Frăția firmelor fantomă
M-am lovit prima oară de dura realitate a firmelor-fantomă atunci cînd am încercat să mă documentez în legătură cu acționariatul din presa românească. Am dat atunci de o investigație a organizației România Curată care arăta cum se poartă participațiunile de presă din firmă în firmă pînă în Panama, Bahamas și Insulele Virgine, indiferent de sursa autohtonă sau străină a capitalului inițial. Cel puțin în zona patronatului de presă, înțelesesem atunci, off-shore-ul era sport național și încă nu de azi, de ieri, ci din zorii tranziției.
Acum însă, după izbucnirea scandalului Panama Papers, orizonturile se deschid și mai mult. Sportul e de fapt internațional și transideologic. În anticameră la firma de avocatură panameză Mossack Fonseca puteau sta laolaltă trimiși ai premierului Islandei, dar și ai multiplului președinte al Rusiei. Fotbaliști de top și dictatori africani. Artiști și afaceriști de toate felurile și din toate țările. Nu conta proveniența, conta doar contul, care avea de îndeplinit probabil o singură condiție: să depășească un anume nivel, „ca să merite“.
Cel mai semnificativ aspect de pînă acum din toată povestea mi se pare prezența printre clienții firmei panameze a rudelor a cel puțin trei din cei șapte membri ai forului suprem de conducere din China, Biroul Politic Permanent. Potrivit New York Times, cei trei membri sînt șeful propagandei, Liu Yunshan, care are o noră implicată, vicepremierul Zhang Gaoli, prins în afacere prin ginerele său, dar și însuși președintele Xi Jinping, de al cărui cumnat cu firme off-shore a scris prima oară Bloomberg News, în 2012. Nu e de mirare că în prezent în China nu mai poți afla nimic pe Internet despre micuțul stat Panama.
Președintele Xi Jinping trece drept un campion anticorupție, și poate noi nu știm, dar eficiența campaniei lui întrece cu mult realizările DNA-ului. În ultimii ani, în mandatul lui Xi Jinping, mari șefi de partid, afaceriști-miliardari, lideri regionali chinezi au căzut la propriu, împușcați, pe motiv de corupție. Este greu de explicat cum se împacă această campanie nemiloasă cu slăbiciunea pentru off-shore-uri a cremei partidului, Biroul Politic Permanent.
Dar o concluzie și mai importantă pe filiera chinezească a scandalului Panama Papers este că acum, de orice orînduire ai aparține, dacă ai succes în viață e absolut firesc să ajungi să deții și o firmă offshore. Este o evoluție nouă a statutului de îmbogățit, indiferent pe ce căi. Pe vremea războiului rece, pe partea noastră de Cortină de Fier, lucrurile erau parcă mai clare: bogăția avea o limită ideologică și nu te puteai amesteca cu ceilalți bogați ai planetei. Azi, poate doar liderii Coreei de Nord mai țin la puritatea doctrinei. În rest, lumea a intrat în era postcomunisto-capitalistă a celor trei „F”: Frăția-Firmelor-Fantomă.
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.
În foto: preşedintele Xi Jinping
