Lumini şi umbre – cei doi Patapievici

Mihai IDU
Publicat în Dilema Veche nr. 508 din 7-13 noiembrie 2013
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Domnul Patapievici a conferenţiat la Cluj. Înţeleg că, în afara dialogurilor de la Librăria Humanitas Cişmigiu, dumnealui a apărut acum, în public, pentru prima dată după retragerea de la ICR. A venit în umbră, aş spune, şi a plecat după ce s-a luminat, a venit cu un chip şi a plecat cu altul.

Prima conferinţă a fost programată sîmbătă 26 octombrie la amiază, într-un loc fără rezonanţă, iar mobilizarea studenţilor, cărora le era adresată, în principal, a părut a fi inexistentă. A doua conferinţă a avut parte de ceva mai multă vizibilitate, de o altă organizare şi de un loc ales cu inspiraţie. Nu numesc cele două subiecte pentru că nu despre acestea vreau să vorbesc. Dar trebuie să spun că, atît cît am putut observa, comentariile presei după conferinţa din prima zi s-au redus la constatarea seacă „Patapievici nu mai face săli pline“. Apoi, tot atît cît am putut constata, comentariile după a doua conferinţă au lipsit complet. Iar acolo sala a fost plină.

Două observaţii se impun. Întîi, poate că dl Patapievici nu-şi mai doreşte săli pline, a şi declarat că nu va mai ocupa, în viitor, o poziţie de persoană publică, dar a surprins afirmînd că are marota dezbaterii publice. Din perspectiva unei persoane care s-a săturat pînă peste cap de efectele publicităţii, aceasta este o afirmaţie dincolo de care eu, unul, disting că saţietatea nu a ajuns, totuşi, la o exasperare finală şi îmi permit să salut această atitudine puternică.

A doua observaţie este una mai complexă. Înclin să cred că subiectul celei de-a doua conferinţe s-a potrivit mai bine pe profilul unui om care a citit imens şi care se află, datorită acestui motiv, în postura fericită de a avea o viziune despre viaţă, lume şi rost, construită pe filozofie şi ştiinţă, religie şi istorie, întîlniri providenţiale şi parcurs existenţial. Un asemenea om are ce să comunice celorlalţi, pentru că şi-a păstrat el însuşi capacitatea de a admira. Iar instrumentele pe care le posedă îl ajută să intre în dialog cu cei care îşi folosesc libertatea drept argument pentru neliniştea ideilor. Nu cred că e nevoie să vorbească unor săli pline, nu trebuie să fie adulat sau urît, nu foloseşte la nimic să fie comentat în fel şi chip. Aş spune că poate fi destul pentru o viaţă.

Numai că dl Patapievici vorbeşte aşa cum scrie, dumnealui fiind, în primă şi ultimă instanţă, scriitor. Îmi bazez această afirmaţie pe un comentariu al dlui Andrei Pleşu, care, confruntat cu solicitarea de a se identifica pe sine, spune că limpezimea ideilor în scris reprezintă maxima performanţă şi îl defineşte mai complet şi mai corect decît orice altă sintagmă. O carte îţi lasă libertatea să o cumperi sau nu, să o citeşti sau nu, să fii de acord cu ce cuprinde sau nu, să te laşi impresionat sau să nu fii de acord cu autorul. Ai tot dreptul să ignori o carte, dar nu-ţi foloseşte la nimic s-o scuipi. Din contră, dacă te irită suficient de mult încît să o citeşti, pînă la urmă s-ar putea să ai surpriza de a găsi acolo ceea ce nu te aşteptai. Pentru că în carte e ca în viaţă, trăiesc laolaltă, surprinzător de firesc, banalităţi şi excepţii, surîsuri şi tristeţi, îngeri şi demoni, adică lumini şi umbre. Spun aceste lucruri pentru că, ascultîndu-l pe dl Patapievici în ambele conferinţe, am avut sentimentul, la cea de-a doua, că citesc o carte. Mai mult, parcă asistam la scrierea ei, făceam cumva parte din atelierul unde se construia cartea. Singurul regret era acela că devenise imposibil să întorc cîte o pagină, ca să recitesc unele formulări, să reiau o idee şi să o pot gîndi, înţelege sau simţi mai bine.

Dl Patapievici a ales să vorbească în numele fatalităţii de a nu ne putea opune unei implacabile căderi şi a izbutit, fără să vrea, cred, să transmită descurajare şi zădărnicie. Şi-a dat seama de aceasta şi a simţit nevoia, în final, să sublinieze că nu a dorit să afişeze defetism, apoi chiar a dovedit acest lucru, găsind să opună neputinţei înseşi dialogul şi ideile. Şi dacă la acea primă conferinţă am ascultat vorbind un om umbrit din interior, în schimb, la a doua, aceeaşi persoană a scăpărat în bucuria inteligenţei. Pentru că s-a lăsat absorbit de lumina subiectului, cea din ochii Beatricei, sub care rigoarea matematică a demonstraţiei s-a aşternut simplu şi convingător, punctată cu cîte un zîmbet ori o interogaţie, care anulau ceea ce nu pricepeai imediat şi te făcea părtaş la concluzie. În puncte, linii, planuri şi volume, dl Patapievici a vorbit geometric, a demonstrat analitic, a invitat la admiraţie şi reflecţie.

La sfîrşit, cu impresia că tocmai citisem o carte, pe care o puneam deoparte ca să o reiau mai tîrziu şi să regăsesc în linişte anumite formule de cuvinte, m-am gîndit că gradele de vizibilitate ale dlui Patapievici, la Cluj, au fost două. O umbră şi o lumină, între care dansau graţioase griuri. Aproape că aş putea spune că am ascultat doi Patapievici.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Motoare de barcă gasite în Crișan FOTO garda de Coastă jpeg
Motoare de barcă dispărute din Franța, descoperite în Delta Dunării. Ce explicații a dat proprietarul
Patru motoare de barcă au fost descoperite de polițiștii Gărzii de Costă la un bărbat din Crișan, Tulcea. Motoarele figurau ca dispărute și erau căutate de autoritățile din Franța pentru confiscare.
Alexandru Arsinel FOTO Mediafax
Alexandru Arșinel a murit. Actorul avea 83 de ani și era grav bolnav
Alexandru Arșinel a murit pe 29 septembrie 2022, la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. Actorul în vârstă de 83 de ani a avut multiple probleme de sănătate în ultimul an și a fost internat de mai multe ori.
covrig foto pexels jpg
Covrigul simplu mâncat pe stomacul gol, cel mai nesănătos aliment. Explicațiile unui medic
Un banal covrig simplu consumat dimineața, pe stomacul gol, are un efect mai dăunător în organism decât o băutură răcoritoare îndulcită, blamată pentru cât de nesănătoasă este.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.