Două întîlniri şi jumătate

5 ianuarie 2011
Două întîlniri şi jumătate jpeg

(Apărut în Dilema, nr. 308, 25-31 decembrie 1998, la tema "Dosarul dosarelor")

În vara lui 1981, după terminarea facultăţii, în timpul convocării prin care urma să ne încheiem stagiul militar, s-a întîmplat într-o zi ca ofiţerul care ne comanda compania să îşi uite carnetul de însemnări la locul de instrucţie. Bineînţeles că n-am ratat ocazia de a-l răsfoi. Partea cea mai interesantă, pe care ne-am bulucit toţi să aruncăm o privire, era cea care cuprindea caracterizările fiecăruia dintre noi. Nu îmi mai amintesc decît foarte vag conţinutul "fişei" de vreo jumătate de pagină scrisă mărunt şi înghesuit care mă privea pe mine. Însă nu pot uita contrarietatea pe care mi-a stîrnit-o lectura ei la repezeală. Avea, întîi de toate, aerul unei prezentări "complete" - întocmite, probabil, după un calapod preexistent. Depăşind cu mult zona observaţiilor despre felul în care ne efectuasem stagiul militar, comandantul se străduise să dea seama despre cine şi cum este fiecare dintre noi. Efectul era deopotrivă burlesc şi grotesc. Pe mine, de pildă, mă creionase ca fiind "disciplinat, dar fără spirit de iniţiativă", sau cam aşa ceva, şi nu puteam să nu mă amuz şi să nu mă neliniştesc văzînd cum două observaţii corecte privind lehamitea cu care parcursesem cele nouă luni de armată deveneau, brusc, două semne distinctive ale felului meu de a fi. Hilară şi îngrijorătoare totodată era nu numai vădita nepricepere a ofiţerului-autor, ci şi, cu precădere, rîvna cu care acesta preschimba reacţiile mele la instituţia militară, pe care fusesem nevoit, cum-necum, s-o suport, în concluzii despre mine. M-am simţit dintr-o dată ca un civil preschimbat, fără voie şi fără ca măcar s-o ştie, în militar. Condamnat la "armată pe viaţă". Fiindcă, dacă stupida paranteză a vieţii mele petrecute sub arme avea să se încheie în cîteva zile, simţeam că "dublul" meu avea să mă însoţească, transcris citeţ sau poate chiar dactilografiat pe o coală ministerială, călătorind pe cine ştie ce căi alături de mine pînă cine ştie cînd.

Pe ce căi? Aici, de fapt, comicul aluneca definitiv în grotesc. Noi nu aveam voie nici măcar să ştim că ni se întocmeşte o astfel de caracterizare la sfîrşitul stagiului, dară-mi-te ce sta scris în ea şi nici vorbă cu ce destinaţie. Va rămîne o simplă hîrtie de rutină în evidenţa militară? Va fi anexată, în copie, dosarului meu? Cine se va uita pe ea? Cînd? În ce scop? Şi, la urma urmei, ce înseamnă "dosarul meu"?

Astăzi, după atîtea discuţii publice pe tema dosarelor fostei Securităţi, lucrurile astea îmi sînt, la modul general, mai clare. Măcar pentru curiozitatea "impersonală" de a vedea concret cum au funcţionat în realitate aş dori să-mi văd dosarul.

Mă interesează, trebuie să recunosc, mult mai puţin să aflu cine mi-au fost eventualii delatori. Cred că aş face faţă fără mari probleme chiar şi unor surprize neplăcute - de pildă, aceea de a afla că buni prieteni "te turnau" la Securitate.

Aş fi însă în primul rînd curios să citesc rapoartele despre întîlnirile pe care le-am avut cu informatori ai Securităţii - două sigure şi una probabilă. Primele au fost dintre cele mai neplăcute evenimente pe care le-am trăit, cea din urmă - dintre cele mai bizare.

Pe la sfîrşitul studiilor, un domn m-a acostat pe culoarele facultăţii, rugîndu-mă politicos să îi acord cîteva minute. Am acceptat, uşor derutat. M-a condus către o încăpere de lîngă secretariat - de regulă, un spaţiu destinat studenţilor, fără scaune, cu acces liber. M-a mirat de la început că nu era nimeni înăuntru. Ne-am tras în dreptul ferestrei şi îndată a apărut încă un bărbat. Mi-am dat seama că ceva era în neregulă. După cîteva replici eram lămurit. Simţeam că intru în panică şi îmi spuneam că nu am de ce. Era simplu: ei vor cere ceva de la mine, iar eu urma să refuz. Nu a fost deloc simplu. Ei îşi cunoşteau meseria, fuseseră probabil în sute de situaţii de acest tip înainte, erau instruiţi să se descurce cu bine, eu eram complet descoperit. În plus, ei erau doi, vorbeau cu rîndul, îşi aranjau rolurile, îşi serveau replica unul altuia, eu eram singur. Am putut să intuiesc că nu-şi vor exprima "cererea" direct, că vor fi la început amicali, că vor încerca să "ne împrietenim" mai întîi, arătîndu-mi că înţeleg foarte bine situaţia unui viitor absolvent apreciat în timpul studiilor, dar cu perspective incerte după aceea. Am dialogat cordial, simţind cum îmi recapăt calmul. Puteam juca liniştit acest joc al aparenţelor, fiindcă între noi era o barieră de netrecut: ei ştiau o sumedenie de lucruri despre mine, în vreme ce eu nu ştiam nimic despre ei. Nu am prevăzut însă că, dacă nu trec în ofensivă, arătînd cu degetul această barieră şi punîndu-i în încurcătură - întrebîndu-i, de pildă, cum îi cheamă, unde lucrează, ce au studiat etc. - se vor instala împotriva mea în aparentul "teren comun" al conversaţiei. Pentru că, de îndată ce şi-au formulat cererea - de a mă angaja să devin colaborator al Securităţii - şi eu mi-am formulat refuzul, au pus în discuţie motivele pentru care nu voiam să accept. Ar fi trebuit, îmi dădeam seama, să spun că asta e o chestiune personală, asupra căreia nu aveam de dat nimănui explicaţii şi să curm întrevederea, însă nu aveam curaj. Abia acum îmi dădeam seama că fusesem blocat lîngă fereastră de către cei doi, care îmi tăiau retragerea către uşa aflată în partea opusă a încăperii. Eram pus în poziţia scabroasă a insului căruia i se cere să se disculpe pentru că nu vrea să facă o porcărie. Cei doi îşi precipitau tirul, întrebînd sau afirmînd pe rînd, alternînd insinuări, promisiuni şi ameninţări voalate. Ei ştiind că eu ştiu că, aşa cum se zice în filmele poliţiste, "orice afirmaţie făcută poate fi folosită împotriva mea". Numai că situaţia era, într-un fel, exact opusul celei din filme, fiindcă întreaga strategie era de a mă priva de ultimul drept de care m-aş fi putut agăţa: dreptul la tăcere.

Nu mai ştiu cum a decurs întrevederea pînă la capăt. Ştiu că s-a încheiat cu acelaşi "nu" fără echivoc din partea mea şi cu cele două "rugăminţi" ameninţătoare din partea lor, despre care aveam să aflu apoi că sînt obligatorii în asemenea împrejurări: să "mă mai gîndesc" (subtext: vom reveni) şi să nu vorbesc cu absolut nimeni despre cele întîmplate.

Nu m-au mai căutat. Vreo săptămînă mi-a fost cumplit de greaţă şi de ruşine. Degeaba îmi spuneam că nu are de ce să-mi fie ruşine: nu sînt nici mai curajos, dar, probabil, nici mai fricos decît majoritatea semenilor de vîrsta şi cu experienţa mea şi, la urma urmei, un refuz ferm, dar justificat prudent era mai raţional decît o sinceritate care să mă facă mai vulnerabil, mai uşor de şantajat ulterior. De ce să fi fost sincer cu cei pe care îi detestam? Apoi îmi ziceam că toate astea sînt scuze ieftine, la îndemîna oricui şi că poate ar fi bine să mai fiu contactat, să-mi pot lua revanşa - deşi îmi dădeam seama, iarăşi, că asta era o absurditate: nu eram eu "victima" agresiunii? De ce continuam să învîrt această interminabilă şi dubioasă cazuistică împotriva mea?

A doua oară scenariul îmi era deja familiar. Primisem o bursă pentru Viena - povestea e prea lungă ca s-o istorisesc aici - şi nu-mi venea viza de plecare. După mai multe luni primesc un telefon de la cineva care se recomandă "tovarăşul Ion" şi care mă invită la o discuţie la Athénée Palace. Ştiam la ce mă duc, nu prea ştiam de ce mă mai duc. Am fost poftit la masă, evident pe socoteala gazdelor - datorez Securităţii o notă de plată! Tovarăşul Ion ar fi vrut să-i ajut cu informaţii din Viena. Eu nu voiam. El ştia că mai refuzasem o dată colaborarea - şi, probabil, şi cum. Eu învăţasem că, chiar dacă nu ştiu nimic despre el, am în schimb alte atuuri: ştiu ce are să facă pentru a obţine ce vrea. Eram, într-un fel, între "veterani": dacă tot se înregistrează, de ce nu l-aş fi dus eu înspre zona echivocurilor nedorite? De ce n-aş fi profitat eu de "amicalitatea" pe care el era obligat s-o însceneze?

M-a mai chemat peste vreo cîteva zile, în acelaşi loc. De data aceasta n-am mai avut parte de aceeaşi ospitalitate. Discuţia s-a încheiat în cîteva minute. Tovarăşul Ion: "V-aţi mai gîndit?". "Nu aveam la ce să mă mai gîndesc." "Aţi vorbit cu cineva despre întîlnirea precedentă?" "Da, i-am spus soţiei, celor din familie." "V-am atras atenţia să nu pomeniţi nimănui." "Nu pot să-i mint pe cei apropiaţi." Nu-mi amintesc dacă ne-am dat mîna la despărţire. (Mă întreb, în caz că tovarăşul Ion va citi aceste rînduri, cum îşi aminteşte el întrevederea noastră.)

Am plecat spre casă liniştit. Se terminase cu bursa. Lucrurile erau acum limpezi. Peste două săptămîni, uluială: mi-a fost eliberată viza.

Cel mai curios aş fi însă să aflu detalii despre cea de a treia întîlnire, petrecută, de această dată, la Viena, în 1988. Locuiam, ca bursier, într-un cămin studenţesc. La un moment dat, îmi bate la uşă un tînăr, care îmi spune că e neamţ, a venit la cineva de la un etaj de deasupra, nu era nimeni, mai are de aşteptat, bref: am cumva o ţigară? Am nişte Carpaţi, aduse din ţară. Îl previn că s-ar putea să fie o experienţă dură. Încearcă. Îi plac. Ne aşezăm la masa din hol. Intrăm în vorbă. Mă întreabă despre România. Mă întreabă cum sînt oamenii de acolo în stare să rabde ce li se întîmplă, de ce nu se revoltă. Mi-e tot mai clar că, chiar dacă vorbeşte germana ca un nativ, nu e tocmai ce pretinde a fi. Vorbim vreo trei ore despre situaţia din România, fumînd împreună un pachet întreg de Carpaţi. Ar trebui să fiu îngrijorat. Peste cîteva luni am să revin în ţară, unde am soţia, copilul, părinţii. Nu vreau să emigrez. Ştiu că ce fac nu e bine deloc, însă nu-mi pasă. Şi mă simt al naibii de bine să nu-mi pese. La un moment dat îmi vine un gînd năstruşnic: şi dacă nu e "de-ai noştri", ci "de-al lor"? Un bursier întîrziat, venit dintr-o ţară renumită pentru străşnicia cu care supraveghează plecările în străinătate, are de ce să fie suspect în ochii autorităţilor ţării gazdă. Unde eşti, tovarăşe Ion?

P.S. Cînd am fost întrebat dacă vreau să scriu pe tema acestui număr al Dilemei, la început am ezitat. Cum să te creadă cititorii că tare ai vrea să-ţi vezi dosarul de Securitate, fără să fi făcut nimic pentru asta, deşi ai fi avut posibilitatea? E o întrebare pe care mi-o pun eu însumi: de ce n-am făcut-o pînă acum? Există o sumedenie de răspunsuri conjuncturale: veşnicele "priorităţi" care nu îţi mai lasă vreme pentru altceva, indolenţă, jena şi disconfortul trecerii prin procedurile birocratice ş.a.m.d. Există însă, sînt convins, şi motive mai profunde - nu dintre cele legate, repet, de teama unor eventuale "surprize", ci dintre cele mai generale, probabil de ordin psiho-social, care fac pentru români incursiunea în tenebrele propriului lor trecut mai dureroasă şi mai dificilă decît în cazul altora. Dar, despre aceasta, poate, cu altă ocazie - şi-aşa m-am lungit cu asupra de măsură.

Foto: Eugen Oprina

dilema jpg
Cu ce se diferențiază casele de pariuri online
Alegînd o casă de pariuri cu un sistem de suport bine pus la punct, vei depăși mai ușor anumite momente dificile iar problemele pe care le vei întîmpina vor fi rezolvate mai rapid.
pexels andrea piacquadio 941555 jpg
Stresul de sărbători. Cum să îi faci față mai ușor
Amintește-ți că cel mai potrivit cadou pentru mama este, de cele mai multe ori, veselia și buna dispoziție din ziua de Crăciun, cu toată familia la masă.
The Veils Poster Web jpg
Finn & Oigăn, solo
Originar din Londra dar relocat în Noua Zeelandă, Finn Andrews este compozitor și multi-instrumentist.
ILUMA Stardrift KV Landscape jpg
Philip Morris International lansează în România prima ediție limitată IQOS ILUMA – descoperă IQOS ILUMA STARDRIFT
Philip Morris International (PMI) lansează la finalul acestei luni IQOS ILUMA STARDRIFT, prima ediție limitată a celui mai inovator produs din portofoliul său de alternative fără fum.
Grand Hotel Europa  poza 1 jpg
Grand Hotel Europa sau adevărul minciunilor la persoana întîi
Cu atît mai puțin unul în vogă ca autoficțiunea, explorat de nume mari ale ultimelor decenii precum Annie Ernaux sau Karl Ove Knausgård.
foto alex galmeanu jpg
dragostea, regim urban
Poate pentru că dimineața am intrat la loc în mine
ce rol are vitamina e jpg
Top 3 cele mai frecvente probleme ale pielii și cum le poți combate
Nu uita să faci schimbări și în alimentație: consumă produse cu indice glicemic mai scăzut și evită excesul de lactate.
featured image (7) jpg
un parfum clasic de barbati jpg
Idei de cadouri pentru bărbații din viața ta - ce să le dăruiești, în funcție de relația dintre voi
Așa că, o idee bună este să notezi fiecare link pe care ți-l trimite amicul tău, pentru a fi mai ușor să îi găsești cadoul ideal.
DilemaVeche (2) (3) jpg
Aproximativ 33% dintre parfumurile masculine sînt folosite de femei! Ce ingrediente au astfel de parfumuri?
Foarte apreciate sînt și parfumurile orientale pentru bărbați, care au note unice, catifelate, arome de vanilie și alte condimente minunate.
alege o crema pentru tenul uscat jpg
6 produse de îngrijire care să nu îți lipsească din trusa cosmetică
Toate acestea au proprietăți extraordinare și te pot ajuta să îți menții pielea tînără și frumoasă pentru cît mai mult timp.
AM jpg
Depresie
Cum să nu fiu mohorît
caserole mancare unica folosinta snick ambalaje jpg
Caserole pentru mîncare de unică folosință disponibile la Snick Ambalaje
Acest concept este unul care reușește să atragă mulți clienți, consumatori totodată.
Bulucz jpg
Relicve, ustensile
Tocmai îmi vin în minte spălarea picioarelor, Ciubotele lui van Gogh
IQOS x DIPLOMA 5 jpg
Omid Ghannadi, creatorul instalației IQOS x DIPLOMA: Apreciez că sînt companii care se implică atît de vizibil în sprijinul comunității
El este omul din spatele instalației imersive IQOS proiectată special pentru ediția de anul acesta a festivalului DIPLOMA.
Eutanasie
Cum ne-ai învățat să fim atenți
DilemaVeche (2) (2) jpg
10 dintre cele mai importante "remontadas" din istoria fotbalului
FC Barcelona a reușit cea mai impresionantă „remontada” din topul nostru.
IQOS x DIPLOMA 11 jpg
DIPLOMA Show sărbătorește 10 ani. IQOS susține industriile creative ca partener pentru al patrulea an consecutiv
La a X-a ediție a festivalului, vor fi reprezentate 16 specializări, de la arhitectură și peisagistică, arte grafice, design de produs și fashion, pînă la artele clasice - pictură și sculptură.
MS jpg
Soră profet și soldat
Un cîntec acoperă dealuri în Donbas
MCER3 jpg
Muzeul Cărții și Exilului Românesc a fost inaugurat la Craiova
De altfel, una dintre strategiile Consiliului Județean Dolj este de a readuce la viață clădirile de patrimoniu.
Saltele: cheia supremă pentru un somn de calitate și o sănătate excelentă
Pentru a vă păstra salteaua mulți ani de acum înainte, ar trebui să urmați cîteva reguli simple de îngrijire.
Limbă, tehnologie și cultură  Crearea de punți într o lume globalizată png
Limbă, tehnologie și cultură: Crearea de punți într-o lume globalizată
În concluzie, limbă, tehnologie și cultură joacă un rol vital în crearea de punți într-o lume globalizată.
pompa de caldura aer apa monobloc bricolaj market 1 jpg
Cumpără o pompă de căldură aer-apă monobloc de la Bricolaj Market!
Ești pregătit să faci față eficient necesităților tale de încălzire pentru locuință? Verifică ce găsești pe site-ul Bricolaj Market!
unnamed 2 jpg

Adevarul.ro

image
Una din patru persoane imunizate cu serurile anti-Covid Pfizer sau Moderna a experimentat efecte adverse
Mai mult de un sfert dintre persoanele care s-au imunizat cu vaccinuri ARN mesager împotriva infectării cu virusul SARS CoV2 au suferit un răspuns imun neintenționat, potrivit noilor studii.
image
Un român a jucat de 49 de ori același bilet câștigător la pariuri sportive. Suma enormă la care a ajuns
Un bărbat din județul Prahova a avut marea inspirație de a alege o combinație de 28 de meciuri câștigătoare pe un bilet, dar nu s-a oprit aici. A copiat același bilet de numai puțin de 49 de ori.
image
Țara în care intrarea românilor e ca și interzisă. „Nu mai îmi trebuie nici gratis, e revoltător”
Doi tineri români cu un copil au fost umiliți pe un aeroport fără ca cineva să poată interveni în favoarea lor. Cazul lor nici măcar nu este unic, iar statul român nu reușește să rezolve o problemă cunoscută foarte bine de ani de zile, dar care arată limitele politicii externe a României

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.