Noua limbă de tinichea

2 iunie 2017
Mică antologie a tragicomediei româneşti jpeg

Recomand cititorilor o carte de curînd apărută (la editura Humanitas) despre Statele Unite ale Americii. E un amplu interviu, luat de Cristian Pătrăşconiu lui Martin S. Martin, medic român stabilit, de multă vreme, în America. Eu unul am avut multe de învăţat citind-o.

Întîi, pentru că autorul e un om cultivat, bine informat, care a înţeles să asimileze harnic tot ce putea aduna despre ţara lui de adopţie. Apoi, pentru că vorbeşte despre democraţie, capitalism, corectitudine politică, libertate, liberalism (în sens american), elite, universităţi, etica muncii etc. ca unul care a păstrat memoria şi experienţa nemijlocită a anilor trăiţi în comunism. E important, pentru că cei care nu au trecut printr-o astfel de experienţă (Occidentul, Statele Unite, şi generaţiile tinere din fostele ţări comuniste - fatalmente scutiţi de o confruntare directă cu „beneficiile” utopiei) vorbesc despre ce n-au trăit cu o suficienţă nătîngă, cu un aplomb ridicol. Voi mai avea prilejul să comentez cartea lui Martin S. Martin. Deocamdată, provocat de lectura ei, ţin să înregistrez, rapid, unul dintre aspectele cele mai comice ale „americanizării”, aşa cum e înţeleasă ea mai cu seamă în lumea corporatistă autohtonă. E vorba de schingiuirea bezmetică a limbajului, prin traducerea unor termeni curenţi, la îndemînă, într-o suprarealistă „romgleză”.

Şi în Statele Unite au apărut caraghioslîcuri lingvistice palpitante… Dar ele se explică prin precauţiile paranoic-ideologice ale corectitudinii politice. Nu e frumos să mai spui tablei pe care scriu elevii şi profesorii din clasele gimnaziale, „blacktable”. Sună rasist! De ce „neagră”? Cum s-or simţi tinerii de culoare, cînd aud acest perfid epitet discriminatoriu? Să-i spunem mai bine „chalktable”, adică tabla pentru cretă. (Deşi, dacă mă gîndesc bine şi asta sună prost: creta e „albă” şi cu ea se scrie pe „negru”, cu alte cuvinte „negrul” e un simplu suport pentru textul „alb”…). La fel, nu e bine „policeman”,  sau „postman”, fiindcă acel „man” de la urmă face abstracţie de reprezentantele feminine ale profesiunii. Se va prefera, deci, „policeworker” şi „postworker”. Poate nu v-aţi gîndit, dar, pe această linie, ceva e în gravă neregulă cu termenul „history”, pentru că primele lui litere trimit la masculinul „he”. Mai elegant ar fi „shestory”!

În America, motivaţia unor asemenea „reforme” de vocabular este, cum spuneam, de ordin ideologic. La noi însă, are loc o „revoluţie” fără legătură cu vreo doctrină „liberală”. E doar un fel de modă „cool”, preluată din jargonul corporatist. Nu e, prin urmare, vina americanilor! E vina băieţilor şi fetelor „de firmă” de la noi, care nu ştiu bine nici româneşte, nici englezeşte, dar găsesc că e mai eficient, mai  „branşat”, mai „globalist” să se exprime pestriţ, hibrid, înlocuind „limba de lemn” (pe care n-au apucat-o), cu o limbă de tinichea, care, din punctul meu de vedere, sună a gol…

Iată cîteva exemple. Nu se mai spune, cum se spunea „pe vremuri”, că ceva are sau n-are sens. Se spune „face” sau „nu face sens”. De ce? Pentru că ştim niţică engleză. Nu se mai spune „conţinut”, ci „content”. Nu „provocare”, ci „challenge”. Nu „a actualiza”, ci „a apdata”. Nu „a şterge”, ci „a deleta, nu „hotărît”, ci „determinat”. O situaţie complexă trebuie „menegeruită”, „diluită”, astfel încît să „impacteze” pozitiv „colectivul”. Să fii stimulat de ceva e vetust. Trebuie să fii „insentivat”. „Obligatoriu” sună strămoşesc. Se va spune „mandatory”. „Anexă” e termenul „cronicăresc” pentru modernul „ataşament”. Totul trebuie să fie „customizat”, ceea ce înseamnă că totul trebuie să fie personalizat, adaptat la datele specifice ale fiecăruia. Dincolo de aceste „fiţe” lexicale, inutile de vreme ce există cuvinte româneşti consacrate şi lămuritoare pentru oricare dintre variantele lor pocit anglo-saxone, există, e drept, şi cîteva fineţuri ideologice. Ele se manifestă, de pildă, în  succesul termenului „gamification”: meseria trebuie făcută vesel, ca un joc, ca un concurs amuzant, cu aplauze finale şi coroniţă. „Seriosul” e suspect. Chestia s-a impus şi în noua pedagogie: elevul trebuie să vină la şcoală cu psihologia cuiva care nu vine la muncă, la efort, ci la distracţie. „Să învăţăm limba rusă cîntînd!” - eram îndemnaţi pe vremea copilăriei mele. „Metoda” aceasta revine: învăţăm jucîndu-ne! Singura mea întrebare este: ok, muncim ca şi cînd ne-am juca, dar ce facem cînd vrem chiar să ne jucăm? Ne prefacem că muncim? Adoptăm o mină chinuită, de condamnat la silnicii aspre? Dincolo de cuvinte, apar şi noi „deprinderi”: „team building”, adică să te împrieteneşti turistic sau chefliu cu „colegii”. Sau „mingling”, adică să „socializezi” (alt barbarism) cu „echipa”, să fii ingredientul zglobiu al unui ghiveci instituţional care să „sudeze” spiritele. Dar lucrurile astea s-au făcut, spontan, dintotdeauna. Nu era nevoie de transformarea lor în „procedee”, în „reţete” „manageriale” psiho-sociale. Una peste alta, confruntat cu acest delir terminologic, îmi vine să strig, folosind limba pe care utilizatorii lui  par să o prefere: „Come on, guys! Are you mad, or what?! Come the fuck back to decent talking! Get normal again! It’s mandatory! (În traducere, pentru vechea generaţie: „Fraţilor! Aţi înnebunit?! Reveniţi dracului la o exprimare decentă! Înapoi la normalitate! E musai!)

P.S. În articolul de lunea trecută, am enumerat, în fuga condeiului, numele cîtorva cunoscuţi dizidenţi români. Evident, n-am livrat o listă completă. Dar nu-mi iert că am omis un nume esenţial, care nu merită uitarea noastră, deşi am ajuns să practicăm uitarea cu o funestă dexteritate. E vorba de Dorin Tudoran. Nici curajul, nici verticalitatea lui n-au fost de toată mîna. Îi cer iertare, şi îmi fac iluzia că istoria românească de mîine va fi mai puţin neglijentă decît am fost eu, în pripa mea gazetărească (uşor pre-senilă?).

Articol preluat de pe Blogurile Adevărul

man plugging charger into electric    Copy jpg
5 motive să alegi o mașină electrică sau hibrid
În 2022, autoturismele electrice sau hibrid sînt o alegere tot mai populară în rîndul cumpărătorilor auto.
74907741 afc99f4360 k jpg
Scrisoare deschisă Ministrului Educației
Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română Ioana Em. Petrescu (ANPRO) vă solicită atenția cu privire la următoarele sesizări și propuneri referitoare la Proiectul Legii Învățămîntului Preuniversitar „România educată”, aflat în dezbatere publică:
20220726 185215 jpg
Bătrînii
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
20220728 210201 jpg
Integrarea la scoala jpg
Cum poți facilita integrarea copilului în sistemul de învățămînt
Atunci cînd copiii merg la creșă, grădiniță sau școală, activitățile de orientare îi ajută să se familiarizeze cu mediul nou în care își vor petrece o mare parte a zilei.
Palama lui Dumnezeu jpg
Poiana Omului
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
G0122246 JPG
Drumul transformării
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
Imagine dilemaveche ro jpg
Ce înseamnă expresia „Toate drumurile duc la Roma” și care sînt originile sale
Roma a fost mereu o destinație populară pentru producătorii de filme și jocuri video.
20220724 174033 jpg
Balauri mici, balauri mari, cale ferată fără șină și povestea celor două țări
Text de Alexandra Bumbăcaru, căutătoare de povești alături de Cronicari Digitali
20220722 180510 jpg
20220721 180351 jpg
Prezent în propria-ți viață
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
Resita vedere de sus jpg
Cea mai bună dilemă în gama RE
Text de Silvia Teodorescu, coordonator al campaniei Cronicari Digitali
20220719 160815 jpg
Piftii de iulie – jurnalul unui gurmand pe Via Transilvanica
Text de Cosmin Dragomir, jurnalist culinar și autor al cărții „Curatorul de Zacuscă”
20220720 185246 jpg
20220719 170725 jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” concentrează cea mai complexă experiență turistică și culturală din România
Al doilea an de rezidență itinerantă de digital storytelling pune în valoare patrimoniul cultural de pe Via Transilvanica.
Aula magna cairoli jpg
Plagiatul la români: îngrijorări și propuneri
Scrisoare deschisă adresată universităților românești și Ministerului Educației
Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” – Peste 1000 km din România autentică, parcurși în două săptămîni
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” scoate la lumină 50 de obiective de patrimoniu cultural, comunități etnice, antreprenoriate locale, gastronomie, natură, oameni-tezaur și localități uitate.
video poker sanse castig jpg
Are Video Pokerul cele mai bune şanse de cîştig?
În peisajul ofertelor de cazino îşi face apariţia un joc care cel mai adesea este trecut cu vederea de jucători, cel de Video Poker.
imagine (4) jpg
Teorii cu privire la serialul „Stranger Things”, ce ar putea fi confirmate în sezoanele viitoare
Sezonul cu numărul 4 a fost mult timp așteptat de fani, care deja se gîndesc acum la viitorul sezon.
chirilov cover jpg
Mihai Chirilov: „Un festival, dacă nu e construit în jurul comunității, e degeaba”
„Filmul de artă te forțează să devii inventiv în a găsi metode de expunere pentru a ajunge la cît mai mulți oameni.”
ILC jpg
Posteritatea Graziellei
În toți acești (mulți) ani în care l-am recitit, periodic, pe Caragiale, m-am întrebat nu o dată cum se face că opera sa a părut să accepte tot felul de interpretări, unele de-a dreptul stupide, reductive și, în fond, absurde.
jocuri noroc populare jpg
Care sînt cele mai populare jocuri de noroc din străinătate?
Oamenii din diferite țări de pe glob au preferințe specifice în materie de jocuri de noroc, modelate de culturi distincte.
boluri diversificare little prints jpg
Diversificarea, acum o joacă de copii – ce am învățat de la generațiile mai vechi de părinți
Din drag pentru copii, din nevoia de a oferi celor mici tot ce mai bun din tot ce mai bun, au apărut și branduri de lux, cu produse premium.
drujba jpg
Există modele de drujbă care să poată fi manevrate cu o singură mînă? Răspunsul specialiștilor!
Un model eficient de drujbă garantează o tăiere rapidă a elementelor de vegetație nedorite, precum și un confort sporit în utilizare.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.