S-a terminat şi TIFF-ul ăsta

„S-a terminat şi TIFF-ul ăsta” – am spus fiecare dintre noi la petrecerea de sîmbătă seara, mai înghiţind un oftat, mai înghiţind o măslină, şi am repetat-o a doua zi dimineaţă, la cafea, înainte să ne urcăm în maşină şi să ne întoarcem la Bucureşti. Paranteza s-a închis, nu mai vedem patru filme pe zi, nu mai vorbim pînă dimineaţă despre ruşi şi danezi, nu ne mai facem curaj cu nişte roze bine răcorit, nu mai urmărim regizori pe străzi, nu mai bem cafele la terase în soare, nu mai numărăm pisicile din filme (anul ăsta, mult mai multe decît cîinii), nu mai prindem răsăriturile din Cluj.

Tragem linia aici, rugîndu-i pe cîţiva prieteni ai Dilemei să facă un top 5 al filmelor văzute la TIFF, cu sau fără explicaţii. Pe unele dintre ele le puteţi vedea în zilele următoare şi la Bucureşti, la Grand Cinema Digiplex şi Elvira Popescu.

Corina Şuteu, manager cultural, fondator Making Waves

1. Specialistul (r. Eyal Sivan, 1999)
2. Gloria (r. Sebastian Lelio, 2012)
3. Après mai (r. Olivier Assays, 2012)
4. Experimentul Bucureşti (r. Tom Wilson, 2013)
5. Pastila fericirii (r. Cecília Felméri, 2012)

Mona Nicoară, regizor

Urăsc să fac topuri, le găsesc funciarmente nedrepte. În plus, eu la TIFF am apucat să văd jumătate din cît voiam să vad de fapt - parţial din pricină că am fost ocupată cu jurizarea, şi parţial pentru că aşa este, întotdeauna, la TIFF. Dar, la o adică, îmi pare bine să atrag atenţia asupra unora dintre filmele pe care am apucat să le descopăr la TIFF anul ăsta:

1. Specialistul lui Eyal Sivan, un film de arhivă care face din istorie un spectacol incomod de intim şi explorează simplitata ororii Holocaustului.
2. Un episod din viaţa unui adunător de fier vechi, una dintre acele puţine recreeri oneste, dacă poate exista aşa ceva - şi eu, una, cred că există; respectul faţă de personaje şi subiect este evident în fiecare cadru, care nu încearcă să amplifice sau să manipuleze nici o secundă.
3. Aici... adică acolo, documentarul formal riguros, înşelător de simplu şi emoţionant fără sentimentalisme al Laurei Căpăţână-Juller.
4. Trei exerciţii de interpretare, o meditaţie hipnotizantă despre relaţia dintre text, context şi individ, în regia lui Cristi Puiu.
5. Vic+Flo au văzut ursul, un film aparent minimalist, în care regizorul Denis Cote jonglează de fapt cu mai multe genuri.

Mihai Mateiu, scriitor

1. Paradise: Love (Ulrich Seidl, 2012) - curat și tăios, debordînd de umor subtil în ciuda temei grave
2. Liv & Ingmar (r. Dheeraj Akolkar, 2012) - puternic, înduioșător, gîndit și montat astfel încît să dezvăluie treptat și surprinzător o poveste de dragoste neînsiropată
3. Paradise: Hope (r. Ulrich Seidl, 2013) - mai sec decît primul, mai "austrian psycho", șocant mai degrabă prin naturalețea apropierii de lumea adolescenților
4. Gloria (2012, r. Sebastian Lelio) - filmul ăla uman și cald pe care-l caut la fiecare ediție
5. Prince Avalanche (2013, r. David Gordon Green) - foarte (fain) american, destul de experimental (pe imagine) si riscant (pe poveste), cu un scenariu excelent

De văzut: Thy Womb, Trei exerciții de interpretare, 90 minutes, Simon Killer, Nu, Una pistola en cada mano.

Dezamăgiri: The Door, Foxfire

Filip Standavid, jurnalist

1. Trilogia lui Seidl
2. The act of killing (r. Joshua Oppenheimer, 2012)
3. În viaţã (r. Vasili Sigarev, 2012)
4. Şi eu (r. Alexei Balabanov, 2012)
5. Bãiatul care mînca hranã pentru pãsări (r. Ektoras Lygizos, 2012)

Cristi Luca, critic de film

1. Proiecția conferinței de presă a filmului Prea tîrziu, din box-setul Pintilie cineast. - pentru autenticitate.
2. Și eu, r. Alexei Balabanov - Călauza lui Tarkovski, dar cu umorul și stilistica lui Kaurismaki și Jarmusch. Pentru mine, mai emoționant.
3. Trilogia Paradis, regia Ulrich Seidl - pentru  radicalism.

Notă: Multe filme importante din competiție sau din alte secţiuni ale festivalului mi-au scăpat, motiv pentru care îmi este dificil să fac un top extins și concludent. Mi-au mai plăcut Cîinele meu ucigaş (Mira Forney), Experimentul București (Tom Wilson) și Ceasul rău, pisica neagră (Rikiya Imaizumi). Actul de a ucide (Joshua Oppenheimer) și În viață (Vasili Sigarev), ambele excelente, le-am văzut înainte de TIFF.

Şi noi:

Marius Chivu

1. În viaţă (r. Vasili Sigarev, 2012)
2. Şi eu (r. Alexei Balabanov, 2012)
3. Experimentul Bucureşti (r. Tom Wilson, 2013)
4. Gloria (r. Sebastian Lelio, 2012)
5. Specialistul (r. Eyal Sivan, 1999)

Cu menţiunea că Pieta (r. Ki-duk Kim, 2012), Searching for Sugar Man (r. Malik Bendjelloul, 2012), The Act of Killing (r. Joshua Oppenheimer, 2012) şi Paradise: Love (r. Ulrich Seidl, 2012) fuseseră văzute înainte de TIFF.

eu

1. În viaţă (r. Vasili Sigarev, 2012)
2. Paradise: Love, Faith, Hope (r. Ulrich Seidl, 2012-2013)
3. Specialistul (r. Eyal Sivan, 1999)
4. Gloria (r. Sebastian Lelio, 2012)
5. Experimentul Bucureşti (r. Tom Wilson, 2013)

Cu menţiunea că The Act of Killing, pe care-l consider cel mai aiuritor ozn documentar, îl văzusem deja la One World.