Casa cu statui

Nu mai există multe case atît de vechi în Bucureşti, aşa că a păstra nr. 35 bis de pe strada Mendeleev este o datorie. O să vă amintiţi imediat această clădire, aflată la răspîntia cu str. Biserica Amzei, fiindcă faţada neoclasică de pe latura lungă a imobilului şi colţul sînt acoperite, la etaj, cu medalioane şi statui aplicate: o imitaţie de artă romană în stuc. Strada Mendeleev, înainte de a primi numele chimistului rus, se numea Nicolae Bălcescu şi, mai demult, pe vremea cînd se construia casa, strada Primăverii. Autorizaţia de construcţie i-a fost acordată lui Ştefan P. Bogacev în 1871. Prietena mea Cezara Mucenic, ale cărei cunoştinţe în privinţa oraşului vechi mi-au fost şi altădată de folos, a găsit chiar planurile casei, în arhiva de la Văcăreşti, din păcate fără semnătura arhitectului. Pe planul cadastral din 1895 figurează imobilul aşa cum îl vedem acum, cu curtea adîncă şi largă, dominată de geamlîcul din dreapta. Din 1990, de cînd numeroşii chiriaşi au fost împroprietăriţi, fiecare pe cămăruţa lui, curtea, a cărei dărăpănare jegoasă semăna cu a multor altor clădiri bucureştene, s-a umplut de termopane şi firme. La colţ, unde a fost cîndva o ceasornicărie, este o mică băcănie unde poţi găsi banane şi bere. Mai departe, de-a lungul faţadei dinspre Piaţa Amzei, parterul este fărîmiţat în prăvălioare care vînd diverse alimente de o vîrstă discutabilă. Seara, rămîne aprinsă lumina doar la o fereastră de sus, fără perdea. Teamă mi-e că transformarea cartierului, începută de cîtva timp, nu se va opri, iar cei doi locatari pe lîngă care treceam deunăzi, cînd arătau spre casă cu gesturi largi, păreau să aibă ambiţii inovatoare. Dacă-i aşa, singurul argument care ar putea împiedica desfigurarea acestui frumos exemplar de arhitectură de secol XIX ar fi vecinătatea cu un monument istoric căruia restaurarea i-a redat recent nobleţea. Este casa construită pentru Lascar Catargiu de arhitectul Alexandru Săvulescu, unde elementele neoclasice (faţadă, fronton) trimit direct la decoraţia clădirii de alături. Aici, aşadar, după ce mulţi ani de zile a fost un notariat de stat, apoi o paragină îngrozitoare, a apărut un restaurant de lux, Mazagran, ceea ce a permis reabilitarea imobilului. Aici a locuit, în ultimii ani ai vieţii sale, şeful partidului conservator şi numele lui l-a purtat o vreme strada care, trecînd prin faţa casei, face legătura cu Calea Victoriei şi pe care se află ambasada Franţei. Fusese prim-ministru în ajunul Războiului Independenţei şi, încă o dată, între 1889-1895. În 1899 alegerea regelui Carol se oprise iarăşi asupra lui, ca să formeze un nou guvern, dar ştirea - de bucurie? de grija răspunderii? - i-a declanşat bătrînului infarctul fatal. Nu mă pot gîndi la el decît cu simpatie, fiindcă mi-aduc aminte că o intervenţie a sa a influenţat destinul bunicului meu. A aprobat solicitarea studentului Neculai Iorga de a-şi trece licenţa la 18 ani, după un singur an de frecvenţă la Iaşi, dispensă pe care o justificau rezultatele excepţionale ale tînărului, dar pe care acesta n-ar fi îndrăznit să o ceară dacă mama sa n-ar fi fost vară cu Smărăndiţa Catargiu, soţia lui "cuconu Lascar". În România interbelică, acea casă a continuat să fie un loc de întîlnire, deliberare şi acorduri pentru oamenii politici, fiind proprietatea ministrului ţărănist Mihai Popovici. Peste drum, casa Capşa, despre care s-a scris şi o carte, întregeşte caracterul unui grup de clădiri pe care şi-a pus amprenta sfîrşitul altui veac. Tot în gura pieţii, încă o casă, cea în care s-a extins Liceul "G. Călinescu", aparţine aceleiaşi istorii. A fost şi ea restaurată, chiar dacă nu mai are curtea de care avea nevoie pentru perspectivă. Aspectul vulgarizat al casei de pe Mendeleev dă în vileag faptul că populaţia cartierului este încă, în majoritate, săracă. Nu restaurantele, pub-urile şi localurile de noapte, care s-au înmulţit prin împrejurimi, se potrivesc cu mijloacele materiale ale vecinilor, ci micile magazine alimentare, la care se cumpără uneori chiar pe credit şi unde funcţionarii, înainte de a intra în birouri, îşi comandă un "sendviş" pentru prînz. Mă tem pentru casa asta - mai ales că am auzit că Piaţa va deveni un mall gigantic. Poate autorii mall-ului găsesc o formă să o pună şi pe ea în valoare în noul ansamblu al pieţei.