Cinteza de Galápagos

Publicat în Dilema Veche nr. 968 din 27 octombrie – 2 noiembrie 2022
Cea mai bună parte din noi jpeg

Mulți ani am făcut drumul de la București pînă în orașul meu natal cu trenul. Întîrzia mereu, mai ales pe porțiunea dintre Sighișoara și Mediaș, și ajunsesem să petrec în el peste zece ore. Nu știu dacă era vîrsta, obișnuința sau ideea că nu exista alternativă, dar, într-o vreme fără laptop și smartphone, doar cu reviste și cărți, lungimea drumului nu prea conta.

Anul acesta am fost de cîteva ori la Sinaia, ultima dată în week-end-ul trecut. Trenul ajunge în mai puțin de o oră și jumătate. Poate e vîrsta, ora neprietenoasă de trezire sau oboseala pregătirii amănunțite, dar mereu adorm cînd ajung pe locul meu. La plecare, în Gara de Nord, unde trenul a tras la peron în ultimul moment, aproape că nu am reușit să urc la timp în vagonul în care aveam bilet. Ușa era blocată de o cutie de carton uriașă, pe care o femeie mică de statură se chinuia să o coboare din tren. Au ajutat-o ceilalți călători și, cînd au depus-o pe peron, am văzut și eu ce era adus cu trenul de la Craiova: un set complet de WC.

Călătoriile de unul singur te fac să fii mai atent la ce e în jur, la oameni și la discuțiile lor. La natura mereu în schimbare și la culorile ei. Obișnuiam să ascult muzică, dar odată mi-am uitat căștile acasă și am observat că lumea are mai multe tonalități așa. Frînturile de dialog pe care le-am reținut reprezintă radiografia unei zile de vineri în Sinaia, cînd toamna încă mai păcălește că ar fi vară indiană.

„Astea sînt problemele noastre cînd ieșim cu băiatul, crede că îl deoache cineva, se apucă de plîns și maică-sa trebuie să îi zică Tatăl nostru. Noroc că nu-l prea scoatem din casă. În casă nu se deoache.”

„Și cum a intrat în restaurant și a văzut-o pe fata aia, s-a îndrăgostit de ea pe loc, fulgerător!”

„Dacă vrei să-ți cumpărăm mașinuța asta, te duci cu cutia și i-o arăți lu’ maică-ta.”

„Mi se pare absurd să stau la coadă să vizitez ceva în România, să stea turiștii. În alte țări stau.”

„Păi, și acum ce să fac, să o sun eu, să-mi cer iertare, să-mi pun cenușă-n cap? O sun.”

„Dacă intrați cuminți și vă așezați la masă fără gălăgie, vă dau telefoanele.”

„Știi că Arșinel făcea reclamă la o farmacie? Păi, și a murit, cu toată reclama. Ce consumă Iliescu mă interesează pe mine.”

Drumul de la Castelul Pelișor la Stîncile Franz Josef, pe Poteca Regală și cu o ușoară rătăcire pe la Cabana Vulpărie, a fost o urcare lină de aproape o oră, timp în care de coloana sonoră s-au ocupat doar frunzele. Cît am fost mai tînără, n-aș fi mers în ruptul capului pe un traseu singură, m-am alipit mereu unor grupuri mai mult sau mai puțin potrivite numai pentru a avea companie pe munte. La fel, nu concepeam să ies în oraș și să mănînc fără să mai fie cineva, făceam asta doar în străinătate, era unul dintre motivele pentru care îmi plăcea atît de mult să plec. Nu știu dacă e vîrsta mea motivul sau o mică schimbare de mentalitate în România, dar lucrurile nu mai stau așa. Și, din cînd în cînd, printre ieșiri cu persoanele potrivite, simt nevoia să fac asta doar eu. E drept că, în ultimii ani, tot mai des.

Prezența în mijlocul naturii cu desăvîrșire pustii mi-a amintit de povestea cintezei de Galápagos, citită des în copilărie, dintr-o carte de Ștefan Zaides, pe care am avut bucuria să o regăsesc recent într-un anticariat. Cinteza lui Darwin, cum mai este ea cunoscută, pentru a se putea hrăni cu insecte și larve la care nu ajunge cu ușurință, din pricina ciocului scurt, se folosește de un instrument. Fie că este vorba de o crenguță, un spin sau un ac de cactus, cinteza le testează cu atenție, le scurtează la nevoie și alege ce se potrivește pentru a scotoci în scoarța copacilor. Găsește mijloace ingenioase pentru supraviețuire, fără să se compare cu ce e în jur – cu ciocănitoarea, de exemplu, care are un cioc mai lung și mai puternic decît al ei. Pentru natură, este doar o chestiune de rezistență. Omul ar fi de dorit să facă mai mult decît o pasăre de nici 30 de grame și nu doar să supraviețuiască – să se ridice, cumva, deasupra problemelor depășite. Să fie rezilient, altfel spus.

© P. Szekely / wikimedia commons
© P. Szekely / wikimedia commons

La întoarcerea spre București am luat același tren cu care altădată mergeam în Ardeal, dar în sens invers. Nu am mai asistat la manevrarea unei cutii de carton uriașe, dar m-am intersectat cu două clase de școală primară, aflate în excursie, în prag de vacanță, care acum reveneau acasă. Au urcat, la fel ca mine, în alt vagon și, pînă să străbată trenul și să se așeze unde trebuia, ținîndu-mă pe loc ca să poată trece, aproape am ajuns la Cîmpina. Timp suficient totuși ca să adorm liniștită, știind că trenul rămîne în București. Asta pentru că, pe drumul înspre munte, m-a trezit vecina de scaun la Sinaia, altfel probabil că visam pînă la capătul liniei. Era o doamnă în vîrstă, care cînd am coborît mi-a aranjat gulerul la haină și mi-a dat o bomboană de ciocolată, „pentru un pic de energie”.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Încurcături
M-am alipit și eu grupului în care povestea, mai un zîmbet, mai o aluzie, devenise un „poate”.
Zizi și neantul jpeg
Moși, daruri, tradiții
Moș Nicolae e primul din seria Moșilor de iarnă de la noi.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
The most beautiful time of the year... pe bune?!
„Băi, trebuie să mergem să luăm ceva provizii, că vin termitele astea și nu mai găsim nimic! Măcar pîine să avem”.
E cool să postești jpeg
8 secunde
Cît de mult ne afectează toate aceste zgîndăreli emoționale și acele false informații care, sub masca unei cunoașteri, ascund doar un munte de rumeguș?
p 20 Muzeul Taranului Roman WC jpg
Caietul de desene al Ioanei Bătrânu
Studiile adunate în album fac prezente, de altfel, teme dominante ale Muzeului configurat de Horia Bernea şi de echipa lui.
Theodor Pallady jpeg
Miracolul mirării
Pe firmamentul filozofiei europene din veacul 20 au strălucit cel puțin trei gînditoare evreice, ardente și tributare unui inerent „feminism” axiologic
974 21 2 jpg
Școala de arhitectură, ca o citadelă...
Se spune despre arhitectură că reușește să surprindă cu cea mai mare acuratețe spiritul unei epoci
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cu alte cuvinte, dacă Grinch există, există cu siguranță și Moș Crăciun.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.