Următorul Parlament a dezamăgit deja

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Domnule Soros, jpeg

Cine are răbdare să urmărească un pic mai în detaliu pregătirile pentru alegerile parlamentare din decembrie a jucat măcar o dată jocul acela de a „Strînge USR semnăturile necesare depunerii de liste în toată țara, sau nu?“. Jocul e relativ simplu. Iei una dintre cele două variante și încerci apoi să îți dai seama ce variante de coaliții de guvernare sînt cele mai probabile în funcție de prezența sau absența USR în Parlament.

Efortul pe care îl fac zilele astea partidele noi sau independenții e cea mai bună unitate de măsură pentru inechitatea sistemului electoral românesc. USR, că tot l-am menționat deja, are nevoie de 200.000 de semnături pentru a putea depune liste pe întreg teritoriul României. Pentru a avea candidați și în diaspora, ar trebui să strîngă alte 7000. La rîndul său, independentul Theodor Paleologu are nevoie de nu mai puțin de 20.000 de semnături pentru a putea candida la București. Ați citit bine, douăzeci de mii.

În fapt, doar două, cel mult trei partide pot acoperi fără emoții tot teritoriul. Mă gîndesc, evident, la PNL și PSD. O situație aparte are PMP, care va beneficia probabil de resursele deloc mici ale UNPR, partid pe care l-a absorbit nu cu mult timp în urmă. Sistemul e atît de stupid gîndit încît duce la situații ridicole în care e mai greu să îți depui candidatura decît să obții voturile propriu-zise. Pe de altă parte, sînt dispus să pun un pariu că vom avea măcar cîteva partide al căror număr de voturi va fi cu mult sub cel al semnăturilor depuse pentru candidatură. Altfel spus, vom putea să identificăm ușor acele situații în care putem bănui rezonabil o fraudă în procesul de strîngere a semnăturilor. O prefraudare a alegerilor, cum le plăcea unor activiști să spună prin 2009.

O primă și evidentă consecință a actualei legislații electorale este că foarte multe energii politice sînt ucise din fașă. E absurd să crezi că un individ oarecare, cu o viață normală și o notorietate limitată, ar îndrăzni să încerce să candideze independent. În cazul partidelor noi, efortul de coordonare cerut de lege este atît de mare încît doar o combinație de noroc, perseverență și, poate, marketing competent ar putea să le scoată la lumină. Mă refer strict la partidele noi, și nu la facțiuni rupte de prin cele mari care iau cu ele finanțatori obscuri și o parte din viitoarele dosare la DNA. Adăugați la asta și relativa lipsă de atractivitate a Parlamentului ca loc de muncă pentru oameni care s‑au obișnuit să cîștige bine. Nu mă gîndesc la oameni de afaceri sau avocați de succes, ci la indivizi între 30 și 50 de ani, care au deja o carieră profesională stabilă și bine remunerată.

Acesta este un rezultat pervers al ne­mul­țumirii plenare față de activitatea legislativului. Salariile parlamentarilor de rînd nu sînt, în fapt, suficient de mari pentru ca ele să atragă serios indivizi de succes din mediul privat. Așa că ajung acolo oameni care, din diverse motive, au nevoie de imunitate, reprezentanți ai unor grupuri de interese netransparente sau, pur și simplu, domni și doamne cu un orgoliu supradimensionat.  Specia aceea care dă cuvîntului „politică“ un sens nefrecventabil.

Chestiunea asta o observa inclusiv pre­șe­dintele României care, adresîndu-se recent unor studenți, îi îndemna, ușor patetic, la implicare: „Intraţi, vă rog, în partide! Cum vreţi să dispară acei dinozauri cu discursuri retrograde, dacă nu vine nimeni din urmă? Ei ocupă un loc mare, fac o umbră mare, micşoraţi-o.“ Semnificativ e că apelul președintelui venea în aceeași zi în care un fost ministru aflat pe drumul spre pușcărie emitea următorul panseu: „Nu există nici un ministru care să fi ajuns ministru fără să fie condiţionat să finanţeze partidele.“

Altfel spus, visele meritocratice sînt ridicole. E un cerc vicios care se închide cu fiecare ciclu de alegeri în care statul nu poate opri partidele să cheltuiască mult și netransparent pentru ca după aceea să își recupereze cu supradobîndă pierderile, din banii aceluiași stat în ale cărui funcții publice sînt aleși și numiți un soi de recuperatori de joasă speță. N-am nici un motiv să cred că s-a schimbat ceva esențial anul acesta. Nici unul. Și cred că nici dumneavoastră nu aveți. Dacă nu v-a plăcut actualul Parlament, populat de drone fără conștiință sau idei proprii, nu o să vă placă nici următorul.

Nu vreau să se înțeleagă de aici că îndemn la resemnare. Din contra. Însă cred că e bine ca uneori să existe un soi de management al dezamăgirilor și un pic mai mult pragmatism. Votul pentru oricare dintre partidele vechi e, în acest an, mai mult decît oricînd, o complicitate la perpetuarea unui sistem care nu mulțumește pe nimeni în afara unei caste reduse de beneficiari, aproape întotdeauna aceiași.

La alegerile locale de acum cîteva luni, au existat cîteva breșe. Nu multe, dar au existat. Sistemul cedează pe la colțuri, dar bazele puterii sale sînt încă solide. Dacă v-ați hotărît să mergeți la vot anul acesta, gîndiți-vă cît de mult seamănă între ele cele două partide mari ale României. Și, pînă atunci, semnați pentru toate partidele mici și pentru toți independenții care vă ies în cale. Chiar și pentru cei care vă enervează. Dați-le șansa să îi enerveze și pe colegii lor din PSD și PNL.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

Domnule Soros, jpeg
Cai, cîini, oameni
Va apărea multă frustrare în cazul în care Bucureștiul va continua patru ani cu aceeași garnitură administrativă. Dar Gabriela Firea, aleasă azi cu mai puține voturi decît oricare alt primar general al Bucureștiului, are dreptate să arate spre rezultatele alegerilor.
Noua Democrație și vechea criză jpeg
Noua Democrație și vechea criză
Situația e mai bună și mai proastă ca oricînd pentru un nou început politic. Și tocmai asta propune Noua Democrație.
Domnule Soros, jpeg
Referendum pentru turul II
La Palatul Cotroceni, cineva pare să creadă că un scor bun al PNL și al Alianței 2020 va fi începutul formal al înlăturării PSD de la putere.
Domnule Soros, jpeg
Conspirații la lumina zilei
Opoziția română speră în secret că timpul le va rezolva pe toate. Speră că președintele PSD va fi înlăturat de Justiție sau de cine știe ce schismă internă a partidului, iar drumul spre victorie va fi astfel deschis.
Derive ale democrației jpeg
Căpşunarii români şi competitivitatea germană
De fapt, tocmai legislaţia muncii e problema, şi nu presupusa „creştere economică“ din ţările care exportă forţă de muncă ieftină. Lucrătorilor agricoli de import li se oferă salariul minim (adică 8,84 euro pe oră). Însă nu atît oferta salarială e descurajantă, cît condiţiile contractuale generale.
Domnule Soros, jpeg
Dragnea născut la București
Pînă la urmă, Victor Ponta e Dragnea născut la București. Sau invers, dacă vreți – Liviu Dragnea e Ponta de la Gratia. Micile diferențe culturale sînt atît și nimic mai mult.
Loto pentru patrimoniu jpeg
Loto pentru patrimoniu
O urgenţă ar fi, de pildă, recuperarea obiectelor de artă pe care statul (muzeele) le retrocedează.
Ceta i bine… Titipu i pe ducă jpeg
Orbán von Visegrad
A făcut pohta ce-a pohtit, adică a căpătat de la maghiari un sprijin de-a dreptul putinian (98%) la referendumul de duminică.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.