Punct. Şi de la capăt
Într-una din emisiunile sale, care se transmit şi la noi, Jay Leno pomenea despre catastrofele provocate de uragane în SUA, adăugînd, jumătate în glumă, jumătate în serios: "grozav moment ne-am găsit să îl scoatem pe Dumnezeu din jurămîntul de credinţă (pledge of allegiance)". Parafrazînd, ar trebui să observăm că aici, în redescoperirea sacrului ca temă frecventabilă intelectual, e vorba despre o realitate atît de acut prezentă împrejurul nostru, încît nu este un moment potrivit să o ignorăm. E adevărat că ne amintim de ea în momente-limită. Cele de acum, pe care le trăim cu toţii, într-un soi de globalizare a dezastrului ecologic, invită de la sine la vizitarea unei teme pe care luminismul şi modernitatea, ce i-a urmat, păreau că au reuşit să o evacueze dintre temele "serioase" de investigaţie academică. Dar, iată, proiectul luminist nu doar că şi-a epuizat resursele, dar lasă acum să se străvadă pe la cusături "o altă provocare colosală: întoarcerea iraţionalului şi a gîndirii magice... refularea imaginarului... reînnoirea cultului sfinţilor... arhaicitatea revenită în forţă în ultramodernitate" (Frédéric Lenoir - Le Monde des Religions, nr. 11, mai-juin 2005, p.5). Aproape perplex, nu altceva constată Régis Debray stabilind o relaţie de creştere direct proporţională între raţionalitate şi gîndire magică: Plus le monde se modernise dans ses outils, plus il s'archa
