Asediul Veneției. Teatru și expoziție la Giurgiu

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
Asediul Veneției  Teatru și expoziție la Giurgiu jpeg

Am vrut de mult să scriu despre o piesă: Asediul Veneției, dramatizare de Andrea Pennachi și Michele Modesto Casarin după Stare de asediu de Albert Camus, în regia lui Michele Modesto Casarin. Jucată aproximativ de curînd la Teatrul „Tudor Vianu“ din Giurgiu, în cadrul Festivalului Internațional al Teatrelor Dunărene (FiTeD) 2018. Pentru că mi s-a apărut actuală și fiindcă este novatoare: spectacolul experimentează ideea de tragicommedia dell’arte.

„Am respectat partea politică, critica față de regimul totalitar, invitația de a schimba lucrurile (revolta), dragostea ca leac față de lucrurile rele din lume, care reprezintă și limbajul lui Camus. Am vrut să adaug măștile commediei dell’arte, cu modalitățile lor grotești și primitive, pentru a-i pune într-o lumină ridicolă pe cei care ar trebui să ne conducă și dezmățul celor care își arogă puterea de a judeca“, explică regizorul piesei. Alăturarea unui text scris în 1946, despre pericolele dictaturii, pe fondul ideologiilor totalitare ale secolului 20, și a modalităților de expresie, mai brute, mai directe ale commediei dell’arte este inedită și face ca mesajul transmis să fie mai percutant și mai înspăimîntător. Acțiunea piesei e plasată în 1630, cînd ciuma bîntuia Europa, dar și cînd commedia dell’arte era în vogă în Italia. Autorul reinterpretează povestea, avînd drept protagoniști măștile perioadei – Zanni, Căpitanul, Dogele, alături de Îndrăgostiți, Ciuma și Moartea. Ascunși sub măștile expresive, dar îngrozitoare (măștile – Stefano Perocco di Meduna, scenografia și costumele – Olimpia Damian), actorii Teatrului „Tudor Vianu“ (Cosmin Crețu, Vlad Bînzoiu, Anca Pascu, Dana Stîngă, Vlad Teodorov, Lavinia Cosma, Ana Sivu-Daponte, Robert Poiană) schimbă replici care ne zguduie și pe noi, spectatorii de azi, locuitori ai unei Europe nu chiar stabile, în care ideologiile extremiste pîndesc pe la colțuri.

Piesa urmărește și satirizează o serie de reacții omenești în situații de criză. De pildă, lașitatea și oportunismul: ­„CIUMA: (cu amabilitate) Pot să fac ceva pentru dumneavoastră? / ­DOGELE: Dacă vă cedez locul meu, sîntem în siguranță eu, familia mea și nobilii care-mi sînt prieteni? CIUMA: La naiba! E pragmatic! (…) DOGELE: (…) Venețieni! Acum, totul s-a schimbat. Mi s-a demonstrat că este în interesul poporului ca eu, Dogele Republicii San Marco, să cedez orașul noii puteri care mi s-a arătat. Acordul pe care l-am încheiat va evita cu siguranță producerea unor nenorociri și, astfel, voi, supușii mei, veți avea parte de o viață liniștită și senină cu această nouă guvernare, care vă va organiza viețile mai bine. Simt că sînt dator să vă informez că nu îmi fac griji pentru siguranța mea, ci pentru… a voastră (…).“

Compromisul a fost, întotdeauna, o soluție, în epoci de criză și dictatură, pentru oportuniști. Din fericire, există și alte modalități de a recționa: „DIEGO: Gura! Mă trag din oameni care au cinstit întotdeauna atît moartea, cît și viața. (…) Fiecare dintre noi e singur din cauza lașității celorlalți. Dar eu, care sînt înrobit la fel ca ei, umilit la fel ca ei, vă spun că nu sînteți nimic și că această putere, care se întinde cît vezi cu ochii, pînă acoperă cerul, e doar o umbră aruncată pe pămînt, pe care un vînt turbat o va îndepărta într-o clipită. Ați crezut că puteți să controlați totul! Dar ați uitat de parfumul trandafirilor sălbatici, de culorile cerului, de chipurile verii, de glasul mării și de furia oamenilor!“. Diego, personajul îndrăgostitului, dar și al revoltatului, îi spune asta Damei (asistenta Ciumei, de fapt, Moartea). Și, culmea, revolta, măcar cea pornită din dragoste, funcționează și reușește să dărîme sistemul: „DAMA: Întotdeauna a fost suficient ca un singur om să reușească să-și domine teama și să se revolte, pentru ca mecanismul să înceapă să scîrțîie. Nu spun că se oprește, asta durează ceva mai mult, dar începe să scîrțîie și, în cele din urmă, se blochează“. Există, pînă la urmă, o soluție pentru detronarea dictatorilor, cît se poate de valabilă și azi: revolta.

Tot la teatrul din Giurgiu am văzut și expoziția Lenei Vieru Conta, Sub semnul Veneţiei – 27 de tablouri în tehnică mixtă de colaj şi pictură. Cele mai multe sînt lucrări pe tema piesei Neguțătorul din Veneția de Shakespeare, care au fost expuse în prealabil și la Londra. Alte cîteva pornesc chiar de la piesa lui Camus. Lena Vieru Conta spune că a ales tehnica mixtă – colaj și grafică – pentru sugestia tactilului, a decrepitudinii orașului și pentru sinestezia vizual-auditiv-tactil. Lucrările ei par, la prima vedere, delicate, vaporoase, sugerînd o lume diafană. Dar, de fapt, dacă te uiți mai atent, sînt mai curînd viguroase și reflectă o lume în tumult și efervescență. În care uneori e fermecător și alteori îngrozitor. În care poți pluti, dar și care, la o atingere mai serioasă, se poate prăbuși asupra ta.

Foto: Cătălin Daniș

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

grefier
Grefier dat afară pentru că avea un handicap grav. Concedierea, declarată abuzivă
Un grefier de la o judecătorie din subordinea Curții de Apel Bacău a fost concediat, în contextul în care s-a descoperit că deține un certificat pentru grad de handicap accentuat, cu însoțitor.
arestare carabinieri Italia FOTO stiridiasoora
Român arestat pentru viol în Italia, amnezic. „Am băut 20 de litri de vin, nu mai știu ce am făcut“
Un român de 40 de ani a fost arestat în Italia, la Cuneo, fiind acuzat că a violat o femeie într-un parc din oraș. Bărbatul le-a spus anchetatorilor că nu-și mai amintește nimic din ce a făcut în ziua respectivă.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski se declară șocat de faptul că Israelul nu a oferit sisteme antirachetă Kievului
Zelenski a cerut sprijin Israelului la începutul războiului și s-a declarat șocat de faptul că israelienii nu au oferit sisteme antirachete Kievului pentru a contracara atacurile rușilor.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?