Ce-ar mai fi fost de spus ieri

Publicat în Dilema Veche nr. 244 din 16 Oct 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De doi ani de zile, seria conferinţelor de la Teatrul Naţional şi-a cîştigat o popularitate meritată. Mi s-a părut că publicul care umplea sala Atelier duminică, 12 octombrie, era format şi din fideli care urmăresc în chip regulat aceste întîlniri ale elitei intelectuale, la care se adăugau un mic grup de prieteni personali ai conferenţiarului, pe lîngă aceia pe care i-a adus acolo titlul anunţat: "Bucureştii vechi între paragină şi demolare". Am avut astfel ocazia de a-i întîlni pe unii cititori ai rubricii din Dilema în care apar articolele provocate de starea oraşului nostru, de cînd acesta este asaltat de specula terenurilor. Cu alte cuvinte, se adunase toată "banda lui Pippidi", de care vorbea odată cineva angrenat în afacerile imobiliare: i-am numărat, erau vreo 80, ceea ce, fără a bate toba pentru convocare, nu-i deloc puţin. Aş fi dorit ca ei să fi găsit la intrare două cărţi potrivite cu interesul care i-a strîns laolaltă: volumul de la Editura Humanitas, în care am cules o parte din articolele publicate în fiecare săptămînă de-a lungul anului trecut, şi albumul de fotografii al dlui Dan Dinescu, Farmecul discret al Bucureştilor, pentru care am scris introducerea istorică. Una din aceste cărţi s-a epuizat în numai patru luni, aşa că e nevoie de un supliment de tiraj, cealaltă e încă sub tipar şi va fi desigur un prilej de delectare pentru oricine ştie să caute, prin îngrămădirea haotică de blocuri, bătrînele case care, acum trei generaţii, erau ca o chezăşie de nobleţe. Conferinţa a fost cum a fost, intervenţiile din sală au întregit-o cu precizări privind recomandările Comisiei prezidenţiale pentru patrimoniul construit şi siturile naturale şi istorice, precum şi cu sfaturi referitoare la măsurile de protecţie ce se impun. Nu cred că i-am convins pe ascultătorii mei, fiindcă erau dinainte de aceeaşi părere cu mine. În ultima vreme, societatea civilă a dat tot mai multe semne că nu mai suportă nesocotirea patrimoniului cultural, care se manifestă prin abandonarea monumentelor şi prin demolarea (adesea autorizată!) a unor clădiri neînscrise ca monumente istorice, deşi valoarea lor ar fi îndreptăţit clasarea. Faţă de Franţa, care numără 42.000 de monumente protejate - palate, castele, biserici, mori, uzine sau fortăreţe -, lista noastră cu cca 26.000 poate părea exagerat de lungă. La Ministerul Culturii, în orice caz, sînt oameni care o consideră aşa, ţinînd seama de insuficienţa mijloacelor alocate întreţinerii şi reabilitării lor. În realitate, ar fi necesar un inventar suplimentar. Pentru a limita agresiunea demolatorilor, numai legea constituie o pavăză; considerente morale sau de bun-simţ nu sînt luate în seamă. Monumentele nu sînt în suferinţă doar din cauza timpului care le-a uzat. Pericolul vine de la mentalitatea care dispreţuieşte orice e vechi, din superstiţia stupidă că "ce e nou e mai frumos". Pentru a recurge la acelaşi exemplu, al Franţei, acolo, conform unui raport întocmit în decembrie 2007, totalul lucrărilor pe care le necesită monumentele istorice a atins suma colosală de 11 miliarde de euro - pe cînd bugetul anual alocat în acest scop de Ministerul Culturii este de 300 de milioane de euro. Eforturile de a descoperi resurse au folosit ca argument dezvoltarea turismului, producătoare de valută. Frumuseţea Bucureştilor ţine de atmosferă, de raportul între vegetaţie şi spaţiul construit, mai mult decît de anumite clădiri, dintre care aproape nici una nu e comparabilă ca vîrstă cu partea veche a oraşelor din Occidentul Europei. Afluenţa turiştilor, pe de o parte, dacă ei ar fi primiţi cu un sistem de hoteluri şi restaurante la preţuri moderate, şi, pe de altă parte, activitatea întreprinderilor de restaurare a monumentelor şi a meşteşugarilor specializaţi, creatoare la rîndul ei de slujbe, ar justifica transferul de fonduri în direcţia patrimoniului. Cît despre educaţia care ar introduce treptat ideea valorii patriotice a monumentelor, întrucît sînt mărturii ale unui trecut reprezentativ pentru identitatea naţională, unele experienţe pedagogice, încercate tot în Franţa, au acordat materiei "patrimoniu" două ore suplimentare pe săptămînă.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?