei aşezări: 30 % din clădiri există din secolul al XVII-lea, iar secolul al XIX-lea, de cînd datează jumătate din case, a imitat sîrguincios stilul părţii celei mai vechi. Bisericile, de pildă, chiar cînd piatra de temelie le-a fost pusă la sfîrşitul primului război mondial, sînt neo-gotice. Care-i problema? Acest şir de construcţii noi s-ar întinde de-a lungul unui braţ de rîu, care curge printr-o pajişte plină de viaţă sălbatică (iepuri, vulpi) şi domestică (vaci, cai). Ar forma un front în faţa caselor de pe ultima stradă din preajma rîului, împiedicînd vederea spre desişul copacilor de pe mal. Proiectul arhitecţilor poate fi consultat la primărie şi oamenii sînt convocaţi să-şi spună părerea despre felul în care viaţa lor ar fi afectată de realizarea intenţiei proprietarului. Aşadar, se pune la cale un plebiscit local, fără de aprobarea căruia acest plan nu se va putea realiza. Societate civilă, democraţie? Cuvintele nu sînt pronunţate, dar realitatea lor e prezentă. Cîţiva paşi mai departe, o placă pe un grilaj anunţă că un comitet de inspecţie din partea municipalităţii supraveghează întreţinerea cimitirului învecinat. Deschid poarta şi intru pe sub o boltă de piatră cenuşie. Aici a fost demult un conac, mai tîrziu o fermă şi, de cînd ea s-a ruinat, pe la 1800, a rămas o capelă cu un cimitir. Lespezile roase de vreme, acoperite de muşchi, sînt risipite în iarba înaltă prin care se aleargă veveriţe. Nu toate mormintele sînt vechi, dovadă că, la intrare, sînt instrucţiuni cu privire la coroanele de flori şi buchetele care trebuie lăsate la locul lor şi la copiii care n-au voie aici decît însoţiţi de un adult. Altădată, la Londra, pe poarta parcului din jurul unui orfelinat, scria că un adult poate intra doar cu un copil de mînă. Aici, în micul cimitir, memoria celor de sub iarbă e păstrată atent. Comitetul de inspecţie funcţionează în numele comunităţii: solidaritate între vii şi continuitate cu trecutul. În sfîrşit, o soluţie pentru aglomerarea de maşini. S-au organizat spaţii de parcare la marginea oraşului şi linii de autobuze care fac legătura între ele şi cu centrul. Cine vine cu treburi pentru toată ziua sau doar cîteva ore îşi lasă automobilul cu care a călătorit. Îl va relua ca să se întoarcă acasă, dar, între timp, foloseşte mijloacele publice de circulaţie. Nu mai e nevoie să vă amintesc de furia cu care şoferii bucureşteni recunosc maşini din Giurgiu, Argeş sau Ilfov. Sau să vă spun ce neîngrijit arată cimitirul Bellu, unde vechile morminte dispar, înlocuite de mereu altele noi. Sau să vă întreb cum s-ar putea frîna viteza cu care Bucureştii îşi pierd identitatea din pricina speculanţilor de terenuri care au luat cu asalt centrul istoric şi ale căror proiecte nu le poţi adesea vedea nici cu cereri repetate la Primărie.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.