O, tempora!...

Va apărea multă frustrare în cazul în care Bucureștiul va continua patru ani cu aceeași garnitură administrativă. Dar Gabriela Firea, aleasă azi cu mai puține voturi decît oricare alt primar general al Bucureștiului, are dreptate să arate spre rezultatele alegerilor.

Situația e mai bună și mai proastă ca oricînd pentru un nou început politic. Și tocmai asta propune Noua Democrație.

La Palatul Cotroceni, cineva pare să creadă că un scor bun al PNL și al Alianței 2020 va fi începutul formal al înlăturării PSD de la putere.

Opoziția română speră în secret că timpul le va rezolva pe toate. Speră că președintele PSD va fi înlăturat de Justiție sau de cine știe ce schismă internă a partidului, iar drumul spre victorie va fi astfel deschis.

De fapt, tocmai legislaţia muncii e problema, şi nu presupusa „creştere economică“ din ţările care exportă forţă de muncă ieftină. Lucrătorilor agricoli de import li se oferă salariul minim (adică 8,84 euro pe oră). Însă nu atît oferta salarială e descurajantă, cît condiţiile contractuale generale.

Pînă la urmă, Victor Ponta e Dragnea născut la București. Sau invers, dacă vreți – Liviu Dragnea e Ponta de la Gratia. Micile diferențe culturale sînt atît și nimic mai mult.

O urgenţă ar fi, de pildă, recuperarea obiectelor de artă pe care statul (muzeele) le retrocedează.

Efortul pe care îl fac zilele astea partidele noi sau independenții e cea mai bună unitate de măsură pentru inechitatea sistemului electoral românesc.

A făcut pohta ce-a pohtit, adică a căpătat de la maghiari un sprijin de-a dreptul putinian (98%) la referendumul de duminică.