Campus graffiti
În 1993, în urma unei reuniuni internaţionale petrecute sub auspiciile a ceea ce poartă denumirea de Parlamentul religiilor lumii din Chicago, Dalai Lama a avut ideea unui dialog practic între budism şi creştinism. El a sugerat ca 25 de budişti şi 25 de creştini practicanţi să se întîlnească în premieră pentru a medita şi a se ruga împreună, în scopul căutării fondului spiritual comun al lumii de azi. Întîlnirea ca atare a avut loc în 1996, focalizîndu-se pe stadiile procesului de evoluţie spirituală din viaţa oricărei comunităţi în general. De atunci, Dalai Lama, laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1989, abordează mereu subiectul dialogului ecumenic alături de celelalte valori ale sale - compasiunea, toleranţa, interdependenţa universală sau rezolvarea paşnică a oricăror conflicte.
Trăind în exil în India din 1959, cînd şi-a luat şi doctoratul în metafizica budistă, Dalai Lama a călătorit, pînă în prezent, în peste patruzeci de ţări. El consideră că religia este o formă de etică, dar şi un "medicament", iar fiecare tradiţie se potriveşte fiecărei persoane în funcţie de "dispoziţia intelectuală". Pentru el, a avea o familie şi copii reprezintă ceva interzis, condiţii în care viaţa lui este "mai puţin colorată, dar mult mai echilibrată din punctul de vedere al stabilităţii mentale". De altfel, pe toţi ne uneşte aspiraţia către fericire, deşi sîntem în acelaşi timp pradă abordărilor impulsive şi emoţiilor negative, în număr de cinci - dorinţele, ura, confuzia, mîndria şi vorbitul excesiv. A avut vreodată Dalai Lama emoţii negative? Potrivit afirmaţiilor sale din Ethics for the New Millenium (Etică pentru noul mileniu, 1999), da: atunci cînd a dat de pămînt cu un ceas pentru că nu i-a putut repara mecanismul minuţios, cînd a evadat din Lhassa îmbrăcat în militar, cînd a mîncat biscuiţi la cină, în loc să postească, sau cînd a ucis o insectă dăunătoare. Sînt răspunsuri pe care le-a oferit şi într-un interviu recent cu Oprah Winfrey, a cărei celebră prezenţă de spirit a fost inhibată fără drept de apel cu această ocazie.
Acum cîţiva ani, Desmond Tutu mărturisea că a fost abordat pe străzile oraşului San Francisco de o femeie care i-a spus, emoţionată: "Domnule Nelson Mandela, sînt atît de onorată că vă văd în oraşul nostru!". În acelaşi timp, Tutu glumea despre faptul că nimeni în lumea de azi nu l-ar confunda pe Dalai Lama cu altcineva. Prezenţa liderului spiritual al Tibetului este unică în termenii prestigiului său, dar, cu toate acestea, imaginea lui fizică este aceea a unui personaj cu alură de urs panda, după cum nu se sfieşte să noteze în volumul de interviuri şi discuţii The Wisdom of Forgiveness (Înţelepciunea iertării, 2004) prietenul său de origine chineză, Victor Chan.
La cincizeci de kilometri depărtare de San Francisco, Universitatea Stanford l-a întîmpinat în noiembrie 2005 pe Tenzin Gyarso, cel de-al doisprezecelea Dalai Lama, ca pe un superstar. Dalai Lama a mai fost la Stanford în anii '80, ocazie cînd a invitat apoi, la reşedinţa sa din exil, o serie de profesori ai universităţii, laureaţi ai premiului Nobel în diverse ştiinţe, pentru a discuta, cu călugării budişti, despre originile vieţii, fizica cuantică sau biologia evoluţionistă.
De această dată, cele peste zece cărţi traduse în engleză din învăţăturile lui Dalai Lama au fost expuse pe un stand special, cu preţ redus, în librăria campusului. Anunţuri cu figura sa drapată în portocaliu şi purpuriu au fost plasate strategic la vedere, încă din luna ianuarie. În februarie, pe toate afişele era deja scris Sold Out. În septembrie însă, un număr nelimitat de studenţi, masteranzi şi doctoranzi, a primit un e-mail pe Intranet despre alegerea lor aleatorie făcută de un computer pentru o loterie a biletelor la manifestările prilejuite de această vizită. În noiembrie, am fost printre cei care au primit un anunţ că au fost selectaţi să participe la una dintre cele două întîlniri - "Meditaţie şi lecţie cu Dalai Lama" - alături de circa alte şapte mii de persoane, contra a 10 dolari.
Lecţia pe care a oferit-o Dalai Lama a fost aceea a unei simplităţi dezarmante. Învăţăturile sale sînt deja disponibile în mod repetitiv în cărţile publicate în engleză şi nu a avut de ce să spună nimic nou. El a accentuat doar faptul că studenţii uneia dintre cele mai scumpe universităţi din lume nu trebuie să îşi plaseze prea multe aşteptări în dezvoltarea materială, ci în expansiunea propriului lor spirit. Prezenţa lui relaxată, descălţîndu-se, tuşind, scărpinîndu-se, rîzînd gros şi cu poftă de erorile sale în limba engleză sau de vocea traducătorului, privind ironic la propria-i imagine reflectată pe ecranele luminoase electronice ale sălii, a copleşit prin simplitatea necorodată de nici o convenţie socială. Cele cinci minute de meditaţie au fost asumate cu ochii închişi de majoritatea celor prezenţi, din motive care au variat larg, de la încercarea sinceră de a accede rapid la Nirvana, pînă la oboseala necenzurată.
În privinţa simpozionului de a doua zi, sponsorizat de Facultatea de Medicină, cîteva voci din cadrul comunităţii de la Stanford au exprimat rezerve despre necesitatea acestei întîlniri care anticipa discursul liderului tibetan la conferinţa anuală a Societăţii americane de neurologie, pe fondul controversei dintre teoriile antiştiinţifice - cum ar fi cea a "design-ului inteligent" - şi varianta evoluţionistă. Pentru călugări, meditaţia are efectul de a spori spiritul de compasiune şi senzaţia de pace. Pentru oamenii de ştiinţă, răspunsul despre efectele meditaţiei asupra creierului uman mai are încă nevoie de multe teste pentru a fi conceptualizat. Din punctul lor de vedere, probabil că mulţi din cei prezenţi la cele cinci minute de meditaţie cu Dalai Lama au avut senzaţia că au acces la ceva ce nu poate fi demonstrat.
decembrie 2005, Stanford University
