În București, la Sarra Blu
Cînd am descoperit pentru prima dată Sarra Blu, acum peste cinci ani, de Crăciun, mă uitam în vitrinele lor precum Fetița cu chibrituri la imaginile închipuite în luminile flăcărilor. Vitrinele arătau aproape ca-n filmele gen Miracol pe strada 34 (Les Mayfield, 1994). Am fost foarte mulțumită cînd am reușit să-mi cumpăr de acolo primul ren cu luminițe albastre, pe care l-am considerat un soi de semn al... Crăciunului profesionist.
De atunci încolo m-am obișnuit, treptat, și cu decorațiunile de pom mai luxoase și mai imaginative. Sarra Blu a intrat în tradițiile mele de Crăciun. Și am căpătat un ochi și pentru ceea ce Roxana Sârbulescu, fondatoare Sarra Blu, numește “cultura mesei” (Tischkultur, Culture de la table): pe care magazinele sale și-au propus s-o îmbine cu decorațiunile interioare. În urmă cu 13 ani, cînd și-au început afacerea, soții Sârbulescu au plecat de la o constatare simplă: comerțul românesc nu oferea în acea vreme produsele și obiectele necesare servirii și aranjării mesei și nici obiectele pentru decorarea locuinței.
Produsele comercializate în magazinele lor provin aproape în totalitate din import: circa 85% din țări europene, iar restul din zona Asiei de sud-est sau Americii Latine. Dar capitalul cu care s-a pornit afacerea este integral românesc.
Anul acesta de Crăciun, la Sarra Blu „se poartă” decorațiunile din catifea, culorile predominante fiind roșu, auriu și bordeaux, dar și cele folosite preponderent în modă, precum bej, nude, bleumarin. Precum și, printre altele, cutiile muzicale, elfii, clovnii și moșii cîntători; globurile, sfeșnicele, renii din ceramică; colecția cu nasturi; zînele în vîrf de pom.
