Paradoxul Teodor Graur

Pe artistul Teodor Graur l-am văzut în ultimii ani în mai multe expoziţii solo, fie că mă refer la Balcanian XXI (reciclare şi meştereală), curatoriată de Erwin Kessler la Muzeul Ţăranului Român și Galeria Recycle Nest ori la Nostalgia, realizată de Raluca Voinea la spaţiul tranzit.ro din Bucureşti. În această vară, m-a bucurat (era ca o confirmare a unei vechi intuiții) întîlnirea dintre același Graur şi artistul unei alte generaţii, Cristian Rusu, la Cluj, la Galeria Plan B (M – curator Diana Marincu), într-o dublă chestionare a monumentalului. 

Teodor Graur e unul dintre artiștii foarte activi ai generației ’80, a realizat fotografie, video, performance, pictură, desen, dar în practica lui recentă s-a concentrat asupra obiectelor şi instalaţiilor. Obiectele lui Teodor Graur pornesc de la elemente deja existente, pe care artistul le găseşte întîmplător ori în căutarea cărora pleacă intenționat; asupra lor operează modificări, le îmbină şi transformă în altceva. Fie că vorbim de obiecte realizate din elemente recognoscibile asamblate, ori din elemente radical transformate: capacul de tablă devine, de exemplu, o cu totul altă formă, o stea în cinci colţuri. Alături de ele, îşi face apariţia şi obiectul de design interior, împreună cu un întreg crez al artistului în jurul design-ului genuin. Într-un alt caz, instrumentele de lucru (topor, ferăstrău) se plasează inteligent pe muchia dintre artă şi pură utilitate și devin obiecte de meta-artă, atunci cînd sînt prinse în spaţiul de expoziţie: aşezarea lor în galerie într-o anumită poziţie „artistică” le transfigurează, dar ele amintesc, încă, de atelierul meşterului, cu uneltele sale agăţate în cuie, gata pentru a fi folosite.

Galeria Nicodim din Bucureşti şi-a inaugurat pe 30 septembrie noul său spaţiu, plasat într-o imensă hală, în incinta Combinatului Fondului Plastic, pe Strada Băiculeşti nr. 29. Galeria s-a deschis cu un solo show Teodor Graur, o expoziţie intitulată Natura-cultură. Star&grey (Made in Romania). O hală populată cu obiecte de mai mari ori mai mici dimensiuni, cu instalaţii înalte care amintesc de Tatlin ori cu mici instalaţii care îţi cer atenţie sporită pentru a identifica fiecare detaliu. Pe unul dintre pereţi, se află o „Declaraţie” a artistului, intitulată simplu chiar aşa şi semnată „Autorul”, din care citez următorul fragment:  “Materialele folosite în această instalaţie sînt/au fost, în cea mai mare parte, reciclate. Astfel, elemente din lemn, metal, ceramică... după încheierea unui ciclu de producţie şi exploatare, cu costurile aferente, şi-au găsit o nouă utilizare intrînd în alte configuraţii, de obiecte cu un nou statut (operă de artă). În noul ciclu, nu mai există practic costuri de producţie, ori ele sînt neglijabile, cu rezultatul economiei resurselor. Dacă reciclarea este o metodă a eficienţei economice, cu aplicabilitate în diverse domenii, există, din nefericire, în practică reversul medaliei: risipa de orice fel, exploatarea inconştientă a resurselor naturale, cheltuirea nejustificată pe bunuri şi servicii, poluarea... Atunci cînd o anumită acţiune periclitează viaţa oamenilor se pune şi problema morală: ce se cîştigă şi ce se pierde totodată prin aceasta? Sau, cu ce costuri se realizează un proiect?”.

Sub acest text, se află un mic morman de lemne uscate, lăsate în forma lor „naturală” şi demarcate cu ajutorul cîtorva bucăţi de cărămidă. Lemnele acestea au încă ceva din sufletul pădurii, deşi nu mai au viaţă; în acelaşi timp, trăieşti prin ele suferinţa dislocării într-un spaţiu aseptic, propice artei. Alăturate expoziţiei, acest text plus mormanul de lemne sînt în sine o lucrare de artă conceptuală, un soi de modus operandi al artistului.

Privindu-i numeroasele obiecte, grupate sub numele generic de „instalaţie” (aşa cum stă scris sub titlul expoziţiei) – unele arătînd obsesia artistului pentru formele brâncuşiene, pentru Coloana Infinită ori Cocoşul, altele monumentalizînd brazii uscaţi pe care îi aruncăm cu nonşalanţă pe stradă după trecerea Crăciunului – realizezi rapid rădăcinile, genealogia artistului, artiștii săi sursă. Prezenţa lui Graur se simte încă în spaţiu, simţi mîna care a îmbinat elementele diferite şi încerci să întorci fiecare obiect la originea lui: cuva de inox înapoi într-o maşină de spălat funcțională, de exemplu, iar micile suveniruri din interiorul acesteia înapoi într-o vitrină, într-o sufragerie. E un performance total ceea ce realizează artistul. În acelaşi timp, Graur întoarce aceste obiecte către sacru, le extrage din statutul lor incert (de lemn, de „fiare vechi”, inutile etc.) şi le (re)sacralizează, le dă aura obiectului de artă.

Arta contemporană ne-a obişnuit azi cu lucrul cu obiectul cotidian, pe care, printr-o simplă atingere şi recontextualizare, artistul îl transformă – de cele mai multe ori ironic – într-un obiect de artă și în același timp de reflecţie asupra unei situaţii existente; la Teodor Graur, acest lucru este cum nu se poate mai clar. Totuși, în ciuda Declarației sale, pare că unica provocare a lui Teodor Graur e de a face Artă, un a cu majuscule, de a face obiecte estetic frumoase, de „neatins”. Efectiv, de a reconfigura şi a reordona lumea din jurul său, ca un mic Dumnezeu capabil să făurească, să creeze artă. Teodor Graur rescrie în gesturile lui toată istoria artei secolului XX și deschide o mare cutie a Pandorei. Întregul discurs despre reciclare-risipă și problema morală aferentă se alătură unor tensiuni care îl definesc artistic pe Teodor Graur, dar reverberează asupra unei întregi generații de artiști. Gestul performativ, avangardist, alături de gestul artistului perfect instituționalizat, artistul liber, vagabond, ludic pînă la moarte, alături de artistul cuminte – sau, mai bine zis, cumințit –, al unei galerii, STAR-artistul (priviți cu atenție în expoziție seria The Star Maker) total. Artistul unei generații pline de contradicții pe deplin întemeiate și de visuri încă nu pe deplin împlinite.

Instalaţia Natura-cultură. Star&grey (Made in Romania) a artistului Teodor Graur rămîne deschisă la Galeria Nicodim din Bucureşti pînă pe 26 noiembrie. 

Credite foto: Daria Ghiu