„De la Golania la #rezist. Jurnal civic 2017-2019”, de Ruxandra Cesereanu, la Polirom

Dilema veche vă prezintă un fragment din volumul De la Golania la #rezist. Jurnal civic 2017-2019, de Ruxandra Cesereanu, apărut la Editura Polirom.

La aproape trei decenii de la mişcarea civică Golania din Piaţa Universităţii, în 1990, a apărut mişcarea #rezist, cu proteste ce au cuprins întreaga ţară, declanşate împotriva schimbărilor în justiţie dorite de coaliţia coruptă aflată la guvernare. Acesta este jurnalul personal ţinut de Ruxandra Cesereanu în perioada 2017-2019, cînd s-a implicat activ în protestele din Cluj, fiind adesea printre oamenii care au ieşit în stradă. Trei ani de vîltoare socială şi politică în ţara noastră sînt sintetizaţi în acest jurnal, evidenţiind cele mai aspre momente de criză, dar şi micile victorii care au păstrat vie speranţa protestatarilor şi i-au ajutat să „reziste” pînă la destrămarea coaliţiei de guvernare din 2019. De la Golania la #rezist conturează caruselul de emoţii şi reacţii prin care a trecut autoarea în timpul protestelor, asemenea celor cu care a împărtăşit dorinţa de trezire civică a României şi de apărare a unor principii fundamentale pentru democraţie.

„După ce am văzut cu ochii mei manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii şi am auzit discursurile din balconul Universităţii, reacţiile mulţimii, cîntecele, spiritul parodic, umorul, rugăciunile comunionale, ceva s-a trezit definitiv în mine. Acelui ceva eu îi spun conştiinţă morală. Era o energie nouă, de observator lucid şi combativ, implicat în ceea ce se întîmplă în ţara sa. Acel ceva m-a făcut să mă preschimb într-un actant civic din 1990 încoace, chiar dacă mi-au rămas tabieturile de spectator. În latura mea socio-politică sînt mai degrabă un raisonneur şi, în mod cert, o analistă a mentalităţilor. Piaţa Universităţii 1990 m-a făcut să fiu aşa ceva, m-a marcat definitiv şi definitoriu, de aici mi se trage meteahna de comentator, acesta a fost începutul.” (Ruxandra Cesereanu)

Ruxandra Cesereanu este poetă, prozatoare, eseistă. Profesor la Catedra de literatură comparată a Facultăţii de Litere din Cluj, face parte din staff-ul Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia susţine ateliere de scriere creativă în poezie, proză şi scenariu de film. Este redactor-şef la revista de cultură Steaua. Dintre volumele de poezie şi proză ale scriitoarei publicate pînă acum amintim: Zona vie (poeme, 1993); Purgatoriile (proză scurtă, 1997); Oceanul Schizoidian (poeme, 1998, 2006); Tricephalos (roman, 2002, 2019); Veneţia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane (poeme, 2002, 2017); Kore-Persefona (poeme, 2004); Naşterea dorinţelor lichide (proză scurtă, 2007); Coma (poeme, 2008); Angelus (roman, 2010); California (pe Someş) (poeme, 2014, 2015); Scrisoare către un prieten şi înapoi către ţară (poem-manifest, 2018, 2019). Zece din cărţile sale de poezie şi proză au fost traduse în engleză, italiană, maghiară, bulgară. La Editura Polirom a mai publicat: Decembrie ’89. Deconstrucţia unei revoluţii (2004, 2009); Gulagul în conştiinţa românească. Memorialistica şi literatura închisorilor şi lagărelor comuniste (2005); Nebulon (proză scurtă, 2005); Comunism şi represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid naţional (coord., 2006); Năravuri româneşti. Texte de atitudine (2007); Un singur cer deasupra lor (roman, 2013, 2015; prima carte de proză realistă a autoarei); Panopticum. Eseu despre tortură în secolul XX (2014); Fugarii. Evadări din închisori şi lagăre în secolul XX (2016).

***

De la Golania la #rezist. Jurnal civic 2017-2019 (fragment)

2017

2 februarie

Eram la Londra, într‑un stagiu de cercetare de cîteva săptămîni, la British Library, cînd a avut loc protestul din 1 februarie, protestul‑licurici de la Cluj (chiar dacă a existat un protest spontan şi înainte, pentru mine acesta a fost cel întemeietor). Cînd am văzut fotografia cu centrul Clujului strălucind de protestatari, asta mi‑a dat viață și putere să fiu încă româncă și să nu‑mi fie rușine de țara mea.

4 februarie

Vineri seara, la Cluj, mi‑am zărit mulți foști studenți de la Jurnalism și Litere la protest. Probabil că erau și destui studenți actuali de‑ai mei prin mulțime, dar printre 30.000 de protestatari e greu să te mai vezi chip cu chip într‑o adunare unde oamenii caută comuniunea jucăușă subversivă. Mă mir că s‑a nimerit să‑i zăresc și pe ceilalți, pe foști. Mi s‑a încălzit inima de la asta. Ca odinioară în Piața Universității 1990, pe lîngă gravitate, ironia e o altă caracteristică a manifestațiilor de acum. Constanta protestelor sînt ironia și spiritul parodic, atmosfera e hîtră și jovială. E un soi de bucurie a tinerilor (căci 75% dintre protestatari sînt oameni foarte tineri) că se află împreună și că vor o schimbare, formulată printr‑un limbaj la îndemînă. Scandările și sloganurile sînt de toate felurile, dar parodia predomină. Zeflemeaua înseamnă însă energie în zilele acestea (nu este defel doar haz de necaz). Am zărit multe pancarte cu tot felul de formule paremiologice, nu voi cita aici și acum, căci e plin Facebook-ul de strigările acestea jucăușe care fac înconjurul țării. Imaginea emblematică pentru seara de vineri a fost pentru mine o fată de vreo 18 ani, îmbrăcată in blugi și cu geacă, cu o căciulă croșetată, cu pompon; era serioasă, dar și zvîrlugă și mergea dansînd cumva, iar pe pancarta ei scria cu litere tremurate: „VREM O ROMÂNIE NORMALĂ, NU O ȚARĂ PENALĂ!”. Prin urmare, din nou în stradă, și în seara aceasta, la Cluj, e singura soluție.

*

Un prieten din Japonia (respectiv din Kyōto), Yoshiro Sakamoto (care studiază literatura română cu pasiune), urmărește cu sufletul la gură desfășurarea protestelor din România împotriva corupției. M‑am emoționat de‑a binelea cînd Yoshiro mi‑a trimis pe mail apelul de mai jos, precizînd că acesta, citez din Yoshiro, „spune direct chestie nimerită și lămuritoare cu foc de înțelepțiune. Am simțit conștiința oamenilor din România”. Iată „focul de înțelepțiune” care l‑a mișcat pe Yoshiro și care are într‑adevăr efect imediat: „Democrația înseamnă doi lupi și un miel care votează ce să mănînce la prînz. Nu fi miel. Nu lăsa o gașcă de penali să‑și confecționeze legi care să le legitimeze corupția. Încă mai poți controla ce vor deprinde copiii tăi cînd se vor uita la societatea din jurul lor. Mergi la proteste!”.

5 februarie

Sîmbătă seara la Cluj. Mai întîi, complicitatea voioasă la urcarea în tramvai: erau o familie cu copil mic și cu steguleț, apoi două eleve (dintre care una îi spunea celeilalte că mama a întrebat‑o dacă n‑o să‑i fie frig, iar ea i‑a zis că se va încălzi de la oameni!), apoi un cuplu la senectute, în dispoziție șugubeață și cu haine groase, dar sport, ca să reziste.