UE. Care UE?
Astăzi am o sarcină ingrată: să caut în scopuri profesionale un articol pozitiv despre Europa, despre Uniunea Europeană, ceva care "să dea bine" pentru a fi publicat în 9 mai. De ziua Europei, quoi... Sînt pe net de mai mult de o oră şi tot ce găsesc este gri, negru, sumbru, negativ. "De unde ştiu că UE scîrţîie...", se întreabă retoric Costi Rogozanu pe site-ul Voxpublica, "Schengen şi bunăstarea", dixit Mircea Vasilescu în Dilema Veche.
Plouă cu opinii şi analize care deplîng ceea ce se întîmplă în aceste zile cu frontierele spaţiului Schengen, articole care se minunează de faptul că executivul de la Bruxelles, în loc să caute soluţii concrete la acest tip de probleme, care revin totuşi sistematic la ordinea zilei, preferă să-şi închipuie că Schengen este un simplist artefact de plastilină pe care îl tot întind şi-l tot trag spre stînga, spre dreapta... Deprimant.
A scrie despre Europa ar trebui să fie mai degrabă un motiv de bucurie. Nu o bucurie kitsch şi bazică, o bucurie interioară a sufletului, un motiv de speranţă, un gest de reparaţie morală pentru, măcar, acele naţii care au avut multe de tras, de îndurat, de aşteptat, pentru a se alătura acestui vis european.
De fapt, visul european este şchiop, el are un călcîi al lui Ahile, care se numeşte Lampedusa (cînd suedezul Henning Mankel spunea la Salonul de carte de la Paris că viitorul Europei se va decide la Lampedusa nu l-a crezut nimeni...), şi nu mai suscită optimism. Time scria acest lucru încă de anul trecut: "Let's get one thing straight: Europe is a remarkably good place to live. (...) But the good life at home doesn't make Europe strong abroad".
Ar fi trist totuşi ca astăzi şi speranţa să-şi depună armele. Dante nu avea poate dreptate. A trece prin infernul declaraţiilor şi buimăcelilor europene nu înseamnă poate a muri de tot, ci doar a intra în stază, în hibernare, în compromis. La ora la care de fapt nimeni nu ştie cu adevărat ce va însemna şi acest 9 mai 2011, să răsfoim ABC-darul alcătuit de Presseurop pentru prima ediţie a festivalului Europei de la Florenţa, şi să ne bucurăm de festivalul Transeuropa (primul festival transnaţional de cultură, artă şi politică care se derulează simultan în 12 oraşe din Europa, deci şi în Cluj!!!).
Cuvântul zilei va fi, sper, EUROFON: iubitor de Europa.
Iulia Badea Guéritée este jurnalistă franceză născută în 1972 în România. Este responsabilă a versiunii româneşti presseurop.eu şi se ocupă de rubricile România şi Moldova pentru revista Courrier International, unde este şi animatoarea blogului său personal. Având o licenţă în literatură franceză a secolului XX şi una în Drept, ea lucrează la Paris din anul 2000, colaborînd de-a lungul timpului cu mai multe titluri din presa francofonă şi românofonă. Membră a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni, este deţinătoarea premiului Louise Weiss, 2006 pentru cel mai bun jurnalist european.
