Viața după "regimul Băsescu"
Victor Ponta numără zilele pînă la sfîrşitul “regimului Băsescu” şi dă de înţeles poporului că după aceea va începe o nouă eră. Şi pe unii reuşeşte să-i convingă: cu siguranţă, sînt destui care se aşteaptă ca, începînd din noaptea de după alegeri, să curgă lapte şi miere la robinet.
Dacă va cîştiga dl Ponta, vom avea un preşedinte “român şi ortodox” (văd că a început să tot repete chestia asta, probabil aşa l-au sfătuit consilierii). Dacă va cîştiga dl Klaus Iohannis, vom avea un preşedinte “neamţ şi protestant” (că doar de-aia tot insistă dl Ponta cu românismul şi ortodoxia – v-aţi prins, straşnic combate, ce-or fi zicînd colegii socialişti europeni despre găselniţa asta?). Oricine va cîştiga, am impresia că unele lucruri vor rămîne la fel de-a lungul următorului mandat. România fără Traian Băsescu nu va deveni, brusc, mai bună şi mai frumoasă. Şi nici mai plină de speranţe pentru socotelile ce se vor încheia peste cinci ani, la sfîrşitul mandatului prezidenţial “post-Băsescu”. Am două exemple, deocamdată. Şi voi reveni cu altele.
Primul. Sistemul educaţional e la pămînt şi aşa va rămîne. Nu e aşa din cauza “legii Funeriu” (care măcar a încercat să-i dea o direcţie). Decăderea educaţiei a început de mult (au contribuit şi guvernările PSD la ea, nu e cazul să facă pe eroii acum) şi va continua, încă n-am ajuns la fundul gropii. Iar elevii care se pregătesc acum vor intra în viaţa activă peste vreo două-trei mandate de preşedinte (ales, acum, de părinţii lor). Vor fi formaţi într-un sistem necompetitiv şi birocratic, care nu îi stimulează, educaţi de profesori prost plătiţi, a căror misiune socială nu e recunoscută şi apreciată de societate. În primii 5 ani “post-Băsescu”, vom continua să ne mirăm şi să ne indignăm o dată pe an că prea puţini iau bacul şi capacitatea, iar în rest ne vom ocupa cu hîrjoana politică obişnuită. În acest timp, vom produce oameni slab pregătiţi pentru muncă şi pentru societate. Sucelile şi învîrtelile diverselor prevederi ale Legii Educaţiei afectează un ciclu şcolar întreg. Mai vorbim în 2026-2030. (Iar dacă se vor suci şi învîrti din nou, mai adăugaţi nişte ani...). De bine, de rău, “regimul Băsescu” iniţiase un raport despre starea educaţiei şi un Pact Naţional pentru Educaţie. S-a ales praful pe termen lung.
Al doilea exemplu. România va fi tot stingheră în peisajul european şi internaţional. N-avem voce, n-avem experţi pe tot felul de probleme şi dosare, ne bălăcim în ograda internă şi nu putem fi luaţi în serios “afară”. Nici măcar nominalizarea comisarului european nu s-a făcut formal (deşi dl Dacian Cioloş este un comisar excelent, pe un post important; riscăm să-l pierdem din motive “procedurale” şi să primim un post mai puţin relevant în Comisie). Ce zic prezidenţiabilii noştri despre asta? (Unul dintre ei, dl Ponta, fiind chiar cel care trebuie să facă propunerea oficială către Bruxelles). Nimic. Ce zic prezidenţiabilii noştri despre năzbîtia spusă de vecinul Viktor Orban, cum că “s-a încheiat epoca democraţiilor liberale”? Nimic. Dl Ponta se luptă cu “regimul Băsescu”, dl Iohannis nu pare a se lupta, deocamdată, cu nimeni şi nimic (o fi şi asta o tactică, vom vedea). Iar ceilalţi prezidenţiabili cu oarecari pretenţii se luptă între ei, cu ochii pe sondaje. Măcar Traian Băsescu învăţase regulile summit-urilor europene.
N-o să se întîmple nimic semnificativ după “sfîrşitul regimului Băsescu”. Cei care au cîştigat o pîine dînd de pămînt cu “dictatura lui Băsescu” se vor reorienta (semn că sînt independenţi, nu?), cei care l-au înjurat din convingere îşi vor pierde obiectul muncii şi se vor îndrepta cuminţi spre noi dezamăgiri. Tot o societate dezorientată vom fi, tot o ţară de mîna a doua, cu milioane de concetăţeni plecaţi “afară” (Doamne fereşte să se-ntoarcă, ce le dăm de lucru?). O să ne uităm în continuare la televizor, ca să aflăm de ce n-a început să curgă lapte şi miere la robinet în noaptea de după sfîrşitul “regimului Băsescu”.
Articol apărut pe
