Eroism

Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
Zizi și neantul jpeg

Cînd a izbucnit războiul din Ucraina, pur și simplu nu am putut să-l accept. Logica mea era doar cea a păcii și nu puteam concepe cum de nu s-a găsit o cale de înțelegere. Nu eram în stare să pricep, atunci, că acest lucru nu era posibil pentru că una dintre părțile implicate nu voia asta, că alegea, deliberat, logica forței și a războiului. Nu puteam înțelege că există situații în care logica păcii pur și simplu nu poate fi aplicată, nu funcționează.

Cînd războiul s-a extins și s-a prelungit, devenind realitatea noastră cea de toate zilele, am învățat să văd și altfel lucrurile. Am intrat cumva în logica lui (fără să renunț, însă, în vreun fel, să cred că a păcii e cea normală). Am înțeles că oamenii din Ucraina nu au avut de ales și că singura lor cale de supraviețuire era lupta. Am priceput că-n anumite situații, chiar în lumea secolului 21, care părea civilizată, tolerantă și pașnică, uneori singura soluție posibilă e cea a confruntării fizice, directe.

Am înțeles asta. Și am mai înțeles că această nouă, crudă și neașteptată logică scoate la iveală alte valori, de care aproape uitasem. Pe care le trăisem, la altă scară, păstrînd proporțiile, și noi, la revoluție: curajul, abnegația, chiar vitejia pe care o luam în rîs în compunerile de pe vremuri de la română. Toate la un loc fiind componentele unei atitudini și ale unui comportament despre care aș fi crezut că pot fi întîlnite doar în romane. Și anume, eroismul.

Cu ocazia acestui nefericit și înfiorător război am (re)descoperit eroismul în viața cea de toate zilele. Un comportament ce-mi părea livresc și olimpian a devenit, brusc, cît se poate de uman în situația dată. Ucrainenii invadați, începînd cu președintele lor, au dovedit pur și simplu eroism în aceste circumstanțe absurde, imposibile și, totuși, reale. Poate că sună pompos, dar asta e: ne-au reînvățat eroismul. Ne-au dat o lecție, lecții continue de fapt, de eroism. Oamenii din Ucraina, oameni ca și noi, trăiți în logica păcii și a stabilității, a micilor și benignelor ritualuri cotidiene, au devenit, peste noapte, eroi. Au fost nevoiți să o facă. Dar, în același timp, au ales acest comportament: și-au apărat chiar fără arma în mînă un „acasă” al lor, au fost solidari, loiali, neînfricați. Și-au apărat locul lor pînă la moarte. În mod firesc. Ca și cum ar fi fost de la sine înțeles.

Și chiar așa a și fost. Întreaga mea logică pacifistă și antinaționalistă s-a cam făcut praf și pulbere în contextul ăsta. Da, cred în aceleași valori la modul teoretic, nimic nu s-a schimbat. Dar ce te faci cînd practica îți oferă cu totul altă realitate, cînd un agresor din cele mai negre coșmaruri dă iama peste tine? Într-un mod mai mult decît concret, vine peste tine și vrea să te extermine: pe tine, pe copiii tăi, pe părinții și bunicii tăi, pisica și cățelul tău. Tot ce-nsemna normalitatea vieții ăleia de care aproape că am uitat în perioada asta, cea construită în logica tolerantă și pacifistă. Ce poți face decît să aperi toate astea chiar cu prețul vieții, cît te pricepi? Și să fugi ca să salvezi pe cine și ce se mai poate, inclusiv ce a mai rămas din propria-ți viață.

Eroi au fost toți cei agresați în această absurdă și crudă confruntare. Eroi au fost toți cei care i-au căzut victime, printre care atîția copii. Eroi au fost ucrainenii care au stat în adăposturi zile întregi sub bombe. Cei care au străbătut kilometri ca să-și salveze copiii. Cei care au rămas în casele și gospodăriile lor, cu orice preț. Cei care au făcut cocktailuri Molotov și le-au aruncat în agresori. Cei care s-au așezat în fața tancurilor cu mîinile goale. Cei care au ieșit să protesteze în orașele ucrainene ocupate fără să le fie teamă că pot fi împușcați.

Femeile care au rămas să lupte. Femeia care a murit hrănind cîinii dintr-un adăpost. Toți oamenii din Mariupol care au fost supuși unui regim, practic, de exterminare. Femeia din maternitatea bombardată de acolo care a reușit să nască și apoi a murit. Băiețelul care a reușit să ajungă singur la graniță și să o treacă. Doctorii care s-au ocupat de copiii bolnavi de cancer prin subsoluri. Profesorii care au făcut lecții online cu copiii în cele mai drastice condiții. Părinții care s-au străduit să-și păstreze copiii întregi la minte în condiții imposibile. Ucrainenii care i-au oblojit pe soldații ruși capturați. Și cei din hotline-ul care le-a răspuns părinților ruși ce-și căutau copiii trimiși anapoda la război. Reporterii care au relatat și relatează conștiincios. Ziaristul care și a pierdut viața.

Fiecare protestatar rus, care și-a pus libertatea și chiar viața în pericol pentru adevăr și dreptate. Care a arătat că există curaj și acolo și opoziție față de Putin, că nu sînt în nici un fel toți rușii o apă și-un pămînt. Voluntarii de peste tot care i-au primit cu atîta căldură și devotament pe refugiați. Toți cei care au dovedit că binele își găsește locul în cele mai îngrozitoare situații. Că valorile cîndva îngropate și care deja păreau din altă lume își au o acoperire reală. Că oricît de agresiv și perfid e răul, binele își găsește, mereu, căi de acțiune. Că nu sîntem, noi, oamenii, chiar atît de fără speranță.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.