Justiţia socială

Pe 20 februarie este Ziua Mondială a Justiţiei sociale - un concept destul de puţin cunoscut în România. Despre ce este vorba şi la ce se referă conceptul de "justiţie socială" - sînt cîteva întrebări pe care le-am adresat lui Florin Moisă, directorul Centrului de Resurse pentru Comunităţile de Romi din Cluj, organizaţie care a dezvoltat numeroase proiecte destinate comunită?ilor de romi. În prezent, CRCR administrează o parte din programul Fondul ONG în România, finanţat prin granturile SEE şi norvegiene, granturi care sprijină dezvoltarea comunităţilor dezavantajate şi îmbunătăţirea situaţiei romilor în comunităţile interetnice.

Ce este justiţia socială?
Cred că discuţia poate porni de la modul în care, într-o societate, sînt distribuite anumite tipuri de resurse, de la cele materiale, la cele de putere sau influenţă, ajungînd la cele de prestigiu social. Datele statistice arată existenţa unor diferenţe semnificative între diferite grupuri sociale sau etnice în cadrul societăţii, date care confirmă lipsa de egalitate sau de echitate socială, implicit şi lipsa unei egalităţi a şanselor, foarte des invocată de promotorii echităţii sociale. Cred că nu există o societate umană care să fi reuşit o construcţie bazată pe egalitate/echitate socială, dar acest lucru nu este decît un motiv în plus pentru eforturi consistente în acest sens.

Cum este abordat conceptul în UE?
În prezent Uniunea Europeană este preocupată de o temă apropiată justiţiei sociale - incluziunea socială. La nivel de individ, incluziunea socială se traduce prin procesul prin care acesta reuşeşte să-şi atingă întregul potenţial, indiferent de experienţă sau de circumstanţele de viaţă. La nivel de societate, incluziunea sociala e suma măsurilor prin care aceasta caută să reducă inegalitatea, să promoveze coeziunea socială şi să pună în echilibru drepturile şi responsabilităţile individuale. Practic, Statul (sau sectorul privat interesat de justiţia socială) se concentrează asupra creşterii egalităţii de şanse pentru cei din grupurile vulnerabile, astfel încît să aibă acces facil la resurse sociale, la creşterea prestigiului şi a influenţei în societate, participînd la luarea deciziilor care îi privesc.
Realitatea de zi cu zi a celor dezavantajaţi este realitatea celor cuprinşi în cercul vicios al sărăciei şi excluderii sociale. Constatăm că schimbările rapide din economie şi din societate ne introduc într-o lume în care riscul devine o prezenţă permanentă în viaţa individului, iar o atare situaţie generează nevoia unei abordări noi, în care statutul bunăstării ar trebui să reconsidere managementul riscurilor la nivelul individului, familiei sau comunităţii, punînd accent pe creşterea capacităţii individului de a supravieţui, de a face faţă provocărilor economice şi sociale.

Avem nevoie de justitie socială în România?
Cu siguranţă! România pare a fi un exemplu perfect pentru societăţile în care injustiţia socială este prezentă, cu multiple grupuri considerate vulnerabile şi a căror neincludere socială face ca întreaga societate să piardă efectiv resurse imense. Dacă e să dăm un exemplu din domeniul de care mă ocup cu precădere, un raport al Bancii Mondiale din anul 2010 arată faptul că în România costurile economice anuale cauzate de pierderi de productivitate aferente excluziunii romilor ajung la aproximativ 887 milioane euro, ceea ce înseamnă o pierdere anuală din PIB de 0,63-2,13%. Exemplele ar putea continua şi cu celelalte grupuri vulnerabile.

a consemnat Vera Ularu