Sfîrşitul hîrtiei?

Apărut în Dilema, nr. 364, 4 februarie 2000

În suplimentul Economist 2000, editat de cunoscuta revistă britanică, Bill Gates semnează un articol în care anunţă cît se poate de solemn „sfîrşitul hîrtiei”. Mai bine zis, al unei întregi epoci istorice legate de folosirea acestui suport pentru conservarea şi transmiterea ştiinţei, culturii şi a informaţiei. Peste un deceniu, prevede Bill Gates, „vînzările de cărţi electronice le vor echivala pe cele ale cărţilor de hîrtie”. Nu este prima dată cînd se face o astfel de prezicere; disputa datează de aproape un deceniu, de cînd Internetul şi CD-ROM-ul au devenit accesibile unui public tot mai larg. Enciclopediile şi dicţionarele pe suport electronic au ajuns, de altfel, un succes real, datorită preţului mult mai mic decît echivalentele lor tradiţionale şi, nu în ultimul rînd, al spaţiului mult mai redus pe care îl ocupă. Bill Gates anunţă însă încă un pas în revoluţia tehnologică: „cartea electronică”, adică un dispozitiv de mărimea unei cărţi obişnuite, în care se pot încărca mii de pagini de text şi imagini şi pe al cărui ecran vom citi romane, eseuri sau orice alt tip de texte lungi. Problemele tehnologice care împiedicau pînă acum răspîndirea acestor dispozitive sînt pe cale de a fi rezolvate: definiţia şi rezoluţia ecranului nu ne vor mai obosi ochii (precum monitorul computerului), iar dimensiunile vor fi foarte reduse. „De ce ar trebui să preferăm o carte electronică uneia tradiţionale?”, se întreabă Bill Gates, şi răspunde: „Cartea soseşte imediat de la librăria în reţea şi se pot înmagazina sute de titluri într-un aparat mic cît o carte de buzunar. Titlurile nu se epuizează niciodată, iar sunetul sincronizat cu textul permite continuarea lecturii şi în situaţii altminteri imposibile, de exemplu la volan. Va fi revoluţionat şi modul de a citi. În timp ce cărţile pe hîrtie sînt entităţi independente, cărţile electronice pot fi conectate la hipertexte, la bănci de date şi la site-uri web. Astfel fiecare cititor va fi liber să utilizeze conexiunile, imaginile şi sunetele într-un mod diferit. Cărţile electronice vor revoluţiona şi activitatea editorială. Costurile editării vor scădea, datorită economiei de materiale, de timp de lucru şi de distribuţie. Milioane de copaci vor fi salvaţi şi chiar şi autorul cel mai obscur va fi în măsură să-şi publice o carte. Preţul cu amănuntul se va prăbuşi, vînzările vor exploda. Astăzi pare greu de imaginat, dar una dintre contribuţiile majore ale cărţii electronice ar putea fi o îmbunătăţire a alfabetizării şi a instrucţiei în ţările mai puţin dezvoltate, unde astăzi oamenii nu-şi pot permite să cumpere cărţi şi rar au acces la o bibliotecă. Dar, în cîţiva ani, va fi posibilă construirea de biblioteci publice «virtuale» care vor avea acelaşi conţinut ca şi marile Biblioteci Naţionale”.

Optimismul lui Bill Gates n-a scăpat nesancţionat. Un important economist italian, Mario Deaglio, aminteşte cu oarecare ironie, în ziarul La Stampa din 10 ianuarie, cum patronul de la Microsoft a mai prezis, acum cîţiva ani, că băncile sînt de-acum „dinozauri pe cale de dispariţie” şi că manevrarea banilor se va face exclusiv „virtual”; or, deocamdată, n-a fost confirmat. Nici convingerea sa (exprimată într-un articol cu cîteva zile înainte de conferinţa Organizaţiei Mondiale a Comerţului) că reuniunea de la Seattle va stabili noi reguli pentru comerţul mondial, inaugurînd o epocă de prosperitate pentru lumea întreagă, nu s-a dovedit întemeiată: conferinţa s-a sfîrşit într-o neînţelegere deplină. Aşa încît, speră Mario Deaglio, Bill Gates se va dovedi şi de această dată un profet mincinos: „O carte e mai uşor de mînuit decît un computer... Efectele dăunătoare pentru ochi sînt mai mari în cazul ecranului decît în cel al unei lecturi normale pe hîrtie, iar hîrtia rezistă cel puţin un secol, pe cînd un floppy disk se demagnetizează după doi ani. Argumentul principal este însă că, încă de la începuturile sale, hîrtia tipărită a stimulat gîndirea, în timp ce suporturile electronice au folosit mai ales pentru stocarea de informaţii. O carte entuziasmează şi emoţionează, un computer este un animal rece ale cărui produse se folosesc şi se aruncă. N-am vrea ca acea cultură care îi place lui Bill Gates să fie una de tipul «foloseşte şi aruncă», adică o cultură care nu supravieţuieşte în timp”.

Între emoţia cărturarilor sau a cititorilor pasionaţi la atingerea unui volum şi optimismul tehnologic al noilor seniori ai informaţiei, viitorul nu foarte îndepărtat va alege. Probabil că dilema va fi „rezolvată” pe criterii în primul rînd economice, cu sau fără acordurile armonioase ale mai-marilor Comerţului Mondial. Piaţa emoţiilor va fi din ce în ce mai restrînsă.