Blestemul lui Khamenei: de unde vine și unde ajunge

Publicul occidental e obișnuit ca amenințarea islamistă cu „răzbunarea divină” să îl vizeze cu precădere. De aceea, atunci cînd ayatollahul Iranului amenință Arabia Saudită cu un astfel de tratament suprem, are motive să fie surprins că virulența retoricii islamiste se poate exercita foarte bine și între două țări musulmane.

Dar blestemul ayatollahului Ali Khamenei nu face decît să ilustreze adversitatea mocnită preexistentă dintre liderii șiiți și sunniți ai lumii musulmane. Furia iranienilor majoritar șiiți a izbucnit acum pentru că saudiții majoritar sunniți au executat 47 de persoane acuzate de terorism, printre care și pe liderul religios șiit Nimr al-Nimr. Execuția a creat o undă de șoc în Orientul Mijlociu: poliția a refuzat să intervină atunci cînd ambasada Arabiei Saudite la Teheran a fost devastată de o mulțime furioasă de iranieni, Riadul a rupt relațiile diplomatice cu Iranul, iar țările satelit ale celor două puteri regionale și-au radicalizat pozițiile. Situația a degenerat aparent inexplicabil de rapid, dar de fapt premisele pentru o asemenea evoluție existau de ceva vreme. Iată o parte dintre ele, explicate pe rînd.

Cine sînt cei 47 de oameni executați de Arabia Saudită?

Aproape toți cei executați sînt jihadiști sunniți sau teroriști Al-Qaeda. Execuția a fost pusă în practică în 12 locații din țară și s-a făcut fie prin spînzurare, fie prin împușcare. Dacă nu luăm în considerare China, unde execuțiile sînt anual de ordinul miilor, numărul de condamnați executați de Arabia Saudită este considerabil. De exemplu, în Statele Unite, o altă țară în care există pedeapsa cu moartea, în 2015 au fost executați 28 de condamnați. Dar clericul Nimr al-Nimr face figură aparte în acest grup, el neîncadrîndu-se în imaginea de ansamblu a celorlalți condamnați.

Cine a fost Nimr al-Nimr?

Clericul musulman Nimr al-Nimr era un lider religios al minorității șiite din estul Arabiei Saudite, minoritate care numără aproximativ 15% din populația țării. El a fost arestat în 2012, în cadrul unei campanii mai largi a autorităților de prevenire a mișcărilor șiite pașnice sau violente deopotrivă. În 2014 a fost condamnat la moarte, saudiții temîndu-se că Nimr al-Nimr, în înțelegere cu Iranul, ar putea să îi incite pe saudițiișiiți să se revolte împotriva regimului. Arestarea și întemnițarea lui Nimr al-Nimr a coincis cu escaladarea tensiunilor cu Iranul. Cele două țări sprijină facțiuni diferite în războiul din Siria, iar Arabia Saudită acuză Iranul pentru războiul din Yemen. 

Cînd au început tensiunile dintre Arabia Saudită și Iran?

Odată cu răsturnarea șahului în 1979, revoluția islamică din Iran a căutat să se extindă în Orientul Mijlociu, argumentînd că islamul și monarhia ereditară sînt incompatibile. În replică, Arabia Saudită și alte monarhii din regiune au format Consiliul de Cooperare al Golfului, o organizație care inițial avea ca rol principal izolarea influenței iraniene în regiune. În conflictul dintre Iran și Irak din anii ‘80, în care au murit un milion de oameni, Arabia Saudită l-a susținut pe Saddam Hussein, fapt care nu e uitat în Iran nici pînă în ziua de azi.

Este vorba de un conflict religios?

Jurnalistul Max Fisher de la publicația online americană vox.com scrie că pînă de curînd, diviziunea sunni-șiită nu a jucat niciun rol în politica mare din Orientul Mijlociu. Dovadă ar fi că de pildă războiul dintre Irak și Iran s-a purtat între două țări majoritar șiite, iar sunniții saudiți i-au putut sprijini pe irakieni fără probleme de conștiință religioasă. Lucrurile s-au schimbat din 2003, cînd americanii l-au dat jos pe liderul irakian Saddam Hussein. Atunci moștenirea religioasă a fost invocată în premieră, atît Arabia Saudită cît și Iranul considerîndu-se îndreptățite să umple vidul de putere creat în Irak, în virtutea faptului că ambele țări se văd drept reprezentanți legitimi ai tuturor musulmanilor: Arabia Saudită pentru că deține locurile sfinte ale religiei musulmane iar Iranul pentru că a realizat revoluția islamică.

Și atunci cum se explică gestul provocator de acum al Arabiei Saudite?

Riadul e în impas pe mai multe fronturi. Pe cel economic, impasul provine din prețul scăzut al petrolului. În privința influenței regionale, Arabia Saudită bate pasul pe loc în privința insurgenței șiite din Yemen, țară pe care o privește precum privește Rusia la Ucraina. Numai că, în pofida intervenției militare, saudiții nu au reușit să tranșeze disputa de partea lor. În același timp, Iranul a marcat unele succese diplomatice, precum acordul cu țările occidentale privind programul nuclear al Teheranului. Întețirea și întreținerea unui război sectarian între sunniți și șiiți ar putea să-i revitalizeze poziția monarhiei saudite și să îi ofere motive noi de acțiune și de afirmare în regiune.

Cît de periculos e un conflict între Iran și Arabia Saudită?

Este greu de spus, însă el ar pica într-un moment foarte prost pentru încercările occidentale de a pune capăt războiului din Siria. Atît Statele Unite cît și alte țări occidentale, uneori și Rusia, au încercat în van să aducă Teheranul și Riadul la masa negocierilor. Dar fără ca Iranul și Arabia Saudită să renunțe la sprijinirea facțiunilor din Siria, încetarea războiului e greu dacă nu imposibil de pus în practică. Mai departe, situația din Siria influențează criza refugiaților din Europa și creează tensiuni între țările din UE, cum s-a văzut astă-toamnă. Deocamdată, în Europa este iarnă și migrarea masivă din Siria a luat o pauză, dar nimic nu ne îndreptățește să credem că scenariul din 2015 nu se va relua imediat ce în Europa se va face primăvară.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.

Foto: wikimedia commons