Grup sau comunitate: cum creștem cultura în educație

Practica artei în școală are impact atît asupra elevilor, cît și în comunitate (școală, părinți, comunitate locală în general). Harland et al. (2000) [1] formulează următoarele efecte: un sentiment de împlinire, de entuziasm; mai multe cunoștințe și abilități asociate cu anumite forme artistice; o mai bună înțelegere a unor teme sociale și culturale; dezvoltarea creativității și a abilităților de gîndire; îmbogățirea aptitudinilor expresive și de comunicare; dezvoltare personală și socială; sprijinirea învățării la alte materii; efecte instituționale asupra școlii; noi creații artistice. Acest potențial al artei în școală poate rămîne însă nerealizat dacă nu este conștientizat iar practicile nu sînt integrate într-un proces de învățare instituțională și personală de către cadrele didactice, artiștii și alți profesioniști din domeniul culturii.

Asociația MetruCub – resurse pentru cultură alături de Centrul pentru Educație și Formare „Sintagma”, Fundația Gabriela Tudor, Fundația pentru o societate deschisă și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” dezvoltă pînă în aprilie 2016 un proiect dedicat culturii în educație. Se vor realiza activități de formare dedicate profesioniștilor din domeniul culturii și celor din educație, discuții pe teme de actualitate, studii și analize despre potențialul culturii cu o dimensiune educațională în România și un site cu multe resurse online și informații despre cei care aduc cultura în școală. Miza proiectului „Susține cultura în educație” este de a susține realizarea unor programe de cultură cu o dimensiune educațională în România prin dezvoltarea unei comunități profesionale dedicate.

De ce e important să se dezvolte o comunitate profesională dedicată culturii în educație?

Există deja inițiative de acest fel. Dincolo de predarea materiilor artistice, fiecare copil care merge la școală a participat cu siguranță măcar la o serbare de final de an unde a cîntat, a dansat sau a recitat o poezie, iar odată cu programul național „Școala altfel” se vede chiar mai clar că activitățile culturale sînt printre preferatele profesorilor, copiilor și părinților. Mai ales ale copiilor. Organizații neguvernamentale și instituții culturale realizează activități în școli și împreună cu acestea, fac mediere și animație culturală, implică copii și tineri în programul lor regulat. Există specializări la nivel de licență și masterat în pedagogia artelor vizuale și pedagogie teatrală și cursuri pentru absolvenții liceelor pedagogice, se predau materii artistice și culturale în învățămîntul obligatoriu și opțional la nivel preuniversitar, tehnici teatrale sînt promovate cadrelor didactice pentru a fi integrate în predarea cu succes la discipline teoretice, cum ar fi matematica sau istoria. O constelație de practici și actori se dezvoltă de la an la an și propune dezbateri esențiale despre rolul creativității în educație, despre lumea pentru care îi pregătim pe copiii și tinerii de azi.

Pentru a transforma acest grup de inițiatori într-o comunitate e nevoie de cîteva lucruri: formularea unui limbaj interdisciplinar accesibil profesioniștilor culturii și educației, cunoaștere reciprocă, schimbul de impresii și cunoștințe, interesul de a învăța unii de la ceilalți, identificarea unor preocupări comune, realizarea unor cercetări și acțiuni de advocacy pentru a contura mai bine domeniul și a-l transforma dintr-o practică într-o temă efectivă de discuție în spațiul public. Un grup care nu este o comunitate va trece pe lîngă o serie de oportunități și este vulnerabil. O astfel de oportunitate este prezența și promovarea culturii în educație ca prioritate de politică publică atît în cultură, cît și educație. Fără o comunitate de profesioniști care să se identifice ca atare, cauza educației culturale, a educației artistice, a activităților culturale cu mize educaționale prezente în alte domenii va depinde de bunăvoința sau interesele punctuale ale unei organizații, administrații publice sau unor părinți interesați. Cei care vor pierde cel mai mult vor fi cei fără posibilități materiale, tinerii din grupuri de risc, școlile din mediul rural, zone subdezvoltate etc. Din punctul de vedere al interesului public și al adresării inegalităților economice și sociale, o comunitate a culturii în educație nu își permite să stea doar pe umerii bunăvoinței aleatorii.

În lipsa unei comunități profesionale dedicate culturii în educație, lucrurile bune și proiectele interesante vor rămîne cunoscute doar unui număr mic de beneficiari și parteneri. Inițiative ale ONG-urilor sau artiștilor independenți vor avea mai puține șanse de a continua sau a se dezvolta. Multe sînt realizate din entuziasm, cu voluntari, dar după o vreme este nevoie de un impuls suplimentar de a continua și de o contribuție financiară atît pentru cei implicați, cît și pentru materiale.  De ce să lăsăm acești oameni și aceste experiențe să se piardă sau să rămînă într-o precaritate materială frustrantă și improprie? De ce să reinventăm roata? De ce să nu dezvoltăm lucrurile care funcționează, să construim? Practicienii culturii în educație au nevoie de formare continuă, însă ocaziile sînt rare spre inexistente în România. Cum altfel, decît prin experiențe formative, discutînd cu alții care fac lucruri similare, te poți dezvolta și poți îmbunătăți propriile experiențe de lucru? Cum altfel, decît prin comparație și în dialog se pot dezvolta instrumente de evaluare a calității actului cultural în educație? Cei care au de cîștigat cel mai mult sînt copiii și tinerii. Calitatea experienței culturale în școală determină parțial percepția asupra culturii în general. Vrem ca tinerii și copiii să fie atrași de artă, să își dorească să se implice și să o acceseze, să se exprime artistic și să aibă experiențe culturale semnificative. Interesul pentru a-i aduce aproape de artă și cultură îi va ajuta atît pe ei, cît și pe noi, cei care lucrînd în organizații sau instituții culturale și educaționale vrem să le transmitem anumite valori care ni se par importante social, vrem să îi educăm pentru a fi cetățeni critici, implicați și informați, vrem să fim în contact cu publicul actual și potențial al creațiilor artistice și, nu în ultimul rînd, să îi sprijinim să ia în considerare cultura ca opțiune profesională.

Susține cultura în educație pune baza unei astfel de comunități. Proiectul poate fi urmărit pe www.culturaineducatie.ro din martie 2015 și pe Facebook, pagina „Sustine cultura în educație”. Proiectul este finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.

[1] Harland, J, Kinder, K, Lord, P, Stott, A, Schagen, I, Haynes, J with Cusworth, C, White, R and Paola, R, The Arts in Secondary Schools: Effects and Effectiveness, NFER, Slough, 2000.

Raluca Iacob este manager și facilitator specializat în politici publice culturale, președinte al Asociației MetruCub – resurse pentru cultură. În prezent coordonează proiectul „Susține cultura în educație”.