Casa Slătineanu

Publicat în Dilema Veche nr. 234 din 7 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În ziua de 16 iulie, pe postul de televiziune Antena 3 - mărturisesc că mă uit uneori - era mare agitaţie. De mai multe ori în timpul zilei, s-a transmis, ca şi cum ar fi fost vorba de un eveniment dramatic, de importanţă naţională, că executorul judecătoresc a venit să evacueze Uniunea Artiştilor Plastici din sediul său (str. N. Iorga, nr. 21), pentru a restitui acest imobil proprietarei care l-a revendicat. Toate elementele care ar fi putut accentua gravitatea cazului erau prezente. Mai întîi, ni s-a arătat că operele de artă depozitate acolo vor fi aruncate în stradă şi că, din partea Ministerului Culturii, nu s-au luat măsurile cuvenite pentru a ocroti acest preţios patrimoniu. Dacă frumoasa casă servea de cimitir pentru toate tablourile nevîndute din ultimii 50 de ani şi toţi Mihai Vitejii ecveştri de ghips, nu e destinaţia normală a unei asemenea instituţii, iar dl Virgil Niţulescu, ca factotum al Ministerului, a explicat că Uniunea nu aparţine Ministerului, fiind o asociaţie independentă de stat (vezi, Doamne!), dar că lucrările artiştilor vor fi adăpostite în cîteva încăperi din Casa Scînteii şi prin alte cotloane unde li se poate oferi azil. Apoi s-a spus că şi arhiva Uniunii va avea aceeaşi soartă şi că o echipă de la Arhivele Naţionale - venită la faţa locului - nu face faţă sarcinii de a inventaria atîtea hîrtii într-o singură zi. Cine-i de vină că, deşi somată să plece, Uniunea a aşteptat ultimul moment pentru a-i chema pe arhivişti? Seara, ni s-a adus totuşi la cunoştinţă că slujitorii neînduplecaţi ai legii au pus lacăt la uşi. Într-adevăr, numai căsuţa portarului, goală, şi o gazetă de perete părăsită în curte mai amintesc ce a fost acolo. Reportajul, alcătuit desigur la rugămintea prietenilor artişti, mai adăuga că dna Maria Dumitrescu, al cărei drept a fost recunoscut de tribunal şi de Primărie, îşi are domiciliul în Franţa ("nu ne vindem ţara", ţineţi minte?) şi că, de altfel, cererea de restituire se bazează pe un act de proprietate "dubios" din 1940. Ei, asta nu mai merge! Împotriva acestei insinuări lipsite de orice acoperire, sînt dator, ca vecin de o viaţă întreagă, să depun mărturie. UAP s-a mutat în clădire cînd Ceauşescu a poruncit lărgirea şi îndreptarea străzii N. Iorga pe porţiunea dintre Piaţa Romană şi str. Christian Tell, unde, pe stînga, venind din piaţă, era sediul Uniunii, care a fost atunci dărîmat. Mai samavolnic decît acum, s-a procedat la evacuarea unor birouri ale Institutului de Arheologie şi a bibliotecii sale, pînă la care coboram scara în umbra răcoroasă a demisolului. Înainte de Institutul de Arheologie, şi anume în perioada 1943-1948, au funcţionat acolo Institutul de Studii şi Cercetări Balcanice şi revista sa, Balcania, conduse de Victor Papacostea. Pînă la desfiinţarea lor de către noul regim, ele ocupau cu chirie casa al cărei proprietar era dl Emanoil Slătineanu, fost senator. Slătinenii sînt în Bucureşti din secolul al XVIII-lea, cînd casa lor boierească se afla pe locul unde e azi Capşa. Descendentul lor, avocat, primise nu numai casa, ci şi terenurile din jur, ca zestre a primei sale soţii, fiica generalului Eraclie Arion. Pe fostul senator naţionalizarea îl silise să trăiască, împreună cu a doua soţie şi fetiţa lor, Maria, în nişte cămăruţe dintr-o anexă a clădirii. În fundul curţii mai erau fostele grajduri, transformate în locuinţe pentru alţi chiriaşi ai statului. De partea cealaltă a casei fusese o grădină, ai cărei arbori bătrîni au fost tăiaţi ca să se presare nisipul roşu al unui teren de sport pentru clasa muncitoare. Din cînd în cînd se încingeau acolo nişte periniţe pe care le vedeam de peste gard. Copiii din cele două curţi vecine se jucau împreună (ţi-aduci aminte, Maria?). Aşa că am ştiut, dintr-o vreme în care nu s-ar fi gîndit nimeni la restituirea proprietăţilor naţionalizate, că aceasta este o casă Slătineanu. Uzurpările succesive n-au nici o valoare în faţa sentinţei care restabileşte dreptatea după 60 de ani. Cît despre cum a administrat UAP averea de care se desparte astăzi, va fi de ajuns să spun că, atunci cînd era preşedinte al Uniunii, dl Alexandru Ghilduş închiriase fosta grădină, în amintirea periniţelor de odinioară, unui restaurant care instalase acolo corturi şi a cărui muzică ţipa asurzitor.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.