Țara parcagiilor

28 septembrie 2017
Țara parcagiilor jpeg

Plata parcagiilor din Bucureşti, acei inoportuni cărora le dai bani nu pentru a avea grija de maşina ta, cît pentru a minimaliza riscul ca ei să nu o vandalizeze, e un exemplu la îndemînă pentru multe alte „eforturi” susţinute pe care le depunem încercînd a ne asigura că oamenii vor căuta să facă nu neapărat ce este bine (şi de dorit), dar măcar să se abţină de la a face ce e rău.

Această atitudine de „parcagiu” a înflorit în România, s-a transformat în vocaţie, mulţi au preluat, în sfera lor de „competenţă”, comportamentul acestora şi au început să te asalteze cu propuneri mărinimoase, cînd tu cel mai relaxat ai fi dacă te-ar lăsa în pace şi nu ţi-ar băga pe gît solicitudinea şi ajutorul lor dezinteresat.

La nivelul cel mai de sus al societăţii, clasa politică actuală e poate cel mai bun exemplu, fiind însăşi întruchiparea mentalităţii parcagiului. Tu, contribuabilul, îi plăteşti pe reprezentanţii intereselor tale, îngrămădiţi de-a valma în Parlament, Guvern şi ministere pentru a avea grijă de educaţia copiilor, de sănătatea părinţilor, de respectarea legii, de viitorul ţării, de bunul mers al instituţiilor, dar ai fi cel mai mulţumit dacă, pur şi simplu, ei nu s-ar atinge de nimic din ce trebuie să gestioneze, dacă ar lăsa lucrurile fix cum erau. Nu pentru că România ar fi mers strună înainte, dar aceştia, prin străduinţele lor, par a sabota tot ce promit să salveze.

Şi, oricît te-ai organiza, nu îţi poţi manifesta oprobiul în multe forme, la fel cum eşti constrîns de penuria de metode prin care poţi contracara „bunăvoinţa” parcagiului chitit să-ţi protejeze maşina.

Un „marş de-aici!” nu va alunga vreodată parcagiul. Îl poţi rosti, te simţi chiar bine, dar „umorile” trec, tu pleci la treaba ta, satisfăcut că l-ai pus la punct, şi „parcagiul” rămîne, statornic meseriei lui, în acelaşi loc, chiar dacă, iniţial, poate a mimat că s-ar fi speriat. Cînd te întorci, face acelaşi lucru. Dacă nu el, altul de-un leat. Pentru că asta e menirea lui, prin aşa ceva şi-a clădit „reputaţia”, iar cei care îl protejează tocmai în virtutea trăsăturilor de „parcagiu” i-au încredinţat administrarea unei „parcele” oarecare. Nu va renunţa niciodată de bunăvoie la acest „job” şi cu atît mai puţin va opta pentru „reconversie profesională”, orice altă slujbă echivalînd cu dispariţia privilegiilor asociate autorităţii de „parcagiu”, dar şi cu dezvăluirea completei sale insignifianţe şi, deloc exclus, cu întîlniri nu prea protocolare cu oamenii legii.

Uitaţi-vă la „parcagiii” cu ştaif care au înfundat puşcăria! La nonşalanţa cu care, eliberaţi, îşi continuă onorabilele îndeletniciri ce i-au scos din noroaiele parvenitismului de mahala, tapetîndu-le impostura şi abjecţia cu modele înflorate – şi contrafăcute – de respectabilitate.

Intelectuali-scriitori la bulău, împleticindu-se în propoziţii simple în libertate, aristocraţia „parcagiilor” de România nu face mulţi purici în închisoare, pentru că toţi dau “dovezi temeinice de îndreptare si participă la activităţi cultural-educative”, au un comportament exemplar, muncesc în folosul comunităţii, iar timpul de reflecţie la care îi îmbie pereţii celulei îi ajută să-şi formeze „o atitudine corectă faţă de valorile sociale, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială”.

Exact, în libertate o beştelesc „parcagiii” de lux cu prinţipiu’, morala şi partea bună a legii, la zdup, însă, cu greu rezişti farmecului lor inocent, sîrguinţei cu care-şi ispăşesc „păcatul” de a fi corupţi, muncii neîntrerupte pe care o prestează în ciuda bolilor grave care le macină sănătatea delicată, sau capodoperelor compuse la umbra zăbrelelor pe care le dedică, modeşti, unei posterităţi mai puţin contaminate de amuzament şi sictir cînd vine vorba de talentul lor.

Din nefericire, resursele de moralitate, rectitudine şi penitenţă sînt utilizate în exces la închisoare şi rezervorul se goleşte cînd ajung în libertate. Cumva, se nimereşte bine, pentru că acolo mai mult încurcă. Iar concurenţa pe nişă e mereu mare, căci „din fiecare specie de parcagii se nasc mai mulţi indivizi decît pot supravieţui şi, în lupta pentru existenţă, oricine se deosebeşte oricît de puţin într-un mod avantajos faţă de celălalt, va avea şanse mai mari de a supravieţui.”

Darwin se exprimă pe şleau despre selecţia naturală a „parcagiilor”, pe care ei o intuiesc atît de bine încît, ieşiţi de la zdup, unde s-au jurat că s-au cuminţit, redevin ce erau odinioară, singurul mod avantajos în care pot supravieţui corespunzător. Sînt mai atenţi, mai circumspecţi, dar la fel de hotărîţi şi nemiloşi. Fiindcă supravieţuirea decentă a celorlalţi înseamnă extincţia „decenţei” lor. Adaptabilitatea la mediu este arma preferată a „parcagiilor”, iar principiul adaptabilităţii, în cadrul unor condiţii de viaţă complexe şi schimbătoare, cum ar fi cele în care DNA-ul e pe urmele ADN-lui bunului lor renume (şi al averii lor cinstite, dar imposibil de justificat), recomandă preferinţa pentru o personalitate cameleonică, nu neapărat sofisticată, însă dispusă să pupe orice şi să se înfrăţească cu oricine, şi mai ales cu cei pe care-i dispreţuieşte cel mai mult, adică cu cei mulţi, umili şi săraci, pe care-i prăduieşte cu o mînă în timp ce îi mîngîie pe cap cu cealaltă.

Le şi merge, nu-i vorbă, căci, zice Milton, „chiar dacă ni s-ar da, prin graţia divină, să fim scutiţi de tot ce ne-ar putea vătăma, perversitatea prostiei e aşa de mare încît nu am înceta niciodată să împroşcăm din plin asupră-ne... germenii şi scînteile unor noi suferinţe”.

Pătimim de pe urma noastră, a propriei prostii şi indolenţe. Cît adevăr se ascunde în faptul că toţi suferim pentru unii se poate regăsi cercetînd dacă românul e responsabil pentru societatea în care trăieşte sau societatea contemporană, cu ansamblul ei straniu de credinţe, tare şi stereotipii, influenţează comportamentul şi alegerile românului obişnuit.

Fapt e că nu am evoluat, în relaţia cu România, departe de acel „nici cu tine, nici fără tine”, iar realitatea românească e şi ea departe de a corespunde acelei descrieri stilizate a cetăţenilor afiliaţi unui înalt simţ civic. Criza standardelor etice, pe care le clamăm în abundenta frazeologie morală din mediile de socializare, se poate constata uşor urmărind disproporţia vădită dintre eforturi şi rezultate, dintre dorinţă şi finalizare.

Incertitudinea şi anxietatea românului faţă de intenţiile „parcagiului” îl vor plasa mereu în această dilemă fundamentală, fie de a-i refuza „oferta” şi a suporta consecinţele, fie de a-i accepta de conivenţă protectoratul dubios, în schimbul unor promisiuni incerte şi al pasivităţii proprii. Mijloacele de constrîngere a celor ce se opun „parcagiilor” s-au rafinat acum, la nivelul clasei politice au devenit mai insidioase şi invizibile, multe ilegalităţi au îmbrăcat haina legitimităţii, sau aparenţa acesteia, iar o atare situaţie ambiguă face dificilă găsirea unei alternative la filozofia resemnării şi a neputinţei. Nesiguranţa dă mereu frisoane şi, oricît de băţoş şi justiţiar ar încerca românul să pară, cînd miza o constituie asumarea unui civism dincolo de gargara ieftină, caută să evite surprizele neplăcute.

Iar aici, ne place ori ba, se duce lupta hotărîtoare: dacă ai curajul să spui „nu” cînd mult mai comod îţi este să spui „da”.

Ideile despre bine, frumos şi nobil exercită, neîndoielnic, o seducţie irezistibilă în plan teoretic, dar „parcagiului” puţin îi pasă că, în sinea ta, îl găseşti detestabil şi nu eşti de acord cu comportamentul lui, dacă nu întreprinzi nimic concret să-i pericliteze autoritatea. Că îl înjuri de mă-sa în gînd, dar scoţi din buzunar 2 lei ca „să aibă grijă” de maşină, să fii sănătos! Nu îl deranjează. El e mulţumit. Ba şi politicos, îl vei auzi spunînd: „Săru’ mîna, boss”.

Şi-a primit banii, să-ţi fie de bine! Du-te şi vezi-ţi de-ale tale! Pentru el nu mai prezinţi interes. (Maşina, nici atît.)

Ce îl preocupă e conformismul obedient pe care îl aşteaptă de la tine, să îndeplineşti ritualul (să-i dai 2 lei), prin atare gest tu consfinţind indirect statutul şi prezenţa lui acolo. Cei ce vor devia consimţămîntul personal pe trasee irelevante, spunînd că suma e modică sau că „parcagiul” era sărman, îşi cumpără şi el o pîine etc., evită să privească adevărata natură a problemei.

Nu generozitatea sau zgîrcenia sînt elementele esenţiale în acest context, ci forţarea individului, printr-un comportament intimidant, de a genera o reacţie anticipată care celui care provoacă reacţia îi aduce avantaje nemeritate.

Astfel, ajungem la dificultatea majoră a societăţii la momentul actual, aceea a emancipării individului de sub tutela „parcagiilor” de tot felul, de la cei care pretind bani pentru a avea grijă de maşină pînă la cei care, după ce îţi cer votul pentru a se îngriji, în numele tău, de interesele ţării, abuzează de încrederea ce le-a fost acordată, făcînd, de voie, de nevoie, din homo homini lupus un fapt primordial al vieţii sociale a românului.

În Discurs asupra inegalităţii, Rousseau expune parabola „vînătorii cerbului”, în care cinci persoane cad de acord să vîneze împreună un cerb. Deşi e necesară participarea tuturor, un risc major, constată el, e ca cel puţin unul să abandoneze pînda cerbului pentru a urmări un iepure – ceea ce respectivului i-ar potoli foamea, dar ar avea consecinţe nefaste asupra restului grupului, care îşi va micşora şansele de a prinde cerbul. Cum fiecare se gîndeşte că celălalt ar putea trăda, toţi vor fi tentaţ la rîndu-le să trădeze, concluzia lui Rousseau fiind că „într-o acţiune de cooperare, în care toţi au acelaşi obiectiv şi sînt în egală măsură interesaţi de îndeplinirea acestuia, (totuşi) nu te poţi bizui pe ceilalţi”.

Parabola era un „punct de plecare [...] pentru declanşarea conflictelor în relaţiile internaţionale”, dar ea poate fi folosită şi ca posibilă explicaţie pentru succesul „parcagiilor” din România şi a motivului pentru care mentalitatea lor nu va falimenta mult timp de aici înainte.

Oricît s-ar coaliza, în intenţie, românii pentru a condamna în cor „parcagiii”, de unde are garanţia, se va întreba fiecare, că ceilalţi vor face la fel, mai ales cînd atitudinea ce se aşteaptă de la el presupune riscul unor privaţiuni? Dacă va fi lăsat de izbelişte, expus şi marginalizat? Pentru ce să fie „erou”? La ce îi foloseşte?

Iepurele va face întotdeauna cu ochiul, iar cînd vor trebui să treacă la „fapte”, destui – asociind aici „iepurele” inclusiv cu „timpul liber” şi „comoditatea” – vor asista inerți cum restul, alături de care sînt trup, suflet, like & share pe Facebook, înfăptuiesc ceea ce ei n-au cea mai mică intenție să facă, deși înțeleg că ar fi necesar. Şi îşi vor justifica inacțiunea prin faptul că, dacă revolta celorlalţi împotriva „parcagiilor” neamului va izbîndi, se va dovedi că s-a reușit și fără implicarea lor (vizibilă, totuşi, în online), iar dacă totul va fi fost în zadar, cu atît mai mult va însemna că au procedat înțelept nederanjîndu-se să facă ceva.

Mai pe ocolite, civismul în România e reflectat de numărul de români care nu tolerează (altundeva decît în gînd şi pe Facebook) mentalitatea „parcagiului”.

La drept vorbind, nu prea sînt mulţi.

Foto: adevarul.ro

WhatsApp Image 2023 06 02 at 16 31 57 jpeg
Karpatia Pony Show 2023: cinci zile de acțiune și distracție pentru întreaga familie pe Domeniul Cantacuzino, Florești!
Anul acesta, organizatorii extind concursul la patru zile de competiții și show-uri ecvestre.
kam idris hqhx3lbn18 unsplash1 jpg
Dincolo de orele de lucru: Găsirea echilibrului între muncă și timp liber
Iată cîteva strategii practice și sfaturi pentru a găsi un echilibru între viața profesională și viața privată în lumea cu ritmul rapid din ziua de azi
Afis Teoria recapitularii Stefan Ungureanu The H Gallery jpeg
Vernisaj Ștefan Ungureanu – „Teoria recapitulării”, The H Gallery
Vernisajul expoziției va avea loc joi, 8 iunie, de la ora 19:00.
Portret CL jpg
poate nu
Poate nu-i chiar Sfîrșitul, numai că totul se leagă. Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?
PHOTO 2023 05 26 14 18 54 jpg
Romanian Design Week, festivalul industriilor creative, readuce la viață spații uitate ale Bucureștiului, alături de IQOS
Industriile creative sau industriile de conținut sînt concepte care au intrat în limbajul comun în ultimii ani
ad3 jpg
Ce adidași se potrivesc cu treningul? Mizați pe confort și stil urban
Dacă preferi o versiune mai sportivă a treningurilor, pariază pe jambiere strîmte cu dungi albe pe laterale
saxinte jpg
Nigredo
Acceptarea ideii că ura poate fi un sentiment creștinesc
 AAA2496 jpg
Importanța reglării unghiurilor direcției
Unul dintre factorii care pot duce cel mai mult la uzura prematură a anvelopelor este reglarea incorectă a unghiurilor direcției.
DilemaVeche (2) (1) jpg
featured image (2) (1) jpg
Istoria transferurilor în fotbal: De la 400 de lire la 222 de milioane de euro
În ultimul deceniu s-au plătit sume amețitoare pentru transferul unor fotbaliști.
index png webp
Serile Enayati Medical City, 26 mai 2023, cu Sever Voinescu si Horia Brenciu
Enayati Medical City are ca prioritate abordarea holistică a problemelor medicale ale pacienților.
pexels andrea piacquadio 3812745 jpg
Migrenele: ce le generează și cum le tratăm
Migrenele reprezintă un tip de durere de cap caracterizate prin dureri intense, pulsatile, resimțite de cele mai multe ori doar pe o parte a capului.
DSC08734 JPG
IQOS și Romanian Design Week te invită să descoperi instalația „Echoes of Presence” între 12-28 mai în Piața Amzei din București
În ultimii 10 ani, Romanian Design Week a devenit cel mai complex eveniment dedicat industriilor creativ-culturale din România.
Killa Fonic png
Vama intră în luptă cu Killa Fonic în bătălia muzicală a anului
Joi, Vama și Killa Fonic intră în cea mai așteptată bătălie muzicală a anului.
image png
Vedere asupra lumii din casele bunicilor
Recunosc o disperare aici, acceptată pe jumătate trupește, pe jumătate  sufletește.
dilemaveche 1 jpg
Cum identifici rapid un nou cazino online și cum să rămîi siguranță
Pe viitor, cu siguranță vor mai apărea jocuri diferite și inovative.
Dilemaveche   nuante de roscat jpg
Ce legătură există între nuanța părului și personalitate – află aici!
Te-ai întrebat vreodată dacă există o legătură între nuanța părului și personalitate?
Echoes of Presence partedinarte jpg
COMUNITATEA A DECIS: CÎȘTIGĂTORUL CONCURSULUI LANSAT DE ROMANIAN DESIGN WEEK ȘI IQOS ESTE PROIECTUL „ECHOES OF PRESENCE”
ÎMPREUNĂ este tema pe care Romanian Design Week și IQOS au propus-o comunității creative din România pentru ediția de anul acesta a concursului.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Start pentru înscrierile la a doua ediție New Draft. Asociația Control N caută autori de scenarii de film din România
Trei sesiuni de lucru asistat, programate lunar, între lunile iulie și octombrie 2023
icr lbf2023 jpeg
#3 1 jpg
Cititul în familie: De ce este important să citim împreună cu cei mici?
Cititul în familie nu trebuie să fie o activitate plictisitoare, ci poate fi o aventură fascinantă pentru toți membrii familiei.
catre mine 50x70 preview jpg
Control N: Ateliere de autocunoaștere prin scris pentru liceeni
În perioada martie – mai 2023 atelierele își propun să abordeze într-o manieră originală trei forme de scriere.
cum alegi cele mai confortabile treninguri de fete pentru fiecare sezon jpg
Cum alegi cele mai confortabile treninguri de fete pentru fiecare sezon?
La școală, prin parc și la locul de joacă, treningul de fete este ținuta preferată ușor de adaptat la fiecare sezon.
specializare sau servicii complete cum alegi abordarea pentru service ul tau auto jpg
Specializare sau servicii complete: cum alegi abordarea pentru service-ul tău auto
Alegerea unei abordări pentru service-ul tău auto poate face diferența între succesul și eșecul afacerii.

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Halep, prima veste bună după o lungă perioadă: Situația paradoxală cu care se confruntă
Constănțeanca de 31 de ani traversează un sezon trist, per ansamblu.
image
Angajată băgată în comă de patron. Bărbatul a fost arestat. „Ce, vrei să demisionezi?“
Femeia a fost sechestrată și lovită cu un topor în momentul în care a mers la firmă să-și depună demisia. Angajata a ajuns la spital în comă de gradul unu. Soțul acesteia a sunat imediat la 112.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.