Fețele sărbătorilor

Publicat în Dilema Veche nr. 891 din 6 -12 mai 2021
Zizi și neantul jpeg

Așa cum clasic, deja, spunea Irina Nicolau, de sărbători trăim un alt timp decît cel al vieții cotidiene. Ieșim din ritmul amețitor în care sîntem obișnuiți să existăm, ne extragem din planul mai de suprafață pe care ne-am deprins să glisăm, ca să ne bălăcim puțin într-unul mai profund, cu corespondențe în alte epoci și gesturi cu alt nivel de semnificații.

Însă, așa cum am mai scris, gesturile ritualice și tradițiile sînt obligate să meargă mînă-n mînă cu cele ale societății de consum: timpul sărbătorii e rai pentru ispitele ei, atunci e momentul în care oamenii au răgaz și sînt dispuși să-și cheltuiască energia și banii pe lucruri inutile. În condițiile astea, timpul consumului, al risipei s-a suprapus peste cel al sărbătorii și a introdus un alt tip de celebrare peste cea tradițională. Și aceasta s-a impus cu destulă obligativitate, societatea ne-a tras și încă ne mai trage de mînecă agresiv să ne înfruptăm din roadele ei, care nu sînt deloc gratis. De ce? Ca să ținem pasul. (Cu ce exact, nici nu mai are importanță.) Ca să fim în rîndul lumii. Dacă prin respectarea tradiției eram, cumva, în rîndul lumilor trecute și al mitologiei, refăceam gesturile simbolice, prin respectarea presiunii consumiste ne străduim să fim în rîndul lumii de azi.

Țin minte că atunci cînd, în România, pe la început de ani 2000, consumul era în plin avînt, intrasem și eu în jocul ăsta. În mare parte fiindcă, venind dintr-o țară fostă comunistă, în care penuria era la ea acasă, nu puteam să nu mă bucur, chiar în exces, de tot ce mișca pe piață. De la tarabe la magazinele Sarra Blu, care erau considerate cele mai fancy, o perioadă, iepurași, ouă, miei și găini în toate postúrile, ca să nu mai vorbim de aranjamente florale, neapărat conținînd și lumînări, te pîndeau pe la toate cotiturile. Mai că nu puteai să nu iei, căci ce ispită mai eficientă poate fi decît o combinație între kitsch-ul dulce și cel religios? Era la fel cum băusem Coca-Cola pînă la intoxicare, după ʼ90, cînd apăruse prima dată în România. Sau ne îndopaserăm cu Big Mac-uri ori cu floricelele uriașe din sălile de cinema. Trebuia să ne satisfacem o poftă ani și ani reprimată: pofta de consum, pofta de a putea alege chiar cînd e vorba de fleacuri și de a putea cumpăra ce-ți poftește inima, chiar dacă nu-ți folosește la nimic, chiar dacă îți face rău.

A trecut și asta, în ani. Au dispărut, de altfel, și tarabele. Fiecare și-a construit propria lui variantă a sărbătorii mixînd în ce proporție a vrut cele două ingrediente. La care se adaugă un al treilea, lăsat deliberat mai la coadă, deși e cel mai important, în cazul Paștelui: spiritul religios. Sărbătoarea Paștelui, am înțeles și noi, copii crescuți în comunism, mai tîrziu, e, evident, în primul rînd una religioasă. Se serba și pe vremea lui Ceaușescu, lumea era lăsată la Înviere, dar supravegheată cu poliția. Era, pe lîngă noaptea de Anul Nou, a doua noapte oficial albă din vremea de atunci, am mai scris despre asta. Îmi aduc aminte și acum ca de ceva miraculos de expedițiile nocturne cu cîțiva colegi de liceu pe la bisericile din centrul Capitalei. Aveam tot timpul un sentiment difuz de bucurie și, mai ales, de miraculos, deși pe vremea aceea știam doar vag despre ce e vorba. Știam doar vag ce se întîmplă în noaptea de Înviere.

Cînd am înțeles, pînă la urmă, exact ce se întîmplă, mi-am schimbat perspectiva și prioritățile legate de Paște. Nu am renunțat complet nici la tradiții și nici chiar la iepurași, doar că am învățat să le așez pe toate la locurile lor și să iau din ele proporția corectă pentru mine. Paștele e o sărbătoare creștină, religioasă, în primul rînd. E chintesența religiei creștine acolo. Și apoi, desigur, și în legătură cu Învierea lui Iisus vin ouăle roșii, mielul, cozonacul și, mai pe departe, chiar și ouăle și iepurașii de ciocolată. Ele sînt precum bradul și Moș Crăciun. Ne bucurăm cît avem chef de ele, în cunoștință de cauză.

Partea religioasă a sărbătorii a dat și ea naștere unor excese, inevitabile se pare. Consumismul a lucrat și aici, kitsch-ul religios, somptuos, și-a găsit locul de Paști. Nu doar în colecția de obiecte așa-zis bisericești de-a dreptul urîte cu care ne-au intoxicat tarabele, ci și în alte industrii adiacente care au parazitat sărbătoarea: de pildă, cea a pelerinajului religios, care a devenit o afacere de succes pentru destule agenții de turism. Nu spun deloc că nu e interesant să mergi pe la locurile sfinte, ci dimpotrivă. Dar nu să ajungi să faci din asta o afacere. La fel postul, despre care a tot început să se vorbească, și aici mă refer, desigur, la cel alimentar, a dus și el la o întreagă industrie alimentră: de la zacuști și humusuri la toată gama de produse din soia. Salamul de soia de care ne plîngeam pe vremea lui Ceaușescu a devenit acum, iarăși, interesant: înlocuitorii de carne au ajuns iar la preț, într-un soi de circuit pînă la urmă firesc al gusturilor și preferințelor în natură.

În sfîrșit, pentru unii, Paștele nici nu se pune. Nu e o sărbătoare. Și e dreptul lor, fără discuție. Doar că e ceva nou, cu care (cel puțin unii dintre noi) trebuie să ne obișnuim.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.