Ce se va putea vedea la Bucureşti în 1836 (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 176 din 23 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Din viaţa oraşului în care se găsea, francezul nostru alege să povestească mai ales particularităţile existenţei cotidiene a boierimii. Nu numai fiindcă la acest nivel erau cele mai evidente diferenţele faţă de realitatea occidentală cu care era obişnuit, ci şi fiindcă, într-o societate riguros ierarhizată ca cea românească, felul de a trăi al bucureştenilor era modelat de prestigiul social. Astfel, despre boieri, autorul relatează că "ei nu ies niciodată din casă pe jos şi au mai multe echipaje, fie pentru a face vizite, fie pentru plimbarea lor, care are loc pe una din principalele străzi din oraş şi care, cîteodată, ajunge pînă la o anumită distanţă dincolo de bariere". Era, desigur, plimbarea la Şosea, în prelungirea Podului Mogoşoaiei. "În Bucureşti există peste trei mii de trăsuri personale şi două sute de trăsuri publice." Cu alte cuvinte, înainte de taxiuri au fost birjele, al căror nume a intrat pe atunci în limba română fiind împrumutat din ruseşte, de la trăsurile de închiriat care aşteptau la Moscova, în faţa Bursei. Circulaţia cu aceste vehicule, recomandată şi pentru viteză, şi pentru a nu se înfunda în clisă, era impusă ca o condiţie a prestigiului. Filmul pe care-l desfăşoară această povestire se petrece acum în interiorul caselor şi ne sugerează că, pentru o sută de ani, anumite deprinderi s-au menţinut, fiind imitate şi adoptate în familiile burgheze: "Boierii care şi-au păstrat vechile obiceiuri se culcă întotdeauna după mese, adică de două ori pe zi; se scoală la nouă dimineaţa şi se duc numaidecît la slujbă, de unde se întorc pe la două ca să se aşeze la masă. După-amiaza e consacrată somnului, iar seara şi o parte din noapte, jocului de cărţi. Între mese, ei beau multă cafea, care li se serveşte cu zaţ şi foarte îndulcită; aceasta e precedată de o lingură de dulceaţă şi de un pahar cu apă, apoi urmată de pipa de care ei nu se despart aproape niciodată. Ceremonia aceasta se repetă pentru fiecare străin care-l vizitează pe stăpînul casei. Masa le este extraordinar de îmbelşugată, iar o parte din felurile de mîncare sînt pregătite ca în Europa, pe cînd cealaltă parte, gătită după moda turcească, inspiră străinilor dezgust şi chiar repulsie. În plus, aceste dispoziţii le sînt întreţinute de murdăria în care-şi întreprinde operaţiile bucătarul, care este de obicei grec, şi mai cu seamă ajutoarele sale, care sînt robi" (ţigani). "După-masă, boierii au obiceiul de a-şi săpuni barba fără să se ridice de la locul lor; un slujitor le ţine cu o mînă un lighean sub bărbie, iar cu cealaltă le varsă apă dintr-o ulcică." După aceste amănunte, observate de un musafir mofturos al ospitalierilor noştri strămoşi, urmează unele consideraţii despre viaţa lor intelectuală, nici ele lipsite de o severitate pedantă. "În afară de cîţiva tineri care au studiat în Europa, boierii au puţină învăţătură, în ciuda înclinaţiilor fireşti pe care le arată pentru orice fel de studiu. Ei se îndeletnicesc cu studiul limbilor, în primul rînd al limbii greceşti moderne, care era limba curţii pe vremea cînd sultanul îl numea pe un grec din Fanar în fruntea administraţiei ţării. Ei vorbesc această limbă mult mai curat decît majoritatea locuitorilor Greciei, la care dialectele nu mai au aproape nici o legătură cu limba lui Demostene." S-ar părea deci că autorul a cunoscut Grecia, unde limba populară era împestriţată de turcisme şi a constatat că românii, a căror educaţie cuprindea şi elina, cultivau katharevousa, fabricată de filologi purişti. "Franceza" - continuă el - "este acum foarte răspîndită printre ei şi este limba de care se servesc de obicei în societatea aleasă. Adesea, ei vorbesc şi alte limbi, cu cea mai mare uşurinţă, ceea ce se poate explica prin aptitudinea de a pronunţa tot felul de sunete pe care le-o dă mulţimea de litere din alfabetul lor, care conţine şase consoane şi două vocale în plus faţă de al nostru." Nici politeţea şi elocvenţa pe care anonimul francez binevoia să le recunoască boierilor români nu l-au împiedicat să-i acuze de unele defecte de caracter. "Ei îşi răscumpără lipsa de cultură prin manierele amabile pe care le învaţă din frecventarea lumii şi îndeosebi printr-o foarte remarcabilă fluenţă a cuvîntului. Acţiunea oratorică ce le însoţeşte discursul este întotdeauna perfect potrivită cu subiectul pe care îl tratează şi ei ştiu să-şi întipărească pe chip sentimentul pe care-l consideră capabil de a stîrni simpatia ascultătorilor. Din nenorocire, odată cu arta de a convinge, ei au deprins de la grecii din Constantinopol gustul intrigii: de aceea, relaţiiile dintre marile familii rivale se disting întotdeauna prin acea diplomaţie şireată care-i caracterizează pe foştii lor stăpîni." Ultimele rînduri ale articolului din Magasin universel se referă la spectacolele pe care le dădeau la Bucureşti unele trupe ambulante de teatru (şi aici francezii luaseră locul grecilor), precum şi la noile dansuri, de la mazurcă la cadril sau vals, care înlocuiseră hora, amintind şi galopul, pentru care Kogălniceanu ne-a lăsat o amuzantă descriere.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.