Eros și agape (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Distincția dintre eros și agape, care punea în lumină, potrivit lui Anders Nygren, două „ideal-tipuri“ (religia „egocentrică“ vs. religia „teocentrică“), a avut un real impact nu numai asupra studiilor despre creștinism, ci și asupra unor tratări mai largi ale acestei problematici fundamentale în istoria culturii europene. Într-una dintre cărțile sale cu largă rezonanță, L’amour et l’Occident, Denis de Rougemont avea să preia schema lui Nygren, trecînd-o printr-un complex joc de oglinzi, pentru a reconstitui mitul iubirii care definește cultural Occidentul și a-i reliefa în subsidiar riscurile. Însă nu doar contrastul tipologic îl interesa, ci și capacitatea paradoxală a iubirii-agape de a salva eros-ul, căci „agape nu poate să distrugă și nici nu vrea să distrugă ceea ce distruge“. Denis de Rougemont cunoștea, după cum însuși scria în prefața din 1956, observațiile aduse demersului lui Nygren. Ele vizau fie detalii istorice, fie viziunea de ansamblu. Nu problema noutății creștinismului era pusă în discuție, ci felul în care această noutate reală, avînd ca nucleu iubirea, era definită și urmărită în devenirea sa.

Pe de altă parte, C.S. Lewis acorda binomului eros-agape o virtute euristică, dar era conștient de parțialitatea acestui schematism, identificînd, în eseul Cele patru iubiri, miza teologică a analizei în raportul dintre natură și har. În viziunea sa, dacă agape descrie iubirea divină, iar eros-ul pe cea naturală, distincția nu poate merge pînă la anularea oricărei relații, „iubirile naturale fiind chemate să devină moduri“ ale iubirii divine (charity), fără ca aceasta să li se substituie „de parcă ar trebui să aruncăm argintul pentru a face loc aurului“. Era o reacție la radicalismul teologic al lui Nygren, care elimina orice acces real al eros-ului, din cauza funciarului său egoism, la sfera divină. Într-un fel, perspectiva lui C.S. Lewis restituia acelui „și“ din titlu șansa unei semnificații existențiale, în afara căreia cartea ar fi putut să se numească mai degrabă Eros sau agape.

Alte întîmpinări au venit dinspre specialiștii în filosofie antică, asemenea lui Gregory Vlastos (de pildă, în The individual as object of love in Plato) sau profesoarei Catherine Osborne, a cărei carte Eros unveiled. Plato and the God of Love (1994) reprezintă, probabil, cea mai consistentă răsturnare a metodologiei și analizei din Eros și agape, avînd avantajul de a uni cercetarea filosofiei antice cu studiul influenței iudaismului elenistic asupra creștinismului. Deși nu concordă neapărat în detalii sau concluzii, unele urmărind o nuanțare a concepției grecești asupra eros-ului, altele contestînd reducerea eros-ului la iubirea de sine, aceste reacții au probat de fiecare dată forța cărții lui Anders Nygren de a stimula reflecția și cercetarea. Însă neavînd cum relua aici nici măcar o parte dintre argumentele discutate în diferite lecturi ale relației dintre eros și agape, aș propune doar două orientări posibile pentru aprofundarea cărții pe care, la aproape 90 de ani de la apariție, o putem citi într-o splendidă ediție românească.

Prima orientare privește conceptul de eros, așa cum se dezvoltă el în lumea greacă: este oare definibil exclusiv prin raportare la interes? Este eros-ul platonician doar o dorință egoistă de împlinire de sine? Dincolo de aspectul istoric, problematica eros-ului impune o acurată analiză filosofică, astfel încît dimensiunea sa religioasă să poată reflecta și o perspectivă asupra relației pe care dorința o implică, precum și a capacității extatice a eros-ului, care înseamnă tocmai ieșire din sine. Cea de-a doua este, inevitabil, teologică: putem oare exclude complet din viziunea asupra iubirii divine coordonata eros-ului? Revelația deopotrivă iudaică și creștină transmite și o dimensiune nupțială a relației dintre Dumnezeu și poporul ales sau dintre Dumnezeu și Biserică, reflectată în suprema alegorie din Cîntarea cîntărilor. E adevărat că omul nu-i poate aduce lui Dumnezeu ceva care să-i lipsească. Și totuși, jertfa-agape nu asumă și aspirația pe care structural, prin creație, omul o manifestă prin eros? Poate că n-ar fi atît de greșit să vedem în iubirea care se dăruiește pe sine și semnul unei relații de dragoste care restaurează ceea ce iubește: agape și eros laolaltă.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.