Bine-aţi venit pe Titanic!

Publicat în Dilema Veche nr. 426 din 12-18 aprilie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

E noapte şi cerul străluce curat, cu miile de stele la locul lor. Din salonul mare răzbate zvon de muzică, iar pe holuri aerul parfumat... – ah, dar ce-ţi văd ochii... domnişoara subţire pe care-ai urmărit-o cu privirea în ultimele zile... iat-o, chiar ea coboară treptele de mahon ale scării, alăturea de mamă-sa (ambele în rochie de seară), iar braţul ei de un alb străveziu e susţinut cam ţeapăn de domnul puţin pîntecos, cu ceas de aur la veston, cu mustaţă subţire şi părul dat cu ulei de nucă, care-i e tată. E noapte, dar becurile recreează lumina de lux a unei lumi în care high society înseamnă tradiţie, bani, nume şi onoare – şi rochii lungi, elegante. E noapte, e rece afară, dar în saloane se rîde discret, se dansează, se bea şampanie sau cognac, se flirtează, se joacă whist, se ascultă valsuri... Undeva, mai jos, e o altă lume – dar, cu ochii pe domnişoara subţire, n-ai acum timp pentru ea. E noapte, e aprilie, e 1912. Bine-aţi venit pe Titanic!

O sută de ani au trecut, iată, de la un episod care ar fi trebuit să nu se întîmple niciodată. Drama Titanicului a intrat în legendă, ca prim capitol al sfîrşitului unei epoci. Şi ce frumoasă era epoca, şi ce promiţătoare! Şi ce educaţie, şi ce maniere! Şi ce costume, şi ce dantele, şi ce lucruri bine făcute – dintr-o vreme în care industria oferea doar produse care să te ţină o viaţă! Şi ce liniştită înainta societatea occidentală spre un viitor în care puterea de nestăvilit a maşinilor făcea pereche doar cu puterea de neegalat a instinctului capitalist din oameni (prin instinct capitalist înţeleg pofta de nestăpînit a oamenilor de a strînge – adică, a capitaliza – putere materială sau simbolică; prin contrast, reflectaţi puţin la pretenţia utopiei comuniste de a cere de la fiecare după posibilităţi şi a-i da fiecăruia după nevoi; din acest motiv comunismul s-a născut mort – pentru că a negat o trăsătură definitorie a creaturii umane: aceea de a încerca să aibă mai mult decît are propriu-zis nevoie; gîndiţi-vă la calul „erou al muncii“ din Ferma animalelor a lui Orwell – doar el muncea cît trei şi mînca doar după ce se săturau ceilalţi; oamenii cu acest altruism sînt, trebuie s-o recunoaştem, mai prezenţi în literatură decît în viaţa reală).

Era noapte, aşadar, în acel moment fatidic, dar acea noapte trebuia să fie una banală, în ordinea prestabilită a unei rînduieli ce părea logică şi legică, în care fiecare om şi fiecare neam îşi aveau locul lor, mai bun sau mai rău, în marea familie umană – care pe-atunci număra probabil două miliarde de suflete. Puterea motoarelor încă nu părea ameninţătoare – ci doar izbăvitoare, în sensul că spinarea şi muşchii sclavilor din vechime îşi găsiseră un înlocuitor nobil şi impersonal. Lumea veche, a Europei, şi Lumea nouă americană doar ce începuseră a se cunoaşte, cît de cît; nu existau zboruri transatlantice, nici mesagerie instant şi nici Skype – ci doar bucuria de a şti că modul de viaţă european, prin ce avea el mai bun, se altoise dincolo de Oceanul cel mare (exemplu: băutura numită bourbon – whisky-ul american – n-a prosperat decît după ce viile europene fost-au lovite de filoxeră şi, vreme de cîteva sezoane, în America a fost criză de cognac franţuzesc).

În urmă cu vreo cinci ani, un profesor de „ingineria riscului“ – născut în Liban, pe cînd acest stătuleţ era un paradis al Mediteranei de Est, şi nu teatrul de război pe care-l ştie generaţia mea – pe nume Nassim Nicholas Taleb a elaborat o subtilă teorie a lebedei negre. Plecînd de la observaţia de bun-simţ că oricare om se aşteaptă ca o lebădă să fie albă (deşi există şi lebede negre, prin Australia), Taleb sugerează că tocmai evenimentele puţin probabile (precum apariţia unei lebede negre în reveriile dvs. lacustre) sînt cele care influenţează Istoria în mod decisiv (între timp, cartea a fost tradusă şi în româneşte). Bref: Primul Război Mondial, început în 1914, a fost o lebădă neagră; la fel implozia URSS; la fel criza financiară din 1987 sau, în 2011, Primăvara arabă. Nimeni nu se aştepta la aceste evenimente – dar asta nu le-a împiedicat să se petreacă.

Scufundarea Titanicului a fost o lebădă neagră prin excelenţă. Cum spuneam, n-ar fi trebuit să se întîmple. Între timp, s-au oferit zeci de ipoteze de ce totuşi s-a întîmplat. Fie vreun ofiţer de cart a modificat puţin drumul; fie căpitanul, la final de carieră, era distrat; fie – cea mai nouă interpretare – nişte gheţari pluteau pe ocean acolo unde nu ar fi trebuit să fie, în virtutea unui capriciu meteorologic din acel an. Ce mai contează?

Partea bună a poveştii constă în faptul că povestea umană a mers, bineînţeles, mai departe. Partea mai delicată este că un alt Titanic se poate scufunda chiar mîine – simbolic vorbind, desigur. À propos: cum mai stăm cu pacea dintre Israel şi Iran?    

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.