Bușteniul, la schi
Departe de a fi perfect, Bușteniul în plin sezon de schi e pitoresc. Pîrtia Kalinderu e aglomerată, și apreciată cel puțin de unii dintre schiorii ce au ales-o (mai ales că, recent, s-a inaugurat acolo și un Fun Park). Peisajul Bucegilor e mereu impresionant. Interesant de studiat este, însă, industria de sezon ce se creează în jurul tuturor acestora.
Industrie susținută de părinții și bunicii care nu știu să schieze, dar se pricep să chibițeze de la poalele muntelui... Și ca s-o poată face fără să înghețe, caută locuri unde se beau ceaiuri sau cafele. Cel mai la îndemînă este chiar localul din fața pîrtiei, unde un domn solid cu ochelari și o doamnă strict blondă nu par prea bucuroși să gestioneze masa de turiști. De aceea, se apără cu un purcoi de interdicții (vezi poză).
Mai jos, la taraba de șaorme, lucurile stau altfel: proprietarul e chiar foarte dornic de clienți. De aceea, a găsit o modalitate simplă și nu știm cît de eficientă de a-și face reclamă: anunță, din timp în timp, ce produse oferă, la megafon.
Dacă o iei mai spre dreapta, pe un teren abrupt, dai întîi de niște tarabe cu diverse, printre care și suveniruri. Salut prezența Ursului carpatin, sub formă de mini-statuetă kitsch și horror (una peste alta, e reprezentativ pentru fauna locală...).
Apoi de hotelul Kalinderu, cam singurul loc decent din zonă unde poți bea o cafea. Și mînca. Și chiar descoperi (din nou!) ce mică-i lumea unora dintre noi: la singura masă alăturată ocupată stăteau două familii, cam de vîrsta noastră (medie). Vorbeau, culmea, despre aceeași profesoară de română pe care o avusesem și eu...