Umorul musulman
Un articol dintr-un recent număr al revistei The Economist, intitulat "Doi mulahi intrau într-un bar...", descrie complicata viaţă de comic musulman, în condiţiile în care în multe ţări cu populaţie majoritar musulmană, glumele pe seama conducătorilor sînt interzise, iar părintelui revoluţiei islamice din Iran, ayatolahul Komeini, i se atribuie declaraţia cum că "în lumea islamică nu se fac glume". Deşi, se spune în articol, texte sacre musulmane dau chiar detalii despre glumele pe care le făcea însuşi profetul Mohamed, lucru ce nu are echivalent în nici un text sacru creştin.Iar în interiorul lumii musulmane e, de fapt, mult mai mult umor decît s-ar putea bănui.
Comicii musulmani din Occident vorbesc despre efectul extraordinar de deschidere şi comunicare pe care îl poate avea umorul. Acesta poate duce la o înţelegere foarte rapidă, din afară, a problemelor din lumea islamică şi e una dintre cele mai eficiente căi de apropriere culturală. Condiţia ar fi însă, ca la show-urile umoriştilor musulmani să nu participe doar musulmani, ci şi spectatori de altă religie.
