Copiii de la Iordăchianu, discuţiile despre poezie, mîncărurile cu mult mărar şi zarzărele

Simona POPESCU
5 iunie 2012
Copiii de la Iordăchianu, discuţiile despre poezie, mîncărurile cu mult mărar şi zarzărele jpeg

Articol apărut în Dilema nr. 534/2003

Cam acum un an, la Berlin, la o întîlnire literară, m-a luat gura pe dinainte şi-am spus că nimic, absolut nimic, nu poate şi nu merită să fie salvat din viaţa noastră petrecută sub comunism. Ba mai mult, că nu văd, ca Andrzej Stasiuk (un scriitor polonez din generaţia mea foarte cunoscut la Berlin), acele oaze "funny" din perioada ceauşistă. Scrisesem cu puţin timp înainte un eseu radical împotriva nostalgiei pentru comunism (urma să apară într-o antologie în Polonia alături de textele mai multor scriitori din ţări postcomuniste). Luată de valul generalizărilor (trebuia să vorbesc despre cum stau lucrurile prin ţărişoara mea, să fac puţină istorie, puţină sociologie), am cam uitat de mine. Adică mi-am adus aminte doar spre final că perioada dintre 1965 (cînd m-am născut) şi 1989 (cînd s-a terminat cu comunismul) a făcut parte, în fond, din viaţa mea. Despre viaţa asta a mea n-am mai apucat să scriu. Pentru viaţa asta a mea nu ajungea, în fond, un eseu. Acum citesc în şpalturi cartea lui Andrzej Stasiuk Cum am devenit scriitor, pentru care trebuie să improvizez o prefaţă. Ce om liber! Scriind despre viaţa lui ca viaţă a lui şi nu ca viaţa lui în comunism, scriind cu umor, cu detaşare despre întîmplările din "irealitatea imediată" a timpurilor comuniste, fără s-o facă pe victima şi fără aura aia adesea plictisitoare care apare atunci cînd scritorii vor să devină martiri. Un tip care nu-şi ia în serios suferinţa, ca orice învingător adevărat. Unul din speţa lui Jacques Vaché, care vorbea cîndva despre "inutilitatea teatrală a existenţei"...

"Cînd totul era rău, noi eram mai buni!", spunea undeva un scriitor, un filozof, de fapt, român şi contemporan, pe care mi-am permis să-l ironizez. Cînd totul era rău, oare în ce fel eram buni? Cine era bun? Dacă văd perioada de dinaintea lui '89 ca viaţă colectivă, cred şi acum că nimic nu era bun. Absolut nimic! Dacă te gîndeşti la viaţa ta însă, lucrurile se schimbă, măcar în sensul că ies din sfera lui bun-rău.

În 1987 terminam facultatea, aveam să fac o navetă cumplită (din fericire, doar jumate din săptămînă), cu sculat la 5, tren la 6, două autobuze hodorogite din Ploieşti şi Urlaţi şi ajuns la şcoala din Iordăchianu cam pe la 10, ore pînă la ora 17 şi apoi meditaţii pentru admitere la liceu pentru doi-trei elevi, benevol, încă două ore. Mi-aduc aminte de aşteptatul în gară, în staţiile de autobuz. Citeam tot timpul. Chiar dacă stăteam în picioare. Cînd stai în picioare şi citeşti, cuvintele intră altfel în cap decît atunci cînd stai tolănit, puţin nesimţit. La şcoală mă aşteptau nişte băieţi şi fete de 15-16 ani care o scoseseră afară cu bătaie şi scandal pe profa de fizică, proaspăt absolventă ca şi mine. D.p.d.v. sexual erau gata copţi pentru a construi rapid celula familiei. După ce terminau zece clase, cam asta şi urma. Rapid. Altfel, erau nişte copii. Semianalfabeţi, mulţi dintre ei. Mi s-a spus că sînt făcuţi la beţie şi de-aia aşa labili comportamental. Mi se dăduseră clasele mari pentru că eram cea mai tînără (cel mai tînăr trebuia să înghită tot, mie mi se trimiteau şi inspecţiile!). În prima oră a fost cam hărmălaie, nu era a bună! În următoarele noastre întîlniri, ca să-i anesteziez, am ţinut nişte lecţii despre literatură foarte, foarte... "alternative". Erau nişte discursuri super-neologistice, cu o informaţie specială (specioasă!), cu multe inserturi de literatură universală. Ţineam şi un fel de lecţii complementare de teoria literaturii distractivă. Cam aşa cum aş face şi azi, dacă aş avea o şcoală a mea, aşa cum aş face cu studenţii, dacă aş ştii că nu sînt obsedaţi de note şi de informaţia "organizată" întru formatarea lor definitivă. Erau mesmerizaţi puştii mei. Vorbeam româneşte, dar nu înţelegeau mare lucru. Din cauza asta era linişte desăvîrşită. Ascultau frumoşi şi cuminţi ca nişte îngeri. Cel mai rău dintre ei, de pe partea cealaltă a ferestrei, de-afară. Încăperea era la parter, ferestrele joase, iar el foarte neliniştit, nu reuşea să stea locului cinci minute. L-am lăsat să sară pe fereastră, să se ducă să alerge o tură. Da' nu s-a dus. Stătea acolo la fereastră şi asculta cu capul sprijinit într-o mînă. Parcă-l văd. Blonduţ şi mirat, uitînd de răutatea lui mică, trecătoare. Încet-încet, am folosit alte "registre". După o vreme ne înţelegeam binişor, eram pe aceeaşi lungime de undă. La orele de compunere ne distram tare de tot. În loc de temele din manual (gen "ţara mea" sau "Oraşul/Satul meu" etc.), le dădeam chestii aiurea: să povestească vise, să scrie despre obiectele din casele lor, să ţină jurnal (una dintre profesoarele din satul vecin, mama unui elev, s-a plîns directoarei, dar altfel n-am mai avut bătăi de cap). Cel mai mult le plăcea să se audă unul pe altul citind fragmente din jurnalele lor, adică lucruri despre ei înşişi. Buchiseau poticnit şi ceilalţi ciuleau urechile, aşteptau răbdători, emoţionaţi să se termine fraza. Aproape treiezeci de perechi de obraji şi urechi înroşite.

Ca premiu, m-am gîndit să le dau nişte pagini din revistele primite de la nişte rude din străinătate. Fetele aveau parte de pagini "cu modă", băieţii de pagini cu maşini. Ce se mai bucurau! Decupau maşinile sau pe "domnişoare" şi le lipeau pe caietele lor albastre sau pe ghiozdane. Se dădeau mari faţă de cei din alte clase. Făceau schimb. Pentru că unul dintre ei mi-a spus că n-a mîncat niciodată brînză topită, premiul lui a fost un tub cu brînză topită de la Bucureşti (un tub de brînză topită de la Bucureşti!). Am şi-acum undeva într-o pungă lucrările lor. Tonel, un băiat care ar fi putut să ajungă un scriitor cum încă n-avem, umplea de la o săptămînă la alta cîte un caiet întreg de jurnal. Abia aşteptam începutul săptămînii ca să-mi dea caietul. Stăteam sub cireşul încărcat al gazdelor mele pînă se lăsa întunericul şi citeam minunăţii. În camera rece, iarna, cuvintele lor puţine, frazele lor nefireşti, dar pline de farmec, îmi încălzeau inima. Apoi în autobuz, în tren şi încă o dată acasă. N-am simţit niciodată, în legătură cu vreo carte, atîta nerăbdare, atîta dorinţă. Niciodată nu m-au interesat în felul ăsta lucrările studenţilor mei de acum. Copiii scriau pocit, cu greşeli de gramatică, dar găseam întotdeauna în rîndurile lor acel fel de stîngăcie minunată, asemănătoare vieţii adevărate, şi care îmi dădea o stranie exaltare. Am învăţat o grămadă de la puştani. După ore, cîteodată, ne duceam la ciuperci sau stăteam de vorbă despre vrăjitoare, şerpi, nuci de argint care vin după tine trimise de maştere, despre sumedenie de ierburi al căror nume îmi era necunoscut, despre ei. Mă gîndesc că, dacă îmi faceam stagiul în Bucureşti (lucru imposibil, de altfel, pentru că oraşele mari erau de ani buni "îngheţate" pentru absolvenţii de universităţi), n-aş fi putut fi nici pe departe atît de fericită şi de liberă. A fost singura perioadă cînd mi-a plăcut cu adevărat să fiu profesoară. Făceam şi ore de franceză, uneori. Le povesteam filmele văzute la bulgari, ajutîndu-mă şi de pantomimă. Puştii ghiceau, aşa se mai prindea puţină franceză de ei, le plăcea, adică: franceza aia folosea la ceva, nu era numai aşa ca să exprime lucruri inutile legate de industrie şi agricultură. Dacă ar fi să-mi iau viaţa de la capăt, pe copiii de la Iordăchianu nu i-aş ocoli, chiar dacă ar fi, pentru asta, să mă scol la 5 dimineaţa, să iau un tren şi două rate nenorocite.

Din viaţa mea de liceană aş lua cu mine un sentiment - dacă sentiment e: subversivitatea. În adolescenţă făceam parte dintr-un grup de băieţi care scriau poezie. Erau frumoşi şi foarte deştepţi (între timp toţi au ajuns scriitori). Nu-mi imaginez viaţa mea fără ei. Nu ştiu ce fel de om aş fi devenit dacă nu mi-ar fi fost prietenii cei mai buni. Erau duri, erau limpezi la minte şi nu suportau îngenuncherea de nici un fel. Erau strălucitori, băteau la ochi oriunde s-ar fi aflat. Subversivitatea era unul din lucrurile care ne-a unit. Subversivitatea de zi cu zi, din dialogurile noastre, de la cenacluri, din poeziile noastre, un sentiment pe care nu-l leg de vreun gest eroic, ci de o stare de spirit continuă care scălda gîndirea. Îl leg de gîndire. Pe la sfîrşitul studenţiei, am auzit că au pus prin universitate manifeste anticomuniste, anticeauşiste. Au fost săltaţi de Securitate şi bătuţi. M-am supărat tare de tot pe ei. Nu-mi spuseseră nimic pentru ca să mă protejeze, s-au gîndit că o fată e mai puţin rezistentă, mai vulnerabilă...

Ce era bine cînd era rău era că ne vedeam destul de des, vorbeam mult, aproape numai despre cărţi şi scriitori, în contradictoriu, despre chestii sofisticate, filozofo-teoretice, aşa cum numai adolescenţii sînt în stare s-o facă, cu o pasiune dusă pînă la isterie. Cel mai mult vorbeam despre poezie. Nici nu-mi imaginez ce tot puteam să ne spunem unii altora, ore în şir, despre poezie. Chiar nu îmi imaginez! Poeţii lumii, mai ales cei tineri, de oriunde şi de oricînd, erau amicii noştri cei mai buni. Dacă m-aş fi întîlnit, prin nu ştiu ce minune, cu Arthur Rimbaud pe stradă, nu cred că m-aş fi mirat prea tare. Pe băieţi i-aş salva, dacă ar exista un save pentru trecutul meu. Pe ei şi pe toţi cei pe care i-am iubit.

Ce mai era bine atunci cînd era rău? Cînd era rău, atunci ca şi acum, era bine dacă mîncam: pepene roşu, cartofi prăjiţi, cireşe, pufuleţi traşi în ciocolată, măsline, roşii cu gust de roşie, fragi, mîncăruri cu mult mărar, zarzăre.

Simona Popescu este scriitoare.

vizual toni grecu jpg
Serile Enayati Medical City, ediția a III-a: Terapia rîsului, discuție cu Sever Voinescu și Toni Grecu
Serile Enayati Medical City continuă în 7 decembrie 2022, începînd cu ora 19.00 în cadrul Enayati Medical City!
poster Tess Parks 3 12 jpg
Recomandări de week-end
Artista canadiană Tess Parks concertează în premieră la București.
pre ul uniswap cand este cel mai bun moment sa cumperi uni  dilemaveche png
Prețul Uniswap: Cînd este cel mai bun moment să cumperi UNI?
Pur și simplu cumperi monede cînd prețul Uniswap este scăzut și le vinzi cînd prețul este ridicat.
dylan gillis KdeqA3aTnBY unsplash jpg
Scurt ghid despre cultura și structura organizațională
Construirea unei culturi și structuri organizaționale sănătoase și pozitive nu este o sarcină ușoara, dar orice organizație o poate realiza.
floraria online bloomeria livrare flori jpg
Ești o persoană creativă și pasionată de beauty Vezi ce job ți se potrivește! jpg
Proiectul Open Museums Open Hearts jpg
„Rădăcini și visuri” ale tinerilor din Ucraina
De joi, 27 octombrie, pînă la finalul lunii noiembrie, 40 de tineri din Ucraina cu vîrstă cuprinsă între 15-18 ani sînt invitați să participe la etapa a doua a proiectului Open Museums Open Hearts.
Red Bull Dance Your Style 2022 (1) jpg
16 dintre cei mai buni dansatori români se duelează pentru un loc în Finala Mondială din Africa de Sud
O demonstrație în forță, de o energie molipsitoare, Red Bull Dance Your Style este o competiție internațională de all-styles street-dance, cu evenimente în peste 30 de țări.
Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o Casa   Bucuresti 15 octombrie 2022 (17) jpg
Soluții pentru problemele de patrimoniu, indentificate în Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
La finalul săptămînii trecute, la București, timp de mai bine de șase ore, în patru sesiuni de masterclass, arhitecți, specialiști și profesioniști implicați în restaurarea și valorificarea caselor istorice au luat parte la Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”.
pexels ylanite koppens 744969 jpg
Sugestii de cadouri care pot fi oferite angajaților
Ești om de afaceri, ceea ce înseamnă că ești conștient că fără dedicarea, experiența și profesionalismul salariaților tăi, firma ar fi avut destul de mult de suferit.
Vizual Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o casa 15 octombrie 2022 jpg
Valorizarea clădirilor istorice, în centrul primului Masterclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
Cine ascultă o casă?”, proiectul care își propune să ofere exemple de bune practici de la cei care „au ascultat o clădire” în beneficiul comunității și al protejării clădirilor istorice, invită experții, autoritățile și pe toți cei interesați de patrimoniu pentru o zi de Masterclass, în București.
 SF 6065 JPG
Karpatia Horse Show 2022: șapte premii pentru România, 15 mii de spectatori și o atmosferă chic!
Un weekend de excepție si un „salt” important pentru Karpatia Horse Show, cu ocazia celei de-a VII-a ediții desfășurate pe Domeniul Cantacuzino din Florești (Prahova).
Scoala de la Piscu la Premiile Europa Nostra 2022 (1) jpg
Premiu Europa Nostra 2022 acordat Muzeului-Atelier Școala de la Piscu
Luni, pe 26 septembrie, în clădirea Operei de Stat din Praga, a avut loc ceremonia de acordare a distincțiilor European Heritage Awards, organizată de Comisia Europeană și Europa Nostra în cinstea cîștigătorilor Europa Nostra Awards 2022.
NEI jpg
NEC: Naționalism, populism, fascism și (in)stabilitate democratică în Europa de Est
Colegiul Noua Europă-Institut de Studii Avansate (NEC) vă invită la workshop-ul „Naționalism, populism, fascism și (in)stabilitate democratică în Europa de Est. Continuitate și transformări istorice”, care va avea loc miercuri, 28 septembrie 2022, ora 9:30, în sala de conferințe a Colegiului.
WhatsApp Image 2022 09 15 at 11 25 55 (2) jpeg
Bucharest International Film Festival 2022: Secțiunea Panorama aduce filme în premieră în România
Bucharest International Film Festival este cel mai longeviv și singurul festival de film din București cu o competiție internațională dedicată lungmetrajului. Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022.
Afis KHS 2022 jpg
Karpatia Horse Show revine în 2022! Sport-entertainment-show-emoții, adrenalină!
Karpatia Horse Show revine “pe cai mari" în 2022! Unul dintre cele mai așteptate evenimente de echitație și lifestyle ecvestru din România și sud-estul Europei va avea loc în weekend-ul 23-25 septembrie pe Domeniul Cantacuzino din Florești, Prahova.
FOTO 1 PRONOSPORT jpg
Istoria pariurilor pe fotbal
Profitînd de dezvoltările tehnologice, grafica și interfața au devenit mult mai rapide, depunerile s-au făcut instant în anii următori, iar retragerile sînt și ele foarte rapide.
afis general web jpg
Bauhaus – Form and Reform, un proiect care oferă publicului 4 evenimente inedite cu intrare gratuită
Elite Art are ca scop promovarea principiilor fundamentale UNESCO prin organizarea unor proiecte culturale complexe care răspund la exigențele societății civile naționale și contribuie la dezvoltarea României din punct de vedere cultural și educațional.
KV Festivalul Povestirilor jpg
„Festivalul Povestirilor de pe Via Transilvanica” concentrează drumul care unește România în trei zile de experiențe la București
Între 9 și 11 septembrie, Via Transilvanica trece prin București! La Muzeul Național al Țăranului Român, Festivalul Povestirilor de Via Transilvanica concentrează experiențele de pe drumul de 1.400Km, care unește România de la Putna la Drobeta Turnu Severin.
MoveMountains jpeg
Reșița aduce României un nou succes la UNESCO
Municipiul Reșița este primul oraș din România care se alătură, începând de astăzi, rețelei globale UNESCO „Learning Cities” („Orașe care învăță”), având astfel șansa accesului la proiecte educaționale de mare anvergură.
happy asian woman smiling having fun beach jpg
7 beneficii uimitoare pe care le are lumina soarelui asupra organismului
Deși controversată, expunerea la soare are o serie importantă de beneficii asupra organismului.
tratamentedentareculaser jpg
3 simptome banale pentru care trebuie să consulți medicul
Este recomandat ca, dacă nu te simți bine, să fii atent la semnalele pe care ți le transmite organismul. Iată mai jos 3 simptome pentru care ar trebui să consulți cît se poate de repede un medic.
make up artist applying eyeshadow woman jpg
Secretele unui makeup fără cusur: ce trebuie să faci pentru un machiaj perfect și rezistent
Iată care sînt pașii pe care trebuie să îi urmezi, pentru un ten perfect și trăsături evidențiate în cele mai bune moduri:
young beautiful blonde girl cares    Copy jpg
Secretele pielii perfecte: ce trebuie să faci pentru o piele frumoasă și sănătoasă
Altfel spus, cel mai bun sfat de frumusețe este să îți asculți corpul și să îi oferi lucrurile de care are nevoie.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.