Dragotinul
Să-ţi spun drept, muică, din bătrîni ţinem Dragobetele da’ acu’ a venit moda asta nouă cu Valentinu’ şi e bine să ne dăm şi după vremuri că vîntu’ bătea din răsărit, acu’ bate din apus şi săracu’ om e la mijloc, la răscruce de vînturi. Eu zic că-i bine să le ţinem pe amîndouă, nu io că-s femeie bătrînă, da’ fetele tinere ele au nevoie. Dacă nu le ia Dragobetele le ia Valentinu’ şi tot se aleg cu ceva...
Acest interviu adevărat imaginar şi cu positive thinking în el l-a inspirat pe nea Şerban, bardul de la MŢR, care a rezumat cu populară înţelepciune sensul ultim al acestor zile de agitaţie comercial-identitar-amoroasă prin care a trecut naţia. Iată, spre luare-aminte, balada înfruntării dintre Dragobete şi Valentin:
- Dragobete mă numesc
Şi-s din neam împărătesc
Peste fete stăpînesc
După vechile cutume
Din strămoşi şi de la mume
Sînt valah şi românesc
Indigen, aborigen, autohton şi băştinaş
Fiu din munţi şi din imaş
Dar tu, cîine venetic,
Cu obrazul de calic
Cine eşti, cum te numeşti
Şi ce cauţi în ţara noastră
Mîndră ca o floare-n glastră?
- Valentin eu mă numesc
Sînt din neamul preoţesc
În Apus eu stăpînesc
Mii de moluri mă slăvesc
În McDonald’s mă hrănesc
Cu inimi mă-mpodobesc
Dar tu, măi ţăran barbar,
Cu opinci şi cu iţari
Cum cutezi să mă înfrunţi?
- Valentine, măi străine,
Stai tu în Apus la tine
Şi io-n Răsărit la mine
Dacă vrei să-ţi fie bine.
Dar decît să ne certăm
Mai bine să ne-mpăcăm
Şi un cîntecel cîntăm.
Valentin şi Dragobete
Împart turmele de fete
Blonde, roşii şi brunete,
Jumătate tu, jumătate eu,
Jumătate eu, jumătate tu,
Să-nfrăţim şopu’cu clopu’
Şi să facem mol în codru’
Măi, tată!
Păi, nu?...
(Articol apărut în Dilema veche, nr. 160, 2-8 martie 2007)
