13 septembrie, 13

Publicat în Dilema Veche nr. 276 din 28 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Numărul spînzură strîmb de poarta care deschide aleea de intrare. În jur, un maidan pe care doar ciulinii se îndeamnă să crească şi pe care maşini odihnesc în praf. Clădirea monumentală, pe care sînt uitate două macarale (cum au să mai coboare de acolo?) seamănă cu Casa Poporului de peste drum sau cu ministerele care se aliniază mai încolo, în acelaşi stil de cazarmă pentru birocraţi în care se întîlnesc Palazzo Pitti şi Universitatea Lomonosov. Scara lată de marmură este închisă cu un lanţ care nu lasă decît un loc de trecere, îngust, acolo unde treptele sînt acoperite de un covor verde. Sus, la capătul acestei scări măreţe, s-au tolănit cîţiva maidanezi toropiţi de căldură. Pe uşile de sticlă e lipit un anunţ că nimeni nu poate pătrunde înăuntru fără a se legitima cu un act de identitate. Din fericire, nici cîinii, nici portarii nu par să ia în serios aceste măsuri de straşnică pază. Încă un pas şi sîntem într-o sală imensă, care pînă acum un an-doi nu era încă tencuită. Mai departe, scări care urcă şi coboară, coridoare care cotesc spre direcţii neaşteptate şi ascensoare care se opresc unde vor ele, indiferent de rangul foarte înalt al ocupanţilor. Pe uşile unor cabinete secrete scrie "Defect" sau ele sînt prevăzute cu cîte o găleată cu apă. Deşi lucrul la ea era început de acum 20 de ani, construcţia nu este încă terminată. Şi cum între timp o logică proprie a pus stăpînire pe planul iniţial, probabil că nici nu va fi vreodată. Această adresă, după cum ştiu toţi şoferii de taxiuri din Bucureşti, este a Casei Academiei. De cîte ori sînt întrebat ce-i acolo, răspund: birouri, biblioteci, institute de cercetare, o editură, o librărie, redacţii de reviste. Aici se face ştiinţă, adică economie, filozofie, arheologie, balcanologie, tracologie, literatură ş.a.m.d. De fapt, nimeni nu ştie exact. Deunăzi am aflat că undeva există şi un cabinet de ginecologie. Ba se zice că pe acolo ar fi şi sediul Fundaţiei Dan Voiculescu. Casa a apărut fiindcă intelectuala regimului de atunci a vrut să adune la un loc o mulţime de instituţii care aveau fiecare locul lor în oraşul vechi. Academia Română era şi este încă în Calea Victoriei nr. 125, unde a fost întîi găzduită în două case boiereşti, Rosetti şi Bellu, donate de proprietarii lor. În perioada interbelică li se adăugase edificiul din fundul curţii, opera arhitectului Duiliu Marcu, cu săli de lectură moderne ca şi designul mobilierului. Casa Bellu, în care funcţiona Editura Academiei, era aproape de gardul spre Calea Victoriei, ca un copil cu faţa lipită de grilaj. Securiştii, care supravegheau trecerea zilnică a cortegiului lui Ceauşescu pe lîngă acest punct de observaţie, cerînd să se închidă ferestrele la acea oră, au impus, ca o precauţie suplimentară, să fie dărîmată bătrîna casă. Din nevoia de a cîştiga spaţiu şi prestigiu care se simţea în anii sfîrşitului de veac, cu banii Băncii Naţionale, s-a construit noul corp de clădire, despre care mai bine să nu zic nimic, de-a lungul bulevardului care leagă Piaţa Romană de Calea Griviţei. E numai una dintre expresiile unei trufii de parvenit prin care s-a remarcat dublul mandat al celui de-al treilea preşedinte pe care şi l-a ales Academia, încă nedezmeticită, după 1990. Ceea ce fusese intenţia Elenei Ceauşescu, de a concentra activitatea institutelor într-un singur imobil, exista deja la Belgrad, unde, în 1977, cercetătorii îi spuneau Castelul lui Kafka. Acum am ajuns şi noi în aceeaşi situaţie. Spre deosebire de palatul Academiei Sîrbe care se află pe una dintre străzile centrale de acolo, aici, Casa Academiei e atît de izolată încît, de la cea mai apropiată staţie de metrou, ai de umblat o jumătate de ceas. Ani de zile, institutele mutate nu au avut cum să-şi desfacă bibliotecile, care au zăcut împachetate în subsoluri, astfel că drumul la serviciu era oricum inutil. Zilele trecute, auzeam două femei care, ieşind din clădire, spuneau că, pînă acasă, fac o oră şi jumătate, schimbînd nu ştiu cîte tramvaie. Condicile de prezenţă pe care oricine le semnează mai conţin, ca pe vremuri, rubrica în care trebuia notate minutele de întîrziere. Savanţii străini care vin în vizită descind la noi ca într-o expediţie etnografică, se strecoară printre maidanezii academici şi rătăcesc ca printr-un labirint din adîncul unei piramide. Nu e o lamaserie, nici locul potrivit pentru jocul cu mărgelele de sticlă. Duhul nefast a rămas în clădirea ai cărei locatari, cu sutele, locuiesc şi azi în coşmarul pe care l-a imaginat fondatoarea. Cu doi de 13, cum să nu fii superstiţios?

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.