Despre culturile mici

Matei CĂLINESCU
9 iunie 2010
Despre culturile mici jpeg

(Apărut în Dilema, nr. 281, 19-25 iunie 1998)

Fantasme cioraniene

Voi dezvolta cîteva idei personale în legătură cu problema culturilor mici şi cu ceea ce eu văd ca avantaje ale lor, dar şi, desigur, ca dezavantaje.

Emil Cioran discuta în legătură cu România, foarte franc, chestiunea culturilor mici, în Schimbarea la faţă a României (în 1936, în faza celei mai frenetice adeziuni la "dreapta"); visînd o trezire a ţării din somnul ei geologic, din fatalismul ei mioritic, din neantul ei, Cioran spunea la un moment dat că România e o "Spanie fără Don Quijote", asumîndu-şi implicit, aş zice eu, rolul unui Don Quijote român, sui-generis. Un Don Quijote care, în lipsa unei tradiţii pe care s-o reînvie, îşi proiectează fanteziile eroice în viitor, imaginînd o Românie fanatizată, delirantă, cuceritoare, fie şi numai în Balcani, unde şi-ar transforma avantajul demografic faţă de greci, bulgari, sloveni, sîrbi, croaţi, într-o dominaţie imperială. Cultura română îi apărea lui Cioran ca o cultură tragică, dublu tragică de fapt, mică şi lipsită de o reală tradiţie şi care ­ îşi dădea el seama ­ nu ar putea niciodată, chiar dacă ea "s-ar schimba la faţă", să rivalizeze cu culturile ţărilor mari. El se resemnează deci cu ideea unei Românii cu o cultură intermediară, ca un fel de Spanie. Evident, culturile mari sînt culturile occidentale pe care le cunoaştem, cea franceză, cea germană, cea engleză şi acestea nu pot fi luate drept model. Spania, da.

Las la o parte, după dezminţirile pe care le-a adus istoria fantasmelor microimperialiste ale lui Cioran, caracterul absurd al profeţiilor lui, spre a reţine ideea că în competiţia dintre culturi există culturi mici, tragice, fără şanse, culturi relativ mici, ca a noastră, cu şanse de a deveni intermediare şi culturi mari, care sînt supuse însă legilor ineluctabile ale decadenţei.

Odată spulberat visul său din Schimbarea la faţă a României, exilat la Paris şi adoptînd o nouă identitate, de scriitor şi moralist francez, pesimist şi mizantrop, Cioran scrie magnific, în continuarea reflecţiei sale asupra naţiunilor şi culturilor, despre decadenţa Occidentului, despre posibilitatea ca barbaria rusă, plină de vitalitate biciuită de comunism, să triumfe temporar asupra unui Occident obosit, delincvescent, condamnat. Aş spune în paranteză că Cioran vede o posibilitate chiar pentru vitalitatea încă puternică a acelui "bordel în flăcări", cum numeşte el Balcanii. Să mai adaug că viziunea cioraniană nu s-a împlinit nici de data asta, cum nu se împlinise nici în cazul Schimbării la faţă a României. Modelul cultural cu care operează Cioran e unul, în ultimă analiză, nietzschean, bazat pe ideea voinţei de putere, combinat cu modelul spenglerian, al ciclului biologic al culturilor şi, în vremea noastră, al decadenţei Occidentului. Nu poate fi spus că Cioran sau Nietzsche ­ în teoria lui despre nihilismul european ­ sau Spengler ­ în viziunea sa, a declinului Occidentului ­ n-au să aibă dreptate în cele din urmă, in the long run. Dar, cum afirma marele economist englez Keynes, in the long run we are all dead (în cele din urmă murim cu toţii). Problema e să facem tot posibilul să fim lucizi, să gîndim bine în circumstanţele date, in the short run, să descifrăm cît mai bine logica situaţiei în care ne aflăm, respingînd doctrina inevitabilităţii istorice.

Să lăsăm, aşadar, Istoria deoparte şi să ne ocupăm de istorie. Care e, deci, situaţia culturilor mici azi? Dar aceea a culturilor mari? Ce e o cultură mică şi care sînt avantajele şi dezavantajele ei? Această retorică, despre care am vorbit înainte, a tragicului culturilor mici, mi se pare nepotrivită. Voi vorbi într-un sens mai pragmatic, mai modest, despre avantajele şi dezavantajele culturilor mici.

Culturile mici în ţările bogate/sărace

Mai întîi, ar trebui să facem o distincţie între culturile mici care sînt deschise sau care au tendinţa spre deschidere şi culturile mici care sînt închise sau au o tendinţă spre închidere. De asemenea, trebuie să facem o distincţie între culturile mici din ţările mai bogate (cum ar fi o serie de ţări occidentale, de pildă Olanda, Suedia sau Norvegia sau multe alte culturi mici europene) şi culturile mici în ţări mai sărace, uneori foarte sărace, în categoria cărora intră şi România. Există aici o dialectică între deschidere-închidere, bogăţie-sărăcie. Culturile mici din ţările sărace pot avea tendinţa să se închidă, să devină naţionaliste, provinciale, finalmente artificiale ­ pentru că nimic nu este mai artificial decît naţionalismul cultural. Pe de altă parte, există şi tendinţe spre deschidere, uneori simultane cu tendinţele spre închidere, tendinţele spre sincronizare, spre dialog cultural cu Occidentul, cu culturile majore ale Occidentului. Idealul este, desigur, într-o cultură mare sau într-o cultură mică, ca acestea să răspundă, cu mijloace proprii, originale, tuturor marilor întrebări pe care şi le pune umanitatea într-un moment istoric dat. Să dea aceste răspunsuri în mod adecvat, avînd la dispoziţie instrumentele necesare. Ideea lui Vianu era că, în perioada interbelică, România ajunsese o cultură majoră sau pe pragul de a deveni o cultură majoră. Evident, traumatismul comunist a distrus acest început al "majoratului" cultural românesc. Ne aflăm acum într-o situaţie în care, într-un fel, trebuie să reîncepem şi să încercăm să reconstruim ceea ce s-a dărîmat şi a fost devastat timp de aproape 50 de ani.

 Avantajele culturii mici

Sîntem o cultură mică. Iată avantajele unei culturi mici: mai întîi, ea este interesată de alte culturi, de culturile majore, ceea ce se traduce pe plan educaţional în faptul că tinerii învaţă limbi străine, citesc despre alte culturi, capătă termeni de comparaţie, dezvoltă, ideal vorbind, un spirit critic. Asta nu este întotdeauna adevărat pentru culturile mari; de pildă, în SUA, tineretul este foarte ignorant, foarte incult, se învaţă puţine limbi străine, nu există termeni de comparaţie, tinerii au tot felul de mode intelectuale, cum ar fi, de pildă, complexul de mode cuprins sub denumirea de new age, tot felul de teorii vag mistice, vag astrologice, combinate cu manuale de sănătate (mai ales despre cum să te simţi bine şi cum să fii relaxat). În culturile minore, această relaxare nu vine aşa de devreme; dimpotrivă, se pleacă de la o anumită tensiune pe care eu o găsesc potenţial creatoare. Acest avantaj duce la popularitatea în multe cercuri intelectuale a ceea ce se numeşte "cultura generală", iar tinerii din România, inteligenţi, educaţi, capătă o cultură generală pe care nu o au omonimii lor din multe ţări mari. Am citit un articol foarte interesant al lui Horia-Roman Patapievici, publicat în volumul omagial dedicat lui Mihai Şora, în care el discută această problemă, a culturii generale vs. o cultură mai specializată. În acest articol, Patapievici pleacă de la considerarea unor cazuri de filosofi români importanţi, între care şi C. Noica, şi afirmă că aceşti filosofi nu au avut cu cine dialoga în România şi atunci ei au fost admiraţi, cultivaţi de poeţi, de scriitori, de eseişti etc. Aceşti filosofi, cu potenţial de mari filosofi, au devenit nişte influenţe literare, pînă la urmă, din lipsa unei culturi filosofice specializate. Eu aş generaliza această afirmaţie a lui Patapievici şi aş spune că într-o serie de discipline, la ora actuală în România, lipsesc condiţiile unui dialog productiv la nivel înalt, profesionist. Iată un avantaj care se transformă într-un dezavantaj. În cultura modernă specialităţile s-au multiplicat, s-au pluralizat. Atingerea unui nivel de competenţă în acest fel este extrem de important pentru tinerii români.

Cultura română în lume

Aş vrea acum să continuu spunînd cîteva cuvinte doar despre cultura română în dialogul ei cu alte culturi şi cultura română în lume. Pentru realizarea acestui dialog al culturilor există diferite mijloace, întîi mijloacele tradiţionale ­ traduceri, eventual subsidizate, diferite alte forme de propagandă culturală; acestea, în general, sînt ineficace cînd pornesc din ţara care vrea să facă propaganda.

Apoi, o a doua cale pentru dialogul cultural cu lumea este prezenţa în lume a unor scriitori, gînditori, eseişti, profesori de origine română, care reprezintă, fără neapărat să-şi propună acest lucru, România şi cultura noastră. Ei o reprezintă într-un mod paradoxal poate, de pildă cazul lui Emil Cioran, care aici este foarte edificator. Despre Cioran noi ştim că, mai ales după război, în anumite cărţi ale sale, a spus lucruri deosebit de violente, retoric vorbind, în legătură cu originile lui româneşti, cu neantul valah, cu o ţară fără destin şi aşa mai departe. El se bucură acum în Franţa de statutul unei figuri de cult, cum remarca nu demult George Steiner, într-o recenzie de altfel destul de severă la jurnalul postum al lui Cioran, Cahiers, 1957-1972. Un Cioran, apoi un Eugen Ionescu, un Mircea Eliade (al cărui statut este şi el destul de controversat, comparabil cu acela al lui Ernst Junger în Germania, datorită revelaţiilor legate de deriva sa legionară dintre '35-'36 şi 1940). Aceste figuri reprezintă România şi, în măsura în care opera lor este cunoscută, este citită, trezeşte un interes pentru ţară, pentru rădăcinile lor. Şi iată că, într-un fel, se face o propagandă indirectă, prin simpla prezenţă a unor figuri importante, în ochii lumii.

O altă cale de a difuza cultura română în afară şi de a spori într-un fel cunoaşterea ei, prestigiul ei, o constituie o serie de profesori universitari, de origine română, care predau în diferite ţări; avem exemplul lui Sorin Alexandrescu, în Olanda, şi aş da şi cîteva exemple din SUA şi Canada: Virgil Nemoianu, Mihai Spăriosu, Călin-Andrei Mihăilescu, Marcel Corniş-Pop etc. Există chiar şi tineri din generaţia optzecistă care pătrund în sistemul educaţional american ­ am exemplul studentului meu de la Indiana University, Christian Moraru, care îşi va lua doctoratul foarte curînd şi care a obţinut deja un post de profesor-asistent la o bună universitate din North Carolina. În sfîrşit, sînt studenţii doctorali care reprezintă într-adevăr un fenomen extrem de îmbucurător. După cîte am auzit de la diverse universităţi, produc o impresie excelentă, atît în Franţa, cît şi în SUA şi în alte ţări. Cînd îşi iau doctoratele, mulţi dintre ei nu se mai întorc în România sau se întorc şi pleacă din nou. Eu cred că şi acest fenomen este îmbucurător, în ciuda aparenţei. De ce spun asta? Pentru că, din cauza lipsei unei culturi de specialitate disciplinară în România, unii tineri extrem de competenţi, dacă se întorc aici, se plafonează profesional sau chiar intră într-un mediu în care competenţa lor nu mai este deloc valorificată, ceea ce duce la frustrări psihologice şi la o stagnare profesională. Aceşti tineri, după părerea mea, trebuie să continue să se dezvolte profesional. Există întotdeauna speranţa că unii dintre ei se vor întoarce în România, există speranţa că, peste o generaţie sau două, în România se vor putea forma aceste culturi specializate care să poată să ofere un cadru fertil pentru tineretul cu vocaţie.

Aş spune şi un alt lucru şi aici mă asociez ideilor prietenului meu Virgil Nemoianu: atunci cînd vii din afară, îţi dai seama că în genere sînt foarte puţini români în SUA şi în ţările occidentale. Celelalte comunităţi naţionale din Europa de Est sînt mult mai mari şi mai influente. De pildă, în SUA, ca să dau un exemplu foarte semnificativ, sînt aproape 10 milioane de polonezi, sînt milioane de unguri, cîteva milioane de greci şi aşa mai departe, iar comunitatea românească se cifrează la 3-400.000 de oameni. Sîntem o naţiune demografic destul de puternică şi ar fi foarte bine să plece români din România, să se stabilească în străinătate şi să se întoarcă după aceea ­ pentru că mulţi greci, de pildă, din SUA, se întorc pînă la urmă în Grecia, însă ei reprezintă un lobby pentru ţara lor de origine, care este mult mai valoros decît orice altă formă de propagandă. Ideea mea este că emigraţia ­ România a fost foarte mult timp, de-a lungul întregii sale istorii, o ţară de emigraţie ­, care are multiple cauze sociale, economice, politice, nu este un fenomen negativ, ci unul pozitiv, bineînţeles, pînă la un punct.

Aşa că mie mi se pare că o cultură mică, cum este cultura română, se poate afirma internaţional şi poate cîştiga cu condiţia deschiderii. Aceasta e concluzia la care vreau să ajung. Tendinţele opuse care au exponenţi în România de astăzi, noua "dreaptă", spiritualistă, militantă, ortodoxistă etc. ­ toate aceste tendinţe ameninţă o nouă provincializare a culturii române, care ar putea fi fatală.

Key visual Tur public larg 28 ian jpeg
Open Hearts for Ukraine
Primul tur ghidat al monumentelor create de 24 de tineri refugiați din Ucraina în patru muzee din București
protectieficat (2) jpg
În ce fel își pun amprenta asupra sănătății tale ospățurile de sărbători și ce te-ar putea ajuta să-ți recapeți starea de bine
În fiecare an, mesele de sărbători duc la o creștere a numărului de cazuri de anumite afecțiuni, riscurile mai mari fiind mai ales pentru persoanele a căror stare de sănătate este deja fragilă.
bo popescu4 jpg
de fiecare dată vine iarna
pentru că de fiecare dată vine iarna  cînd avem nevoie de emoții
curs de programare (1) jpg
Cel mai bun curs de programare NU e un curs. Obții primul job în 8 luni, garantat!
O ofertă de nerefuzat, pe care nu o vei mai întîlni în cazul niciunui alt curs de programare.
poster Spoken Word Sessions 15 01 png
SWORDS: Ronin Terente și Lena Chilari în dialog cu Cosmin Perța
Seria de evenimente SWORDS - Spoken Word Sessions continuă la început de an cu doi perfomeri din Republica Moldova.
blonde woman blogger is showing how make up use cosmetics jpg
La ce să fii atentă atunci cînd îți alegi produsele pentru machiaj
Produsele cosmetice au rol foarte important, pe lîngă faptul că ele ajută la conturarea trăsăturilor feței, ele ajută și la regenerarea pielii.
hanorace dama(1) jpg
Hanorace cu glugă fără fermoar pentru femei la modă
Se pare că a decide ce hanorace pentru femei ar trebui să fie în garderoba noastră pare ușor.
IMG 8731 1 jpg
Coșurile cadou, darurile care nu se demodează, indiferent de ocazie!
În primul rînd, coșurile cadou aduc nu unul, ci mai multe bucurii laolaltă. Cînd alegi un coș cadou, nu optezi pentru simple obiecte, ci oferi, de fapt, experiențe memorabile!
infinitul intr o trestie png
vizual toni grecu jpg
Serile Enayati Medical City, ediția a III-a: Terapia rîsului, discuție cu Sever Voinescu și Toni Grecu
Serile Enayati Medical City continuă în 7 decembrie 2022, începînd cu ora 19.00 în cadrul Enayati Medical City!
poster Tess Parks 3 12 jpg
Recomandări de week-end
Artista canadiană Tess Parks concertează în premieră la București.
pre ul uniswap cand este cel mai bun moment sa cumperi uni  dilemaveche png
Prețul Uniswap: Cînd este cel mai bun moment să cumperi UNI?
Pur și simplu cumperi monede cînd prețul Uniswap este scăzut și le vinzi cînd prețul este ridicat.
dylan gillis KdeqA3aTnBY unsplash jpg
Scurt ghid despre cultura și structura organizațională
Construirea unei culturi și structuri organizaționale sănătoase și pozitive nu este o sarcină ușoara, dar orice organizație o poate realiza.
floraria online bloomeria livrare flori jpg
Ești o persoană creativă și pasionată de beauty Vezi ce job ți se potrivește! jpg
Proiectul Open Museums Open Hearts jpg
„Rădăcini și visuri” ale tinerilor din Ucraina
De joi, 27 octombrie, pînă la finalul lunii noiembrie, 40 de tineri din Ucraina cu vîrstă cuprinsă între 15-18 ani sînt invitați să participe la etapa a doua a proiectului Open Museums Open Hearts.
Red Bull Dance Your Style 2022 (1) jpg
16 dintre cei mai buni dansatori români se duelează pentru un loc în Finala Mondială din Africa de Sud
O demonstrație în forță, de o energie molipsitoare, Red Bull Dance Your Style este o competiție internațională de all-styles street-dance, cu evenimente în peste 30 de țări.
Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o Casa   Bucuresti 15 octombrie 2022 (17) jpg
Soluții pentru problemele de patrimoniu, indentificate în Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
La finalul săptămînii trecute, la București, timp de mai bine de șase ore, în patru sesiuni de masterclass, arhitecți, specialiști și profesioniști implicați în restaurarea și valorificarea caselor istorice au luat parte la Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”.
pexels ylanite koppens 744969 jpg
Sugestii de cadouri care pot fi oferite angajaților
Ești om de afaceri, ceea ce înseamnă că ești conștient că fără dedicarea, experiența și profesionalismul salariaților tăi, firma ar fi avut destul de mult de suferit.
Vizual Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o casa 15 octombrie 2022 jpg
Valorizarea clădirilor istorice, în centrul primului Masterclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
Cine ascultă o casă?”, proiectul care își propune să ofere exemple de bune practici de la cei care „au ascultat o clădire” în beneficiul comunității și al protejării clădirilor istorice, invită experții, autoritățile și pe toți cei interesați de patrimoniu pentru o zi de Masterclass, în București.
 SF 6065 JPG
Karpatia Horse Show 2022: șapte premii pentru România, 15 mii de spectatori și o atmosferă chic!
Un weekend de excepție si un „salt” important pentru Karpatia Horse Show, cu ocazia celei de-a VII-a ediții desfășurate pe Domeniul Cantacuzino din Florești (Prahova).
Scoala de la Piscu la Premiile Europa Nostra 2022 (1) jpg
Premiu Europa Nostra 2022 acordat Muzeului-Atelier Școala de la Piscu
Luni, pe 26 septembrie, în clădirea Operei de Stat din Praga, a avut loc ceremonia de acordare a distincțiilor European Heritage Awards, organizată de Comisia Europeană și Europa Nostra în cinstea cîștigătorilor Europa Nostra Awards 2022.
NEI jpg
NEC: Naționalism, populism, fascism și (in)stabilitate democratică în Europa de Est
Colegiul Noua Europă-Institut de Studii Avansate (NEC) vă invită la workshop-ul „Naționalism, populism, fascism și (in)stabilitate democratică în Europa de Est. Continuitate și transformări istorice”, care va avea loc miercuri, 28 septembrie 2022, ora 9:30, în sala de conferințe a Colegiului.
WhatsApp Image 2022 09 15 at 11 25 55 (2) jpeg
Bucharest International Film Festival 2022: Secțiunea Panorama aduce filme în premieră în România
Bucharest International Film Festival este cel mai longeviv și singurul festival de film din București cu o competiție internațională dedicată lungmetrajului. Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.