Ce au în comun Margaret Thatcher şi Paolo Rossi

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

În Europa şi-n genere în lumea occidentală, vinerea n-are tocmai o legendă rea (mai puţin pentru anglo-saxoni, cînd pică într-o zi de 13). În cuprinsul săptămînii, vinerea e ziua ante, o avanpremieră a tihnei din weekend. În basmele lui Ispirescu, Sfînta Vineri e o vădană cam antipatică (n-am înţeles prea bine de ce, din moment ce vineri vine de la zeiţa Venera); în discografia trupei The Cure, vinerea e ziua cu care dragostea rimează cel mai bine („Friday, I’m in Love“, 1992). Pe scurt: mie totdeauna mi-au plăcut zilele de vineri.

Aproape că-mi pot imagina şi acea vineri de 2 aprilie 1982. Eram în clasa a IX-a a unicului (şi inegalabilului) liceu de filologie-istorie din Craiova – actualul Colegiu Naţional „Elena Cuza“ –, aveam orele după-amiaza şi obişnuiam, în drum spre şcoală, să cumpăr de la un chioşc de ziare (erau fix patru în drumul meu) revista Lumea. Pentru cititorii tineri: Lumea era un săptămînal românesc de politică externă, apărut pe la mijlocul anilor ’60 (şi dispărut la începutul anilor ’90), emblematic pentru noul curs al comunismului din ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej. Cu toate concesiile inerente (primele pagini erau de necitit în anii ’80), revista era bine scrisă şi, oricum, era o fereastră deschisă spre lume – într-o Românie care pe-atunci nu excela în ferestre, ci în ziduri. Ei bine, în prima zi de vineri a acelui aprilie ’82, la celălalt capăt al lumii izbucnea un război: forţe armate argentiniene debarcau pe nişte insule din largul coastei lor (aflate sub steag britanic din 1833), numite Falkland (de britanici) sau Malvinas (de argentinieni). Londra răspundea trimiţînd un corp armat, şi aşa a început un conflict de 74 de zile, în care au murit vreo 900 de soldaţi (650 de partea argentinienilor), în care s-au testat arme, s-au doborît elicoptere, s-au distrus fregate, submarine ş.a.m.d. Este probabil ultimul război dinaintea epocii video (postul de televiziune CNN avea să apară abia în ianuarie 1985; cu excepţia unor televiziuni naţionale, Războiul Malvinelor/Falkland a agitat mai curînd ziarele decît TV-ecranele lumii). Chiar şi în România, în cele două luni care au urmat, Lumea a urmărit bine conflictul, iar relatările adiacente îmi par, în amintirea de azi, a fi fost mai curînd echidistante.

Acel război s-a terminat într-o zi de luni – pe 14 iunie ’82. În amintirea mea, finalul a fost foarte discret – mai ales pentru că în ziua precedentă, pe 13 iunie, începuse Campionatul Mondial de Fotbal din Spania (numele de Paolo Rossi vă mai spune ceva?). Argentina a încasat două bobîrnace: la fotbal, în meciul inaugural din 13 iunie, pe stadionul barcelonez Camp Nou, Argentina (campioană mondială în 1978) pierdea cu un bleg 0 – 1 în faţa Belgiei; în război, a doua zi, ceda formal în faţa Angliei; peste un an, junta militară ce conducea Argentina s-a dus şi ea (consecinţă a înfrîngerii în faţa britonilor); în schimb, la Londra o doamnă anume ieşea galvanizată din război şi cu renumele ei de Iron Lady întărit: e vorba de Margaret Thatcher, al cărei guvern conservator cîştiga puncte.

Iertaţi-mi acest melanj de fotbal, război şi politică (oricum, vorba lui Radu Cosaşu, nu trataţi fotbalul ca pe o bagatelă; dacă şi Eurovision-ul a devenit geopolitică, daţi-mi voie să cred că sportul era de mult!). Au trecut 30 de ani de atunci. Cele două state despre care vorbesc şi-au reluat legăturile oficiale în 1989. Problema insulelor Falkland/Malvine dăinuie. Cum era poate de aşteptat, tensiunea a crescut brusc în apropierea acestei aniversări. Nu mai departe de luna trecută, la mijlocul lui martie, Londra acuza Argentina de „hărţuire“ a locatarilor (supuşi britanici) ai insulei: Buenos Aires ameninţase că va da în judecată orice firmă petrolieră care se va implica în exploatarea zăcămintelor din zona insulelor în dispută (în ultimele decenii, sondarea de profil a scos la iveală depozite de petrol ce ar putea aduce, într-un scenariu fericit – scrie Reuters – peste 160 de miliarde de dolari din taxe şi redevenţe). În decembrie anul trecut, din solidaritate cu Argentina, ţările din blocul economic sud-american – Mercosur – au interzis staţionarea în porturile lor a navelor ce poartă drapelul (britanic) al insulelor în cauză. Acum cîteva săptămîni, tot Argentina a ameninţat că nu va mai permite unei linii aeriene din Chile să opereze un zbor săptămînal spre insule – spunînd că cea îndreptăţită să facă acest lucru este compania aeriană argentiniană de profil. Evident, guvernul britanic nu e de acord ş.a.m.d.

De fapt, ce doream să vă (s)pun era o întrebare: oare cîţi dintre elevii noştri de liceu se mai pot azi informa, din presa română, despre aceste evoluţii de la capătul lumii – chit că lumea, între timp, cic-ar fi devenit mai mică? 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.