Cînd Cenușăresei i s-au furat papucii

Publicat în Dilema Veche nr. 357 din 16 - 22 decembrie 2010
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Din statistici, se ştie, poţi trage ce concluzii vrei. Cele mai simpatice, azi, mie mi se par a fi sondajele – aceste nepoţele drăgălaşe ale statisticilor. Cu statistici şi cu sondaje poţi demonstra orice – tot ce contează este să ştii ce întrebi. Nazismul a avut statisticienii săi, capabili să arate că nu există moarte mai rentabilă decît cea de la Auschwitz. Lenin, Stalin & Hruşciov au stat foarte bine la statistici – atît de bine încît, pe la finele anilor ’60, URSS urma să depăşească America la mai toţi indicatorii; ba chiar şi Gorbaciov a stat mai bine în sondajele din RFG decît în viaţa reală din Moscova sau Erevan, astfel încît în decembrie 1988 Uniunea Sovietelor părea mai puternică şi stabilă ca niciodată (dar în fix trei ani ea urma să implodeze). Comunismul românesc nu prea s-a jucat de-a sondajele, în schimb, a excelat în statistici – v-o spune sus-semnatul, care şi-a făcut 12 ani de şcoală prin clase ce aveau pe pereţi afişe cu admirabile statistici, tabele şi grafice, din care rezulta indubitabil cum vom depăşi Japonia la producţia de oţel pe cap de samurai, cum vom surclasa Canada la producţia de grîu pe hectar ierbicidat şi cum vom avea noi, în anul 2000, mai mult păr blond pe cap de femeie decît Suedia (nu mai reţin dacă ultima idee suna chiar aşa, dar cert e că ea – în mare – s-a cam îndeplinit). 

Dar ce ne facem oare atunci cînd sondajele nu mint? Mai nou, îmi doresc fierbinte ca ele să fie pe deplin fantasmagorice – deşi mă tem că nu-s. Mai precis, mă refer la cercetarea CSOP care, recent, ne spunea că 60% dintre românii trăitori azi cred că acea idee numită generic comunism a fost, în sine, o idee bună. Concret, 45% dintre concetăţeni cred că ideea comunistă a fost o idee bună, dar prost aplicată, iar alţi 15% dintre ei cred că ideea comunistă a fost atît bună în sine, cît şi bine aplicată. În privinţa dosarelor fostei Securităţi, 37% dintre repondenţi consideră că accesul la aceste dosare este important sau foarte important, în timp ce majoritatea de 52% crede că accesul acolo este puţin sau chiar deloc important. (Deci, dac-ar fi după vox populi, am putea arde liniştiţi chiar şi ceea ce nu s-a ars încă!) În fine, de reţinut că, scrutîndu-şi trecutul, 83% dintre noi consideră că n-au avut de suferit pe timpul regimului trecut – adică nu numai că n-au trecut personal sau n-au avut părinţi prin închisorile de la Sighet, Aiud ş.cl. (ceea ce, mă rog, e plauzibil), dar nici n-au pierdut timpul stînd la cozi, nici n-au fost frustraţi că nu puteau ieşi din ţară măcar pînă la Varna, nici nu-i deranja platitudinea ziarelor, nici nu s-au simţit duşi de nas de Comitetul Central, nici nu s-au simţit lezaţi în vreuna dintre libertăţile lor. Brava, popor! 

Pentru un regim care acum 21 de ani dispărea în huiduieli, e un bilanţ nu tocmai rău. 

Cei care au operat sondajul mai dau un detaliu: cu cît repondenţii sînt mai tineri, cu atît mai mult ei răspund nu ştiu la o serie de întrebări. Ceea ce mă aduce în miezul problemei: revalorizarea de azi a deceniilor de regim comunist şi „reinventarea“ lui Nicolae Ceauşescu (cel pe care, în iulie a.c., un sondaj IRES îl dădea potenţial votat ca preşedinte de către 41% dintre românii de azi!) sînt atît rodul nostalgiei poate fireşti a unei populaţii în îmbătrînire (care nu regretă propriu-zis comunismul, ci doar tinereţea proprie), dar şi efectul halucinant al lipsei de educaţie prin care generaţiile tinere par a se remarca în societate. Cu riscul de a părea că pledez propria-mi cauză, voi spune că un simptom al acestei educaţii tot mai precare a fost, în ultimele două decenii, statutul din şcoli şi licee al disciplinei numite Istorie. Acum 100 de ani, Istoria era piesă obligatorie la bacalaureat; la fel acum 70 de ani şi la fel acum 25 de ani. Acum 15 ani, Istoria era încă probă la admiterea în cîteva facultăţi atractive – Drept, Relaţii Internaţionale, ba chiar şi Academiile Militară sau de Poliţie. Azi, Istoria în şcoală e un fel de apendice al procesului de învăţămînt: sînt ani de liceu în care ea lipseşte cu desăvîrşire, iar la admitere nu se mai cere niciunde. Pe vremea comunismului, Istoria era un fel de Cenuşăreasă – adică era pusă să spele prin bucătăriile ideologice ale partidului şi din cînd în cînd era scoasă pe la vreun bal al propagandei. Azi, după 20 de ani de restrîngere continuă şi de miniştri care – cu una sau două excepţii – par a fi urît-o de-a dreptul, Istoria a rămas tot o Cenuşăreasă, numai că i s-au furat ambii papuci, i s-au şters din memorie balurile, iar prinţii de ocazie de prin ministere au tratat-o cînd ca pe călugăriţa de pe stradă, pe care-o saluţi fără s-o bagi în seamă, cînd ca pe prostituata de pe trotuar, pe care o bagi în gang fără s-o saluţi. 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte a sa este Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.