Smartphone-ul civic şi chipul căpşunarilor

Nemulţumirea românilor din străinătate care n-au putut să voteze are "o anumită fundamentare de facto şi emoţională". Cu această formulă lemnoasă a rezumat dl Titus Corlăţean, ministrul de Externe, scandalul pentru care, în mod normal, ar trebui să-şi dea demisia.

Brambureala votului în străinătate a devenit tema principală a ultimelor zile. În ziare, pe site-uri, pe bloguri, la radio şi TV au apărut sute de mărturii ale românilor din străinătate, nenumărate fotografii şi filme de la secţiile de votare din alte ţări. Iar Facebook a fost un instrument extrem de eficient: tone de imagini şi consemnări “de la faţa locului”, din care presa mainstream a avut ce alege, şi bine a făcut că a ales. Dincolo de toate, a fost impresionantă comunicarea dintre oameni, coeziunea socială ad-hoc.  Pînă acum, erau denumiţi generic “căpşunari” şi băgaţi în seamă doar pentru statistici, atunci cînd se socotesc miliardele de euro trimise acasă. Acum, romînii din străinătate au căpătat chipuri, au redevenit indivizi reali. Bineînţeles, pentru cei care au vrut să-i bage în seamă. Pentru premierul Ponta şi pentru ministrul Bogdan Stanoevici, au fost “provocatori” şi oameni “aduşi cu autobuzele” pentru a “manipula”.

Mulţi comentatori sînt de părere că brambureala de la secţiile de vot din străinătate a fost intenţionată, pentru a-i împiedica pe cetăţenii din diaspora să voteze împotriva lui Ponta. Dacă a fost o intenţie, ea dovedeşte, pe lîngă ticăloşie, şi o doză consistentă de prostie îndărătnică: cei care au “organizat” brambureala nu s-au gîndit că, în era Internetului, se va afla totul în cîteva minute?

Obligaţia de a completa o declaraţie pe proprie răspundere că nu ai mai votat în altă parte

e o găselniţă abilă, desigur. La fel şi şmecheria cu lipsa formularelor şi motivaţia că tre’ să vină altele, “oficiale”, nu le poţi descărca de capul tău de pe Internet. (Motivaţie la care, între timp, s-a renunţat, dar pe 2 noiembrie a mers). E aici un “război între lumi”: pe de o parte, lumea chichiţelor birocratice cu care poţi ţine cetăţenii “la respect”, încurcîndu-le viaţa cu încă un formular, încă o semnătură, încă o pierdere de vreme pentru a le împiedica manifestarea unui drept; pe de altă parte, lumea

-ului şi a conexiunii, în care cetăţenii (sigur, nu toţi, doar o parte a lor) găsesc soluţii pentru a lupta cu “sistemul”.

Luaţi uneori la mişto (cu prea mare lejeritate) pentru că-şi pun pe Facebook ori youtube filmuleţe făcute cu telefonul pentru a se lăuda cu maşina cumpărată din banii munciţi prin străinătate, “căpşunarii” au găsit acum o întrebuinţare civică a

-ului. Iar în lupta dintre “formular-semnat-în-faţa-comisiei” şi

, viitorul e al

-ului.

Pe termen scurt însă, tot domnia formularului e mai tare. Nu-mi fac iluzii că pe 16 noiembrie organizarea alegerilor în străinătate va fi mai bună, nici că se va întîmpla ce a spus premierul în cazul unei noi brambureli (adică demisia ministrului de Externe). “Fundamentarea emoţională” despre care vorbea dl Corlăţean s-a exprimat pe Internet. “Fundamentarea de facto” – adică proasta organizare, intenţionată sau nu – e în ograda Guvernului şi a Biroului Electoral Central.

Deocamdată, sub aparenta măsură de liberalizare (prin

şi completat în afara secţiei de votare) se ascunde o nouă capcană “pe stil vechi”: e valabil doar pentru cei care votează în străinătate, iar declaraţia pe proprie răspundere nu e valabilă dacă e scrisă de mînă. Ceea ce, zic juriştii, nu e în regulă. Aşa că, şi pe 16 noiembrie, tot smartphone-ul civic rămîne singurul aliat al “căpşunarilor”.

Articol apărut pe