Document și critică, Iosif Demian
● Baloane de curcubeu, r. Iosif Demian, 1982
Atunci cînd vorbim despre Baloane de curcubeu, atît în varianta care circulă pe Internet (lansată în 2018 pe canalul de YouTube al platformei CINEPUB), cît și în varianta finală (indisponibilă publicului, însă probabil prezentă în Arhiva Națională de Filme), discutăm mai degrabă un film-document decît un produs finit. Căci, după cum just notează Andra Matzal în interviul ei cu Iosif Demian, Baloane de curcubeu este un film la care cenzorii au jucat rolul unor co-autori. Regizorul a făcut prima comunicare publică a variantei neoficiale (însăși oficialitatea unui film este un construct chestionat de cazul lui Demian) în cadrul unei proiecții a Cineclubului Film Menu din 2010. Ulterior, șapte ani mai târziu, a fost prezentată varianta masterizată în cadrul Astra Film Festival din Sibiu, iar acum cîteva zile a avut loc lansarea ediției Blu-Ray în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania, urmînd ca lansarea bucureșteană să aibă loc în cadrul Festivalului Filmului European. Având în vedere poziția în care se află, demersul lui Iosif Demian este pe cît de remarcabil, pe atît de straniu – el nu lucrează doar la prezervarea filmului său, ci la prezervarea documentului care poartă intervenția iremediabilă a cenzorilor.
O receptare critică lipsită de un astfel de preambul informativ este din start nepotrivită și, în cel mai rău caz, ar excita la speculație. Căci autenticitatea variantei disponibile ține de împrejurări extraordinare – douăsprezece variante anterioare care nu mai există, patru variante ulterioare care, la fel, sînt fantome, și o variantă bastard renegată de regizor. Aceste considerații nu trebuie interpretate drept o minimizare sau trivializare a filmului lui Demian, ci doar ca insistențe asupra valorii sale de document.
Comedia lui Demian prezintă cîteva zile de turnură în viața lui Ene Lelea, un bărbat prins între un mariaj început cu stîngul și președinția unui CAP. Demian folosește din plin personajele gîndite ca locuitori ai satului optzecist din România pentru a contura o comunitate restrînsă și agitată. În ciuda unei lentori narative cu care filmul înaintează, miza lui Demian pare să fie aceea de a impregna un ritm alert – între primele cadre, care prezintă pregătiri și o nuntă vioaie, și ultimul cadru, cel pe repede-’nainte cu un joc de fotbal, personajele lui Demian sînt într-o continuă forfotă, iar filmul nu ia pauză de la ele decît foarte rar – cadrele aerisite, lipsite de prezență umană fiind, dacă nu inexistente, atunci cu siguranță foarte puține. Funcția lui Ene Lelea (dar și problemele sale în dragoste) conduc spectatorul printr-un tur de forță comic în care personajele vin și pleacă, fiecare cu problemele lui, de multe ori conturîndu-se ideea hazardului și coincidenței pentru a plusa elementul comic. Forma difuză a filmului nu oprește „Baloane de curcubeu” din a rămâne una dintre cele mai interesante producții ale cinemaului românesc optzecist, ci chiar îi potențează elementele pitorești remarcabile.
Călin Boto este critic de film și redactor Film Menu.
Baloane de curcubeu va fi proiectat în prezența regizorului, în cadrul Festivalului Filmului European 23.FFE, pe 14 iunie, ora 18:00, la Cinema Pro.
