Aşa e viaţa! - plus două studente din Tîrgovişte

Publicat în Dilema Veche nr. 466 din 17-23 ianuarie 2013
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

După ce, săptămîna trecută, nu m-am putut sustrage sergiunicolaescu-maniei ce a traversat ţara şi mai înainte ca (sper, săptămîna viitoare) să vă redau o nouă întîlnire cu faimoasa (pentru mine) şi ultrafrumoasa (pentru dvs., dacă aţi vedea-o) djină ce mă mai vizitează (am mai scris despre ea pe-aici), reiau acum, distinşi cititoare & cititori, modestele-mi impresii de călătorie prin Spania – cu un ultim episod. Şi, vai, cîte lucruri nu rămîn nerostite! Cîte vinuri spanioleşti n-au rămas nepomenite, cîte colţuri ale oraşului Ciudad Real (fondat în 1255 de regele Alfonso al X-lea cel Înţelept) n-au rămas nedescrise, cîtor persoane amabile de-acolo n-o să apuc a le mulţumi...! Plus un chorizo cu carne de taur pe care l-am adus în România pentru cineva anume, şi cum cineva anume a apărut prea tîrziu, aveam să-l pap singur! Plus un parfum al brandului spaniolesc Loewe, pe care doream să vi-l bîrfesc! Dar aşa e viaţa, aproape ca o rubrică de 4800 de caractere dintr-o revistă – niciodată n-ai spaţiu în ea pentru toate lucrurile care-ţi fac plăcere!

...Cum spuneam, într-o dimineaţă rece de iarnă, drumul de la hotelul El Rincon de Cervantes şi pînă în campusul universitar din Ciudad Real n-a durat mai mult de şapte minute – cu tot cu parcarea maşinii. Universidad de Castilla-La Mancha are patru campusuri, în oraşele Albacete, Cuenca şi Toledo, plus cel în care tocmai intram, zgribulit. O cafea în biroul rectorului de onoare & fondator al universităţii, Luis Arroyo Zapatero, m-a mai întremat – şi chiar (v-am zis) m-au amuzat povestirile d.sale despre cum era comunist pe la începutul anilor ’70 (şi lua bastoane pe spinare de la poliţia lui Franco) şi cum a redevenit monarhist pe la începutul anilor ’80 (şi primea fotografii cu dedicaţie de la Regele Juan Carlos al II-lea). Bravo lui! Aşa e viaţa – o cursă nu atît cu obstacole, cît cu surprize!

Apoi, alături de rector, am traversat pe jos campusul – şi aproape că-mi venea să mă închin la tot pasul (fără nici o legătură cu faptul că în Ciudad Real se înfiinţa în 1483 un Tribunal al Inchiziţiei!). Nu, nu icoane îmi ieşeau în drum – ci clădiri noi, spaţioase şi luminoase. UCLM e una dintre cele mai noi universităţi ale Europei – construcţia (şi primul an universitar) a debutat în 1985 şi s-a tot construit (sau modernizat clădiri mai vechi) pînă prin 2004. În tot acest proces, banii europeni au avut un rol major – cu atît mai admirabilă capacitatea Spaniei de a se folosi de mana fondurilor europene.

În cele patru campusuri, UCLM are astăzi 30.000 de studenţi şi 2100 de profesori. Vreo 10.000 de studenţi sînt numai în Ciudad Real – şi cred că vă imaginaţi pata de culoare pe care ei o aduc într-un oraş ce are, cu totul, în jur de 80.000 de locuitori. Drept care studenţi sînt cam peste tot – inclusiv dincolo de tejgheaua magazinelor sau a bistrourilor, unde mai fac un ban. Dar nu pot să fiu idilic aici: Spania traversează acum o criză reală (cumplită! – v-ar spune localnicii), rata şomajului a ajuns la 26%, iar în rîndul tinerilor ea bate pe undeva spre 40%! Aşa e viaţa, dură în Spania, iar guvernul de dreapta al lui Mariano Rajoy nu stă pe roze – dar să nu vă imaginaţi că asta-i face cumva pe spanioli să renunţe la sfînta instituţie a siestei de la mijlocul zilei! Bravo lor!

Şi cum mergeam eu, mai apoi, spre sala din facultatea de Istorie locală unde trebuia să ţin o conferinţă, numai ce aud în faţa mea, la o intersecţie, ciripit feminin pe româneşte! Ce să vezi? – două tinere minione, înduioşător de subţire îmbrăcate pentru geruleţul de-afară (ulterior aveam să aflu că-n restul anului e-atît de cald prin zonă încît două-trei săptămîni de iarnă nu se prea observă). Distinsul consul al României, dl Liviu Popa, care mă însoţea (spre beneficiul meu, pentru că mereu e reconfortant să vezi un român care face cinste ţării sale) a intrat în vorbă – şi aveam să aflăm că cele două tinere, urmînd să mă onoreze cu prezenţa în sală, nu erau decît un eşantion al unui parteneriat ce există între UCLM şi... Universitatea Valahia, din Tîrgovişte. Bravo lor! Aşa e viaţa – suficient de lungă încît lumea să ţi se pară tot mai mică!

În acele zile aveam, desigur, să întîlnesc şi alţi români. Poveşti diferite, cazuri de succes sau de eşec. Dar cred că mai corect e să insist, la final, pe această ţară care, totuşi, cu toate problemele ei, reuşeşte să trateze problema străinilor veniţi la muncă fără tam-tam necrofil în media (ca-n Italia) şi fără comedia jocului cache-cache cu ţiganii (ca-n Franţa). Cum anume a reuşit Spania – şi ea ţară săracă, de emigraţie, pînă nu demult – să gestioneze (mai bine decît alţii) provocările născute din deschiderea graniţelor Europei? Ar fi multe de spus; poate altădată. Pînă atunci, doar Bravo Spaniei! – pentru că merită.

Adrian Cioroianu este decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti. Printre cele mai recente cărţi publicate: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.