Ce mai e cu iubirea asta

Publicat în Dilema Veche nr. 782 din 14-20 februarie 2019
Ce mai e cu iubirea asta jpeg

Că tot vine Sfîntul Valentin, ca în fiecare, an, de altfel, ne întrebăm, desigur convențional, ce mai e cu iubirea asta. Știu, în legătură cu sărbătoarea în cauză sînt nenumărate discuții: dacă e absurdă sau nu, dacă e mai bun Dragobetele, că e prea consumistă și ­kitsch, și fără sens.

De acord cu toate astea și cu nici una. Știm, din start, că mai toate sărbătorile de genul ăsta, chiar dacă la origini au ceva transcendent, sînt prilejuri pentru societatea de consum să-și arate mușchii și să-și vîndă din produse. Dovadă stau nenumăratele inimi uriașe, din catifea, eventual pe băț, și ursuleții ținînd o inimă mai mică în labele lor pufoase. Precum și nenumăratele oferte de excursii, mese la restaurant sau zile la spa-uri scoase la înaintare cu aceeași ocazie.

Trecînd de toate astea, nu poate fi ceva atît de rău într-o celebrare, chiar minoră și consumistă, a iubirii. Și a venirii primăverii, ce-i drept, mai timpurii, în varianta occidentală și catolică pentru 1 martie al nostru. Așa cum Halloween-ul e un fel de zi a recoltei amestecată cu Sîmbăta morților, în care ne despărțim de lumină și vreme frumoasă, tot așa, de Sf. Valentin, ne bucurăm de venirea primăverii. Și dacă vrem să ne jucăm de-a dragostea sau să ne strigăm iubirea în gura mare, ce poate fi rău în asta? E simpatic, dacă luăm lucrurile la justa lor măsură, fără să-i dăm nu știu ce alte semnificații, doar de dragul interpretărilor.

Dar ce e totuși cu iubirea asta, pe care o tot serbăm? Pentru care plîngem, diferit, ce-i drept, cu Anna Karenina și Madame Bovary, ne uităm la filme hollywoodiene și, mai nou, la seriale pe Netflix? Pentru care, ca s o obținem, citim cărți de reguli, în mare măsură stupide, și de psihologie aplicată, de multe ori de doi bani? Cum putem distinge între sentimentele profunde și unele dulcege, induse de literatura à la Sandra Brown și filmele de același gen? E atît de rea iubirea asta romantică și pînă unde, cît și cum avem voie să ne jucăm cu ea fără să sfîrșim ca Madame Bovary? Ce-i îndrăgosteala și ce-i iubirea propriu-zisă, aia despre care unii spun că durează trei ani, iar alții – că nu se termină niciodată? Ne asigură iubirea asta, pămîntească, bărbat-femeie, acces către transcendent și, dacă da, în ce măsură și cum putem cultiva asta? Se leagă iubirea de creativitate, e ea motorul care pune în mișcare șuvoiul incandescent al zămislirii unui poem, a unei picturi sau simfonii (pe lîngă cea, deloc mai prejos, a unui copil)?

Și, în sfîrșit, cum putem face ca această plină de întrebări iubire să țină veșnic? Dacă ea e un soi de elixir al fericirii și tinereții perpetue, cum putem face s-o prelungim, să n-o pierdem? Cum putem să nu alunecăm, după modelul Beigbeder și nu numai, de la extaz la agonie, de la al nouălea cer la saturație, de la extraordinar la obișnuit? Cum putem păstra veșnic sentimentul ăla înălțător care ne face să trăim într-un fel de plutire eterică? Dar și benefică, rodnică, ce ne conferă, de cele mai multe ori, un fel de simț în plus: e ca și cum am fi permanent în contact cu divinitatea (desigur, dacă credem în ea și acceptăm ecuația asta), dar prin intermediul unui semen, al unei ființe omenești la fel de căzute ca și noi, dar care, în momentul respectiv, ne pare absolut divină. Cum spune Ortega Y Gasset, în Studii despre iubire (Humanitas, 1991, traducere de Sorin Mărculescu), referindu-se la Platon: „În orice iubire există o năzuință a celui ce iubește de a se uni cu altă ființă ce pare înzestrată cu o perfecțiune sau alta. E, prin urmare, o mișcare a sufletului nostru către ceva într-un anumit sens excelent, mai bun, superior. Că această desăvîrșire este reală sau imaginară nu schimbă cîtuși de puțin faptul că sentimentul erotic (…) nu se produce decît în funcție de ceva ce l apreciem drept perfecțiune.“

Pentru această perfecțiune, cel care iubește face eforturi esențiale, continuă Ortega Y Gasset: „În actul de a iubi părăsim liniștea și repausul din lăuntrul nostru și emigrăm virtualmente către obiect. Iar această stare perepetuă de emigrare înseamnă a iubi.“ Iubirea seamănă cu dorința, „pentru că obiectul ei, lucru sau persoană, o stîrnește“. Dar în timp ce „dorința se bucură de obiectul dorit, primește din partea lui satisfacție, dar nu aduce nici o ofrandă, nu dăruiește“, iubirea „se deplasează de la îndrăgostit la obiectul iubit“. Se deplasează „continuu în intimitate dinspre ființa noastră spre cea a aproapelui“. E „un fluid care curge continuu ca dintr-un izvor“, „o iradiere psihică ce merge de la îndrăgostit la obiectul iubirii“. Ea „ajunge la acea dilatare virtuală către obiect și se îndeletnicește cu o trudă invizibilă, dar divină (…): se străduiește să-și afirme obiectul“. „A iubi un lucru înseamnă a te obliga să-l faci să existe“, „a-i da necontenit viață, în măsura în care depinde de noi“.

Ortega Y Gasset e fascinant și spune mult mai mult decît am citat eu mai sus. De asemenea, la întrebările enumerate nu putem epuiza răspunsurile într-o viață de om, aș zice. Important e să ni le punem. Vom încerca să mai răspundem la ele din cînd în cînd.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

grandis residence jpg
Țeapă imobiliară la Brașov. Un dezvoltator a construit blocul cu banii de avans, acum a mărit prețurile cu 60%
Zeci de brașoveni au plătit avans pentru apartamente în 2018. Din luna mai încoace au fost notificați de dezvoltator că li se vor rezilia contractele, deoarece prețurile au crescut.
Lidia Buble Foto Captura video jpg
Lidia Buble a părăsit în lacrimi „Sunt celebru, scoate-mă de aici!“: „Ai ținut la tăvăleală cum nu ne-am așteptat“
După patru săptămâni în care s-a luptat cu foamea, fobiile și cu tensiunile iscate în junglă, provocarea s-a terminat pentru Lidia Buble.
militari rusi sursa ministerul apararii din rusia (3) jpg
Separatiştii proruşi revendică câştiguri teritoriale în apropiere de Bahmut
Separatiştii proruşi, care luptă alături de forţele Moscovei în Ucraina, au revendicat vineri cucerirea a trei sate în apropiere de oraşul Bahmut, în estul ţării, primul câştig pe fondul dificultăţilor cu care se confruntă pe celelalte fronturi, relatează AFP.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.