Festinul austriac

24 martie 2012
Festinul austriac jpeg

Festivalul filmului austriac a început pe 20 martie la Graz. În selecție cu peste 150 de filme de ficțiune și documentar, scurtmetraje și lungmetraje, programe speciale. Printre cei omagiați: experimentalistul vienez Ferry Radax, israelianul Avi Mograbi care și-a dedicat opera conflictului israeliano-palestinian, cu efecte devastoatoare (singurul său lungmetraj de ficțiune este filmul său de debut și se preocupă de practica deportării); regizoarele de documentar austriece cărora li se dedică o secțiune specială; tributul „Links von Hollywood”, adus actorului de origine slovakă Charles Corvin (Heart of Spain, 1937, This Love of Yours, 1945, Berlin Express, 1948, Ship of Fools, 1965) și proiecția extraordinară a filmului regizorului și producătorului austriac Michael Synek, suprearealistul Die toten Fische (1989) despre lupta pentru libertate în ierarhiile imposibil de răsturnat. Filmul, la 20 de ani după ce Synek a pierdut drepturile și negativul, este prezentat aici în varianta restaurată.

Cele mai reprezentative două secțiuni ale festivalului sînt competiția de lungmetraj de ficțiune și secțiunea de documentare. 15 lungmetraje de ficțiune și 24 de documentare semnate de austrieci, dar, din păcate, o parte din documentare sînt prezentate fără subtitrare în engleză. Organizatorii au compensat prin punerea la dispoziția presei străine a unei biblioteci video unde aceleași filme pot fi văzute cu subtitluri în engleză. Păcat însă că primăvara timpurie de la Graz a făcut să înflorească cireșii, a deschis terasele și a scos cîntăreți ambulanți pe stradă, și nu doar wannabe latino lovers și țigani care lălăie cu foc aceeași melodie cu refren ce sună a „totoro”, dar și domni austrieci respectabili, arieni înarmați cu tubă și corn bine lustruite care cîntă la colț de stradă despre fala Styriei. Deci nici o șansă să pășesc în biblioteca video, așa că jurnalul de mai jos va consemna trunchiat titlurile din cele două secțiuni atît de pasionante.

Rutina de festival: în fiecare zi trec Murul peste podul cu lacăte colorate, admir Schlossbergul de jos, dar am fost și pînă sus, la turnul cu ceas de pe deal, intru în magazine, gust ursuleții gumați, pipăi noile colecții și o iau pe linia de tramvai spre cinematograful pe care m-am fixat din cîteva motive: lîngă el e o Billa pentru apă și Haribo, iar pe colț un All you can eat asiatic unde pentru 12 euro poți băga în tine 10 kilograme de sushi. Dacă poți. Într-una din zile partenerul meu de masă, un austriac grăsuț și bătrîn cu obrajii de un roșu suspect, se scălda în fericire, și ne scălda și pe noi, comesenii lui întîmplători, cu exclamații în germană, recoltînd clătitele cu ciocolată și creveții prăjiți de pe toată banda învîrtitoare preț de mai multe rotații. E ceva cu Austria, ceva ce nu se vede la suprafață, nu răzbate din fațadele tulburător de perfecte și din politețea fără fisură, dar emană din subteran, prin viciile austriece, de sub imponderabila nepăsare austriacă. Ceva extrem de captivant și fotogenic, care își găsește expresia deplină în cinema. Festivalul de la Graz, exclusiv austriac, nu e făcut așa din motive de naționalism (deși poate că puțin) ci pentru că cinema-ul austriac e la ora actuală una dintre cele mai prospete, șocante, ireverențioase și interesante școli de cinema.

Diagonale a avut în deschidere proiecția de gală a filmului Spanien al regizoarei Anja Salomonowitz, o poveste formată din două jumătăți voit nesuprapuse care tratează trei destine. Mai întîi, un moldovean transportat ilegal într-o dubă spre Spania se pomenește abandonat în mijlocul unui cîmp austriac de cărăușul lui care tocmai și-a dat obștescul sfîrșit într-un accident de mașină. După o noapte dormită pe miriște, în zori un localnic pe care îl ajută să-și repare bicicleta motorizată îl lămurește în spaniolă că nu e în Spania. Întrebat de ce vrea să ajungă tocmai în Spania, moldoveanul nostru răspunde: „E o țară care încă se mai teme de Dumnezeu. Vreau să locuiesc într-o astfel de țară.” Dar popa, căci popă e cel care îl aduce pe bicicleta proaspăt reparată în sat, e profund sceptic și îi propune în schimb un job de restaurare la o biserică veche. Unde el o întîlnește pe Magdalena, o pictoriță cu un trecut tragic, pe care soțul psihopat și polițist a ars-o mutilîndu-i umărul și sînul. Cei doi lucrează cot la cot în tăcere. În oraș, un muncitor pătruns de patima jocurilor mecanice se ruinează ajungînd să îi fure soției bijuteriile. Recurge la cămătari și cu un purcoi de bani împrumutați cîștigă pontul cel mare o dată în viață. Dar pierde totul pentru că, desigur, mai încearcă o dată. Magdalena pictează noaptea, pe icoane, chipurile unor bărbați agățați prin baruri, sau racheți, sau loseri culeși de pe bănci. Face o avere din icoane. Cele trei destine se împletesc într-un mod destul de surprinzător, dar și destul de convențional. Amuzant e felul în care regizoarea austriacă se uită la moldovean: un chipeș cu părul negru, fără nume, fără acte, care vorbește frumos și spaniolă și germană, un mister umblător care își vrăjește femeia fără să-i spună o vorbă, o specie nouă de ninja care îi pune la pămînt din trei mișcări pe racheți. N-am simțit vreo ironie în felul în care e construit personajul. O forță tînără și cool vine deci din Moldova. Astăzi la Q&A-ul după filmul Michael despre care voi vorbi mai jos, regizorul Markus Schleinzer, vorbind despre distribuția filmului său, în care portretizează un pedofil, remarca: „Sîntem în Austria, unde ați pomenit un Brad Pitt în Austria?” Austriacul care rupe inimi e ceva complet neplauzibil deci. Așa se explică primirea călduroasă făcută personajului moldovenesc jucat de foarte frumosul francez Grégoire Colin. 


Al doilea film văzut din competiție este Atmen/Breathing (r. Karl Markovics) povestea unui adolescent orfan care încearcă să se integreze în societate în urma unei condamnări la detenție într-o școală de corecție după ce la 14 ani și-a bătut un coleg și acesta a murit în urma loviturilor. Roman Kogler are acum 19 ani și încearcă să convingă comisia de evaluare că merită să fie eliberat. Dar pentru asta are nevoie de un serviciu și după cîteva încercări eșuate, se prezintă pentru un interviu la o firmă de pompe funebre. Va pune morții în sicriu și după ucenicie îi va spăla chiar și îmbrăca. E, desigur, un coming of age, un film despre maturizare și găsirea identității, dar Markovics nu calcă pe urmele mult mai comercialului și complet artificialului film japonez oscarizat acum 3 ani, Okuribito. Aici nu există muzici, nici talente, nici povești de dragoste posibile, ci doar Viena cu morții ei, închisoarea cu controlul la pielea goală pe care gardienii i-l aplică zilnic, și o mamă complet infantilă, care l-a predat la orfelinat a doua zi după ce a încercat să-l sufoce cu o pernă ca să tacă odată, exponent al low-life-ului vienez și a autosuficienței sale brutale. De aceea, atunci cînd izbăvirea vine, într-un dozaj mult mai modest, e genuină și memorabilă.

Marele shocker de pînă acum al competiției, și de fapt unul dintre marele shocker-e ale anului trecut, este Michael, în regia lui Markus Schleinzer, văzut astăzi. Filmul prezentat anul trecut la Cannes e un horror suburban care arde la foc mic și care începe acolo unde se termină de obicei horror-ul convențional. Adică după ce pedofilul și-a răpit victima, după ce copilul e dat dispărut, înghițit de beciul neștiut al celui care îl molestează/ face bucăți. Subsolurile cele mai sordide ale imaginație nu îndrăznesc să coboare în beciul respectiv. Schleinzer și actorul său în rol principal, Michael Fuith, o fac, cu un minimalism salutar. Ceea ce e indescribtibil de atroce nu putea fi prezentat mai eficient decît în tonurile cele mai neutre. Michael e un agent de asigurări de 30+ care încearcă să-și ducă viața normal chit că în pivnița casei lui trăiește un copil pe 10 ani pe care îl abuzează după pofta inimii și simultan îl îngrijește în spatele obloanelor trase. Merge la serviciu, vine acasă, trage obloanele, deschide micul buncăr de la subsol, îl hrănește pe Wolfgang, îi permite să se uite la televizor. Ocazional îl duce în excursie în natură, face puzzle-uri împreună cu el, împodobesc împreună bradul de Crăciun. Nu există scene explicite, dar cele implicite îți fac părul măciucă. Tensiunea mocnește între el și Wolfgang, dar ecourile ei sînt complet amortizate de pereții groși și de storurile metalice. Casa groazei e o gospodărie cochetă, pefect curată, Wolfgang desenează și scrie scrisori caligrafice părinților, scrisori care sfîrșesc într-o cutie de la Ikea din camera de deasupra. Regizorul nu simte nevoia să ne elucideze întregul mecanism, cum de băiatul a sfîrșit în pivnița pedofilului, își folosește toate resursele să ne arate viața lor împreună. Golurile fac povestea și mai înspăimîntătoare. Michael e un amestec de retard emoțional, sociopatie și duioșie infantilă. Trecerile de la un soi de bunăvoință paternă la dominare rece și cinică, de la apetit pervers la voioșie copilăroasă se fac fără veste.

O scenă la care s-a rîs: Michael se uită la un film de groază. Auzim doar replicile. O voce masculină sinistră: „Acesta e cuțitul și acesta e penisul meu. Pe care vrei să îl înfig în tine?” Și urletul victimei: „Te rog, nu…!”. La micul dejun Michael rîzînd singur la amintirea replicii ia cuțitul bont de pe masă, își scoate penisul flasc și incantează replica. De la capătul opus al mesei Wolfgang dă limpede răspunsul: „Cuțitul”. Retează jocul cu brutalitate. E scrutat, de pe muchia de cuțit creată, abisul.

De la Domnul Bebe din 432 nu cred că am mai pomenit pe ecran un personaj mai frisonant. Dar Markus Schleinzer se ferește de aprecieri morale, doar simetria ocazională – pe o potecă de munte Michael și Wolfgang trec pe lîngă un bărbat care ține după umeri un băiat și merg în tăcere – și detaliul dispariției unei pisici din cartier (posesoarea e mai înnebunită de pierderea ei decît de moartea unui copil) ar putea fi subtextul care descrie o societate în care aceste lucruri nu sînt doar posibile ci cît se poate de reale.

Nimeni nu bănuiește nimic, poate că la adăpostul normalității mai multe subsoluri decît ne imaginăm au devenit camera copilului în casa unui pedofil. Austriecii și lipsa lor de apetență pentru bîrfă, discreția și nepăsarea lor cînd e vorba de afacerile vecinului te bagă în sperieți. De la vizionarea lui Michael ieși cu un fior cronicizat. Efectul nu se risipește în soarele călduț. Un pliant aliniat cu grijă într-un suport de plastic din camera de hotel, lîngă cel cu informațiile turistice despre Graz, denunță pedofilia remarcînd că numărul de cazuri e în creștere în Austria…
Un critic de film acuza faptul că filmul lui Schleinzer nu e entertainment. Schleinzer e directorul de distribuție a lui Michael Haneke la Pianista și The White Ribbon. Michael e filmul lui de debut pe care Indiewire l-a aplaudat drept "triumful cinema-ului incomod”. Un triumf, vă asigur, făcut să dureze.

 

Laura Poescu este critic de film.

woman having painful stomach    Copy jpg
Durerile de stomac: cele mai frecvente afecțiuni care provoacă disconfort gastric
Nu neglijați durerile de stomac, pentru că acestea vă pot perturba activitatea de zi cu zi sau pot ascunde afecțiuni grave.
vitamina c jpg
3 ingrediente miraculoase pentru sănătatea și frumusețea pielii. Și nu numai...
Hrănirea și hidratarea corectă a pielii sînt gesturi esențiale pentru ca aceasta să aibă mereu un aspect sănătos și strălucitor.
protectieficat (2) jpg
În ce fel își pun amprenta asupra sănătății tale ospățurile de sărbători și ce te-ar putea ajuta să-ți recapeți starea de bine
În fiecare an, mesele de sărbători duc la o creștere a numărului de cazuri de anumite afecțiuni, riscurile mai mari fiind mai ales pentru persoanele a căror stare de sănătate este deja fragilă.
Key visual Tur public larg 28 ian jpeg
Open Hearts for Ukraine
Primul tur ghidat al monumentelor create de 24 de tineri refugiați din Ucraina în patru muzee din București
bo popescu4 jpg
de fiecare dată vine iarna
pentru că de fiecare dată vine iarna  cînd avem nevoie de emoții
curs de programare (1) jpg
Cel mai bun curs de programare NU e un curs. Obții primul job în 8 luni, garantat!
O ofertă de nerefuzat, pe care nu o vei mai întîlni în cazul niciunui alt curs de programare.
poster Spoken Word Sessions 15 01 png
SWORDS: Ronin Terente și Lena Chilari în dialog cu Cosmin Perța
Seria de evenimente SWORDS - Spoken Word Sessions continuă la început de an cu doi perfomeri din Republica Moldova.
blonde woman blogger is showing how make up use cosmetics jpg
La ce să fii atentă atunci cînd îți alegi produsele pentru machiaj
Produsele cosmetice au rol foarte important, pe lîngă faptul că ele ajută la conturarea trăsăturilor feței, ele ajută și la regenerarea pielii.
hanorace dama(1) jpg
Hanorace cu glugă fără fermoar pentru femei la modă
Se pare că a decide ce hanorace pentru femei ar trebui să fie în garderoba noastră pare ușor.
IMG 8731 1 jpg
Coșurile cadou, darurile care nu se demodează, indiferent de ocazie!
În primul rînd, coșurile cadou aduc nu unul, ci mai multe bucurii laolaltă. Cînd alegi un coș cadou, nu optezi pentru simple obiecte, ci oferi, de fapt, experiențe memorabile!
infinitul intr o trestie png
vizual toni grecu jpg
Serile Enayati Medical City, ediția a III-a: Terapia rîsului, discuție cu Sever Voinescu și Toni Grecu
Serile Enayati Medical City continuă în 7 decembrie 2022, începînd cu ora 19.00 în cadrul Enayati Medical City!
poster Tess Parks 3 12 jpg
Recomandări de week-end
Artista canadiană Tess Parks concertează în premieră la București.
pre ul uniswap cand este cel mai bun moment sa cumperi uni  dilemaveche png
Prețul Uniswap: Cînd este cel mai bun moment să cumperi UNI?
Pur și simplu cumperi monede cînd prețul Uniswap este scăzut și le vinzi cînd prețul este ridicat.
dylan gillis KdeqA3aTnBY unsplash jpg
Scurt ghid despre cultura și structura organizațională
Construirea unei culturi și structuri organizaționale sănătoase și pozitive nu este o sarcină ușoara, dar orice organizație o poate realiza.
floraria online bloomeria livrare flori jpg
Ești o persoană creativă și pasionată de beauty Vezi ce job ți se potrivește! jpg
Proiectul Open Museums Open Hearts jpg
„Rădăcini și visuri” ale tinerilor din Ucraina
De joi, 27 octombrie, pînă la finalul lunii noiembrie, 40 de tineri din Ucraina cu vîrstă cuprinsă între 15-18 ani sînt invitați să participe la etapa a doua a proiectului Open Museums Open Hearts.
Red Bull Dance Your Style 2022 (1) jpg
16 dintre cei mai buni dansatori români se duelează pentru un loc în Finala Mondială din Africa de Sud
O demonstrație în forță, de o energie molipsitoare, Red Bull Dance Your Style este o competiție internațională de all-styles street-dance, cu evenimente în peste 30 de țări.
Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o Casa   Bucuresti 15 octombrie 2022 (17) jpg
Soluții pentru problemele de patrimoniu, indentificate în Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
La finalul săptămînii trecute, la București, timp de mai bine de șase ore, în patru sesiuni de masterclass, arhitecți, specialiști și profesioniști implicați în restaurarea și valorificarea caselor istorice au luat parte la Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”.
pexels ylanite koppens 744969 jpg
Sugestii de cadouri care pot fi oferite angajaților
Ești om de afaceri, ceea ce înseamnă că ești conștient că fără dedicarea, experiența și profesionalismul salariaților tăi, firma ar fi avut destul de mult de suferit.
Vizual Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o casa 15 octombrie 2022 jpg
Valorizarea clădirilor istorice, în centrul primului Masterclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
Cine ascultă o casă?”, proiectul care își propune să ofere exemple de bune practici de la cei care „au ascultat o clădire” în beneficiul comunității și al protejării clădirilor istorice, invită experții, autoritățile și pe toți cei interesați de patrimoniu pentru o zi de Masterclass, în București.
 SF 6065 JPG
Karpatia Horse Show 2022: șapte premii pentru România, 15 mii de spectatori și o atmosferă chic!
Un weekend de excepție si un „salt” important pentru Karpatia Horse Show, cu ocazia celei de-a VII-a ediții desfășurate pe Domeniul Cantacuzino din Florești (Prahova).
Scoala de la Piscu la Premiile Europa Nostra 2022 (1) jpg
Premiu Europa Nostra 2022 acordat Muzeului-Atelier Școala de la Piscu
Luni, pe 26 septembrie, în clădirea Operei de Stat din Praga, a avut loc ceremonia de acordare a distincțiilor European Heritage Awards, organizată de Comisia Europeană și Europa Nostra în cinstea cîștigătorilor Europa Nostra Awards 2022.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.